Nicăieri,

cheia de la cătușele vieții

suflate cu azur tăc…

Cuvintele mele au roșu putred în glas.

Tac.

Le-aș învăța să scrie cu mâna pustiului…

Vocea întunericului meu

credea că te sărută,

modulându-ți numele.

Oarba.

Chiar și fără glas,

lumina întunericului vede

cum, în pântecul…

Deznădăjduitor de bine-i 

 să mă clatine

 undele mirosului tău

cum o tornadă

simulând mâhniri o ajunse

pânze

de…

M-am trezit devreme să nu întârzii

la spectacolul dat de târzii revelații.

Deocamdată ascut

pe gresia nepătrunsului

foarfeci potrivite

pentru coada unei superstiții

miorlăind în rezonanță

cu dinamica alegerii dintre

decât niciodată

și

mai bine mai târziu.

Bună dimineața,orizont utopic!

Pipăindu-te, îmi pare că simt

plăcerea divină

de a nemuri

misterul prietenos al radiațiilor …

Ce-or fi visat ursitorile

de mă țineau în brațe

ca pe-o întâmplare dragă

fragilelor amintiri despre

cerul de ceramică sacră -

spart în carul cu fân

pentru caii zilelor…

Magicianul pipăie forme de adevăruri stranii,

dansează pe luciul anesteziat al atenției

împărțind copilărește miere centrifugată de iluzii -

complice fiindu-i lumina legată la ochi

de semne bănuite a fi

săgeți pentru arcul încordat al dramatizării .…

Gânduri fără scrupule te îndeamnă

să-ți operezi diminețile

de riduri

 cu bisturiu mânuit de hipnotice infecții.

Timpul nu-și mai poate pune palmele…

Degeaba se chinuie pereții

să-mi dea lecții de actorie.

Răbdarea volatilă a indulgenței

cum lumina unui reflector orb

îmi face bâlbele

de râsul stelelor așezate

pe scaune negre. …

Mă ostenesc să-mi fie încăpută

în pielea cuvintelor de dimensiuni

rebele

bucuria de a muri cu folos.

Cu Dumnezeu

fac schimb impresii dezolante

despre lumina țintuită pe tălpile

unor întrebări opărite

cu vapori de libertăți

pe cale de a deveni clorofilă

pentru iarba înrăirii.

Bucuria oazei de timp sângerând

îmi înroşeşte roua privirilor linguşite

de gălăgia formelor  pline

cu aerul de-aici,…

Trăiam fără să știu când o văd moartea

cu poalele-i stranii ridicate.

De la întrebări uitate de Dumnezeu

pe drumul misterios care-i intră și iese

din uter

am aflat că veșnicia este un ocean celest

în apele căruia spermatozoizi de vid

fecundează

ouăle nepătrunderii.

O să mă fac aripă de întuneric grăbit

să intre în rezonanță

cu marele gol divizat în raze de zădărnicie.

Trăiesc pentru ca  împleticitele-mi

aduceri…

Acum plutesc pe o mare certată

cu jucăriile de vânt

ale ciudatei fericiri

pe care ne-au promis-o valuri

cu limba tăiată.

S-ar putea să-i descriu adâncul

asurzit de convulsii

cu spuma transformată de nisip

în megafon

prin care mă cheamă la țărm

asfințitul.

Insula de timp unde te-am iubit

vâslește cu margini înfloritoare

spre libertatea uitării…