E miez de noapte

şi e cald,

e sufocant de cald.

Mă zvârcol

şi mă caut

în braţe să-mi cuprind

îmbrăţişarea

albastră de stele

să-şi coboare

adânc în mine

dorul de tine.

Îti simt atingerea

ca pe o durere

transformată-n dependenţă,

dependenţă

care mă tine-n viaţă

pentru celelalte “legume”

ce se perindă ca la piaţă,

udate cu furtunul cu apă

din abundenţă.

Doar eu

mă pun sub jetul de aer

de tine,

fără apă

să nu fiu vândut

în căldura ce mă sufocă

şiroaie să-mi curgă pe…

Mi-am blocat

un plămân

să te inspir

doar pe tine.

Din când în când,

îi mai dau drumul

să respir

aerul tău

când mă atingi

cu gândul.

Atunci

nu mai sunt

legumă .

Înghit

distanţele

ce ne cuprind.

Alerg

spre tine

cu toţi paşii,

paşii trupului, minţii şi sufletului

să te găsesc

aşteptându-mi îmbrăţişarea

fierbinte de dor

pârjoleşte tot în jur

şi sete,

sete adâncă şi albastră

porneşte prin venele intubate

cu aer cald,

balonul zboară uşor

printre…

la pas

printre jaloanele

în care picătura iubirii

cădea

să o prind

cu braţele

sufletului. 

Am plecat

ca să mă-ntorc

în locul-n care

pus la aparate,

învăţ să respir

distanţele dintre noi

când ne pa(n)sam sentimentele

de la unul la altul

cu pase

pe tot terenul

orizontului nostru

ca-ntr-un meci de baschet

aşteptând

mingea să intre în coşul

iubirii.

Cu

gândurile

înfundate-n minte,

mi-am scos

ceapa din inimă,

pe tocătorul cuvintelor

am aşezat-o mărunt

să o toc

cu vârful din ochii cuţitului

să-mi curgă

şi-un val de strigăte

pe gură

să-mi iasă

albastru,

senin,

curat

sufletul.

În

rotocoale de fum

sunt viciat de tine

cu mine în briza

de albastru

cer plin de stele

şi Calea Lactee

printre ele drum

mi se desface călare

să mă poarte

din gând prin cuvinte

pavate cu albă urmă

şi miros de vişin

într-un zumzet de albine,

miere-n ciripit

de păsări, susur

de apa…

Cu soarele

arzându-mi capul,

întins pe banca parcului,

parcul de lângă spitalul

în care aştept perfuzia speranţei,

mănânc vorbele gândurilor coapte

şi ud hârtia cuvintelor şiroite.

Trec,

trec oamenii davalma

în susul şi josul clipelor

şi seara,

seara-mi vine

inima din plimbare

căutând poarta boemă

în vorbele din telefonul ce…

Mi-am făcut

curaj o viaţă alergând

obosind în ea

ca să merg

mâine la spital

să mă operez.

Nu mai vorbesc separat

cu doctorul de suflet,

cu doctorul de minte,

cu doctorul de trup,

merg la un generalist

să-l rog să mi le separe :

minte,

suflet,

trup

să nu mai încurc

raţiunea minţii

cu cea…

de mintea ce se chinuia,

mâzgăleam hârtia de cuvinte

venite toate odată, fără formă,

doar cu vârful lor

îndreptat spre pieptu-mi

ce-l înţepa şi stare de nestare

îmi crea

să fug,

să stau,

să dorm treaz, în poartă

aşteptându-mi trupul alergând

pe faleza stropilor

de ploaia gândurilor

de mine,

de tine

într-un…

Peste crucea

ce o purtai dormind

cu ochii deschişi

la umbra

întinsă pe pământul cuprins

de florile primăverii

de mai

din poarta boemă

a iubirii

o noapte căzută

din stele aprinse-n albastrul

necuprins

fura

din buze

nectarul

speranţei de mâine.

În cavalcada

rotocoalelor de fum

înlănţuite

din umedul pământ

de flori bătute-n jurul

trupului cu faţa la noaptea

prinsă-n steaua ce străluce,

Tu

chiar de nu ştii

ce ţi-ai dori să ştii,

să nu uiţi

printre tot şi toate

cum lacrima

din roua dimineţii,

în curcubeul vieţii

se…

de ce

distanţa dintre trup şi suflet,

nu poate fi ajunsă deşi,

(chiar şi) în odihna picioarelor,

ochii alergau şi

maşina de spălat gânduri,

a refulat aseară,

mi-a împrăştiat dorul

prin toată casa.

Aveam norocul de cu zi,

când ochelari mi-am luat

să văd acum, să-l strâng,

să nu las rămăşite din el

în…

de cafea

cu fumul de (ţi)gara

aşteptării,

se unduiau

(în ritmurile unui vals)

printre alţi şi alte,

în dimineaţa asta  

tulbure

înlăuntrul meu

cu seninul de afară

pierdut în valul

ce mi-a zdruncinat

ţărmul

poposit de tine

o vreme.  

 …

ai cu aroma

de vişină putred(ă) încălzit

când îmi curge nasul

în batista de dorul ochilor.

(Aşa se face mortarul.)

Îmi pun temelia

şi la bază îmi îngrop suferinţa.

Acum

aştept cărămizile roşii

de soare pe cerul albastru

cu galben copt

să le dau pauza de masa

furnicilor

la ştergarul din colţ

de la ochiul meu…

meu e că nu ştiu

să mă satur.

Înghit timpul

nemestecat de foame

dintre cafeaua proaspăt macinată

de distanţa somnului,

cu fumul strangulat

în gări de tren,

fără legătură directă

cu tine

pe celălalt ţărm

unde mi-am lăsat sufletul  

atunci

când tu dormeai

în visul

cu mine.  

  …

de ghiocei din barbă,

într-o stare de nervozitate

necontrolată de mine,

a dispărut

sub aparatul de unică folosinţă

aplicat în toate direcţiile

feţei ce nu mă lăsa

să văd desenul din lună.

Eram prea mic,

(nici părul ce-mi umbreşte

ochiul

nu puteam să-l văd)

(a)plecat adânc la poarta

-n care…

doar

o cafea

neagră

am pregătit

în dimineaţa asta

cu aromă de tine.

De îndulcit,

ştiam că ai să vii

să mă (re)cunoşti

în mulţime.

M-am lăsat

îmbrăcat de măşti

să nu împart

clipele din noi,

să mă aflu

pe drumul gândului tău,

să mă laşi

să (o) beau

de…

cu dinţii lipsă,

de pânza fără cer-

ul cu tine

şi merg la amanet

cu noaptea-n cap

să pun gaj

pe amintirea de ieri,

gândul

trimis peste fileu

(ca la tenis)

în căutarea

back-end-ului

tău,

sufletul de

game, set şi…