Cu o vagă

amărăciune pe buze,

glasul surd redeşteptat

din calmul de până atunci,

cu neaşteptate lacrimi în ochi,

cu puţină nedumerire

într-o nedefinită

expresie de copilărie,

cu un sentiment nedesluşit

de întârziere,

avea gust de trezire amară.

A rămas fără gânduri.

Încercând

să alunge gândurile,

asculta cu încordare

o rumoare

continuă de şoapte,

aruncând o privire grăbită

începutului de zâmbet ceţos...

Minutele se scurgeau încet.

Minţit

până departe,

privea fără să răspundă,

imposibila reîntoarcere

spre trecut.

Venea din ploaie

cu un gust de trezire

tulbure din somn.

Se întâmpla să se trezească noaptea.

Ameţit

de încordare

privind mereu

în sus

cu ochii

adânciţi de nesomn,

incapabil

să articuleze o vorbă,

cu o linişte potolită,

cuvintele

rămâneau

nerostite.

Să  mascheze

neliniştea

cu o clătinare obosită,

din cap,

arunca o privire grăbită

cu expresia

de căutare încurcată.

Deschidea

uşor buzele

cu oarecare neglijenţă,

rămânând pironit

cu un surâs

aburit.

Înecat

sub un val

de indignări,

umblând năuc

pe străzi,

asculta

fără curiozitate

departe, în adânc

gestul lui slab

ce îl oprea...

Părea un afluent

rătăcit pe drum.

Neobişnuit să înfrunte

privirile intrigate,

din neatenţie

sau indiferenţă

cu răsuflarea tăiată,

într-o tresărire nervoasă

de spaimă şi de speranţă,

cu o mişcare măruntă

tresărea

la gândul insuportabil

în rotirea lentă

a amintirilor.

Primea

cu uşurinţă

dintr-o adevărată

neputinţă

de a uita,

o sumă

de gesturi mărunte

ce păstrau

un aer particular

dincolo de ele.

Întoarceri subite de privire

răsăreau deodată în vorbire

ca nişte gesturi obişnuite.

Se jena de repeziciunea

cu care îşi pierduse

cu totul intimitatea

şi aştepta o impresie

să schimbe câteva cuvinte

cu puţină nepăsare în succes.

I se păreau neliniştitoare

ecourile dintr-o viaţă

pe care n-o cunoştea.

Cu privirea nedumerită

se ridica cu zgomot

să privească mai departe

aducând o undă de mister

din primele timpuri.

Cu ultimul surâs

trecea-n cuvânt

o taină

să cutreiere nopţi întregi

cu un fel

de nepăsare amuzantă

în fiecare privire

îndelungă şi străină.

Deşi în şoaptă,

vorbea cu aprindere în treacăt

după o zi întreagă pierdută

cu figura ştearsă.

Buimăcit de soare,

doar fruntea ridicată

îi aducea

puţină inconştienţă

atât de absentă,

temându-se

de tăcerea lui.

Îl ajuta să regăsească,

deşi pierduse întreg interesul,

un obiect

fără nume.

Ascuţită suferinţă.

Din primele timpuri,

indiferent şi pierdut

se căznea

să reconstituie

fiecare detaliu

din depărtata zi

ce revenea

serios în privire

cu imagini

din aceeaşi

dezordine copilăroasă.

Rămase o clipă pe gânduri...

Să poată retrăi

momentul exact,

se pierdea

în mulţimea

acelor figuri

nesigure.

Cu întâiul

cuvânt schimbat,

se oprea intimidat

de bătaia regulată

a gândului

ce-nfiora.

Nu se mai auzea decât

tăcerea acelei nopţi

suprimată

în memoria lui.

Erau

distanţe de netrecut

cu figuri indiferente

ce se refugiau

aruncând

un cerc alb de lumină

din cuvinte fără întoarcere

simple şi irevocabile

în singurul gând care speria

şi trezea din senin

lacrimi retrase grăbit

într-un ritm cât mai nesigur

al unor lucruri

ce n-au fost spuse.

Într-o lume necunoscută,

cu trăsăturile devastate,

observa ciudăţenia situaţiei.

Distanţe

de netrecut

într-o penumbră

protectoare,

sporea

senzaţia de nelinişte.

Se temea

de dezordinea morală...

Arunca,

primind

fără gratitudine

mângâieri,

întâia privire

asupra

lumii.

Nemairecunoscând

priveliştea, tresări...

În gestul

neterminat

cu surâsul pierdut,

privirea

nu priveşte nimic...

Oprind

gândurile,

doar

bătăile inimii

răspund

departe

să poată

odihni

o frunte ostenită...