Ai fost

născută

pentru

cuvinte



Şi-ai

ratat



Cele

mai

frumoase

poeme

din

Univers



(Mai

păstrez

pentru

final

un

vers)



Ai

dezbrăcat

realitatea



Până

ai

ajuns



Vorba

poetului



La

esenţa trandafirie

a

lucrului

în

sine…

Chiar prin  picăturile de sânge

cântecul ca un miracol plânge

 Costel Zăgan , Distihuri rebele

Pleonasm într-adevăr

căderea poetului în cer

Costel Zăgan, Distihuri rebele

Femeia n-are
număr de ordine ea
este ordinea

   Costel Zăgan, Virtutea Haiku

Mişcă-ţi haide bunul simţ

dacă vrei s-ajungi acasă

pune-ţi la picioare zimţi

vezi pantofilor le pasă

Dac-ajungi sau nu acasă

mult mai bine e desculţ

iarba verde-i mai frumoasă

dac-ai şti să o asculţi

Mult mai bine e desculţ

ţi-ai pus la picioare zimţi

numai doi şi încă-s mulţi

haide mişcă-ţi bunul simţ

Dacă vrei s-ajungi…

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte

Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula

Să vezi dacă au curaj să te facă dac şi azi

Ori cu coada-ntre…

Hai să ne urcăm în podul cerului

fără scară Să cotrobăim printre

stele Poate mai găsim vreun înger

acolo de râs Să aibă nou-născuţii

cu cine să se joace de-a baba-oar

ba Deschid fereastra şi întuneri-

cul năvăleşte în lume Doamne de

unde atâtea nopţi obraznice în

versurile mele de dragoste Îndră

gostiţii râd Hei-rup Mugurii plez

nesc poetul peste degete Nu pe-a

colo vine lumina prostuţule…

Cât se poate de discret

boii rag la clarinet

şi-n amurgul muzical

câinii latră la ţambal

Găina cotcodăceşte

la flaut pe englezeşte

şi măgarul sigur zbiară

încântat doar la vioară

Un motan mai ortoman

miaună doar la pian

şi-un înger din altă eră

cântă doar la mitralieră

Şi cum mie-mi place rockul

iau pana şi deschid…

E sfânt Doamne Femeia-i erezia

mea cea de toate nopţile De la

asta n-am să abdic niciodată Dim

potrivă De câte ori am ocazia mă

arunc în cer direct de pe Muntele

Venus Printre îngeri mă simt acasă

Cu buzunarele pline de stele

Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Dragostea ne dă aripile cu care să ne prăbuşim

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele

Oare genunchii n-au habar

de Strâmtoarea Gibraltar

de cântă ca doi nebuni

ascunzând parcă minuni

Oare sânii ştiu prea multe

de nu mai vor să te-asculte

şi ziua-n amiaza mare

se rotesc vai după soare

Oare coapsele-s nebune

cântec straniu duc în strune

când cerul îşi lasă brazda

şi pe stânga şi pe dreapta

Noapte unde te-ai ascuns

de…

Doamne lumea-şi fa-

ce autoportretul

chiar în ochii mei

Costel Zăgan