Și din umbre ,peste umbre își vor face univers,

scânteind eternității cu armonie și cu vers,

vin „arhanghelii” pe care, lumea nu o să-i cunoască,

bat la porți pe care lumea ,n-a ajuns să le slujească...

și din ură ,ură naște peste lumea incoloră,

răutatea nevăzută se învârte într-o horă!

Și pustiu,peste pustiuri stau la porțile de vise,

construind palate albe în deșerturi paradise,

flori din ceruri calcă umbre în nisipuri mișcătoare,

trec pe…

Din norii poeziei cad versuri reci și triste,

Peste sculptorii de vise,pictorii de zări ,

Din file prăfuite se nasc gânduri anarhiste,

Speranța omenirii se pierde-n depărtări!

Iluziile false foșnesc ,ne fură gândul

Ne vindem onoarea,cuvântul ,conștiința

Deșeuri și otrăvuri acoperă pământul

Când nu avem natura,dispare și știința!

Dragostea de oameni s-a risipit în bani

Se cumpără iubirea,mai ieftină ca vinul…

trepidăm prin lumini nevinovate
înălțând gânduri deasupra idealurilor umane
împletim crengile salciei în amintiri aplecate peste ape
limpezi și tulburi
s-au adunat lacrimile iubirilor în inima pământului
cerșind să înflorească în fiecare zi
în inimile noastre reci
care au uitat să-și deschidă petalele frumuseții

19 feb 2019-Olhao

Două aripi rătăcite într-un zbor spre viitor,

Stau la poarta ruginită adieri de vânt color,

Împărțim enigma lumii doar în șoapte care dor.

Înăuntrul nostru-i pace și războiul ne distruge,

Fronturile răzbunării falsitatea le ajunge,

Săbii dintr-o altă lume au ajuns a ne străpunge.

Este dansul libertății ce coboară dintr-un gând,

Un discipol al dreptății a ajuns și el flămând,

Împarte viața noastră după propriul său cuvânt.

Alterațiile clipei…

și când oameni fără lacrimi

se îndreaptă spre apus

sacul plin al îndoieli

îl au în spate ascuns

câte vise împletite

într-o minte dau concurs

plutind astăzi către mâine

sensul vieții pare opus

dimensiuni plutind ambiguu,

război rece și anost

trecem strada în anotimpuri

care nu ne mai cunosc

am uitat cărarea sfântă

unde este „TATĂL NOST”

și biserica de mâine

va fi doar un simplu chioșc

clopote din lumi…

Prin care suflet nu a trecut furtuna

și primăveri scăldate în lacrimi și în ploi

a înflorit salcâmul ,dar a căzut și bruma

eternitatea naște și se sfârșește în noi!

Prin valurile lumii ne naștem ca și flori

din dragostea esenței ,luminii clăditoare

din păcatul vieții pierdut printre ninsori

sub cerul nemuririi,în brațe ocrotitoare!

Se pierde steaua nopții, căzând în altă lume

se pierd florile vieții,călcate pe cărări…

Sunet ciudat de arme se-aude pe pământ,

Pustiu e-n omenire de pace si credință,

Nisipul din deșerturi se-mprăștie in vânt,

Fericirea noastră,in tristă suferință!

Vin zilele din urmă si fără adevăr,

Ne calcă falsitatea,hoția și minciuna,

Vrem iar grădina Evei,chiar dacă fără măr,

Orbiți de bogăție,îi căutam cununa!

Ne plâng munții,bătrânii,cu pletele cărunte,

Când văd atâta ură,invidie ,trădare,

Lacrimile limpezi ,izvoarele…

totul e fals şi lumea neclară

cântă o vioară

sub streşina strâmbă

lumea e chioară

sub azbestul ploii

trăim doar parada enigmei religii

ce schimbă enclava luminii fugare

din tot e nimicul ce -aleargă cuvântul

eu şi infinitul mai trec peste gânduri

supremul supliciu n-a fost nu va fi

în luxul de -afară şi ziduri vor şti

eu trec peste timpuri

şi timpuri trec peste noi

patru anotimpuri patru nevoi

le cară fantoma…

Îmbracă-mi ochii în visuri ce pot a le-nțelege

privind această lume beteagă de-avuție

nu-i liniștea pădurii simțită cum aleargă

un căprior simbolic pierdut în amintire

privirea ce-ți coboară din stele către mine

aliniază clipe pierdute în izvoare

cărarea care împarte furnicile flămânde

se termină în templul cu vinurile acrite.

Îmbracă-mi ochii în lacrimi ce pot a le-nțelege

a plâns pământu-acesta cu sânge de minciuni

o…

AȘTEPTĂM PLOAIA DRAGOSTEI

Lucian Tătar

o lacrimă rămas-a pe retină

și curge-ncet pierzându-se în lumină

departe suflet fără vină

aștepți din depărtări să vină

Iubiri din cer

din efemer

săruturi pline de mister

din fulgi de nea

frumoși ce pier

pierduți în viscolul stingher

te-așteaptă primăvara în rochia divină

să îți aștearnă în cale lacrimi de petale

Izvoare dulci

izvoare amare

coboară și se pierd în mare…