semnul inimii

întreg sfințit

la căpătâiul iernilor care trec prin mine

noaptea acestei lumi îl îngheață subit

mută înmormântez bucuria în pâinea amară

liniște la răscruce

absență în ecoul asemănărilor

zăvor

jumatate de gest

răceală silențioasă

durere vie

scrisoare cândva suflet cad din ochi în lumina zăpezii

nimeni

e frig

uneori strig în mine

privesc

rană de neatins

flacără din ce în ce mai…

Ninsoarea pare astăzi că tremură-n fragmente

un vis trădat, alături cu-nfiorații fulgi; 

se-ngroapă pașii-n iarna durerilor latente

iar viscolul îi toarce-n fuioare reci, prelungi.

am cunoscut teama

acum o veșnicie 

sau poate azi

când inima cerne liniștea

peste pragul iernii 

umbra își picură sângele pe spinii ceasului 

scriu cenușiu

iubesc albastru

printre sforile dintre prăpăstii

mângâi pământul cu unghiile neputinței

înfloresc

pas recunoscut

în palmele tale

ființă a nopții sfințind culoarea

umerii mei poartă furtuna …

Minune truditoare-n chilie de sihastru,

înfiorată umbră ce se-nvelește-n fum,

apus timid în noaptea ce-nmugurește-albastru, 

tandrețea-n scrâșnet - versul, petala din parfum.

lumina curge în colțuri furișată ca o moarte

ascunsă

rostită doar de sângele păsării

fără urme

îți ninge sub pași noaptea prea devreme  

ultimii copaci-răni fragmente de rugăciune pe umeri  

nevindecabile tăceri

renasc esențe îngropate cândva chemări

umplu liniștea cu o cruce

între pereți de cerneală se frâng ecouri murdărite de noroiul sufletelor sterpe

uneori trăim pe o scenă fără ochi

cu urale…