ne e limba ca o cobiliţă arcuită peste sufletele ce aşteaptă

reîntoarcerea poeţilor dispăruţi

cu ceara lipită pe unghia dreaptă a vremii

cad pădurile de brazi şi vântul poartă vreascurile

până la spirala întunecată

ne e limba Dunăre ce curge peste ogoarele pedepsite

de plânsul în scutece de cânepă crescută în galaxia vecină

unde s-au ascuns bătrânii de teama necuvintelor

şi pasc turmele albastrelor…

am întrebat vecinii

de câte ori îşi plimbă sufletele

cum le trec prin inelul de foc

şi tăcerea lor mă înebuneşte

din cenuşa  urât mirositoare s-a născut

teama de a nu muri otrăvită

cu propria nefericire

în carnea strămoşilor cresc grânele

gurile noastre nu se mai satură hulind

prietenii vorbesc despre talismane

aducătoare de noroc

şi ţara mea cade ca tencuiala de pe…

e ca oricare zi

structurată după modelul suferinţelor clasice

prinse în micile năvoade

când pescarii afişează intenţiile de a se îmbăta

lângă dig

e o zi cu anunţuri stupide

care pot instala panica

femeile îşi vor trimite pruncii să doarmă

în peştera din galaxia vecină

unde gerul muşcă sălbatic carnea timpului

ca o fiară ce a evadat cu un scop anume

e ziua în care pot vorbi prin toate gurile de…

Ali are o presimţire

şi-a lăsat sufletul lângă măslin

noaptea vin animalele

şi fură visele servitorilor

ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când

a învăţat mersul pe ape

şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea

în plină zi

se închină în văzul tuturor

nu poate respira dacă potirul e gol

i-a învăţat cum se trece prin sită…