În năvala sa,

începutul şi sfârşitul de zi

şerpuiesc răsucindu-se

prin mijlocul ei.

Să fi jucat un rol?

Timpul  

 …

Prinşi între mândrie şi uimire

prezentul şi viitorul se înfăţişau

înghiţind timpul.

Îşi ridicau greul trup de piatră

fugind târând îngrijoraţi picioarele,

cuprinşi de panică, cu capul în jos.

Se simţeau mai aproape

de vârtejul creat…

Cu faţa

suptă şi tristă,

scăldat de valuri

de repulsie,

fu cuprins

de ameţeală.…

Auzea de la distanţă

zumzet de voci.

Suflete condamnate, ghemuite,

aşezate într-un colţ

păstrau un aer  răcoros.…

Îşi simţea

dinţii clănţănind.

Prins în trecerea

dintre vis şi realitate

cu ochii scufundaţi în orbite,…

Stătea întins

într-o atitudine senină

asupra vieţii

cu ochii

deschişi de uimire.

Cu buzele strânse

ar fi vrut

să oprească

orice cuvânt sau gând.

Inundat de ploi biciuite de vânturi,

cursul vieţii omului

se mişca asemenea unei fantome printre vii.…

Nicio amintire amară

a agoniei

în piaţa timpului

într-un ciclu continuu

de naştere şi moarte...

Îşi încleşta pumnii

în afara tărâmului timpului

străbătut de sânge.…

Stătea

absorbind revărsarea

aproape lichidă a gândurilor,

cu ochii acoperiţi de pleoape grele

privea lung…

Cu buzele tremurând

se chinuia să formeze cuvinte,

un şir neîntrerupt de observaţii

turnate,  plin de un fum gri, subţire,

era prins între uimire şi începutul pregătirii,

era între viaţă şi…

Schiţa un zâmbet reflectând timpul

şi tremurând se îndrepta spre o linişte absolută.…

În liniştea lui goală

savurând albastrul

calm, stătea ţintuit

cu respiraţia tăiată…

Cu ochii închişi ca într-un somn liniştit
şi gura mică pierdută în imensitatea capului,
faţa îi arăta neliniştea în lumina prea difuză.

Într-un schimb de priviri neclintite

în spatele lui, cu faţa răvăşită

din această sufocare singuratică,

ochii i se măriră plini de uimire şi trişti.

Era doar umbra unui zâmbet.

Un zâmbet fantomatic trecea din ochi

în colţurile gurii unei figuri goale

în ploaia bătută de vânt.

 …

Pentru a-şi smulge un zâmbet

amuzat de seriozitatea mohorâtă,

se zvârcolea neliniştit în noapte

fără să ştie încotro i se îndreptau paşii.

În aşteptare rămânând nemişcat

multă vreme imposibil de definit,

nu-şi simţea teama de moarte.

Sugrumat

în patul

sângeros

al vieţii,

stors

de putere

şi ciudat

de singur

se simţea

privind lumea

cu o tărie de piatră.

Într-o expresie sumbră,

frământându-se în mintea lui,

limba era amorţită de somn.

În fiecare lumină nouă

faţa i se făcea purpurie

atârnând peste o gură cu buzele crispate

căzut pe gânduri.