SHAKESPEARE – Sonet XVI

[Laurean Mihai Gherman]

Cum să nu ai un fel maiestuos

Să lupţi cu timpul, nemilos tiran ?

Să fii mai tânără din an în an,

Cu graţia-a mai mult decât un vers ?

 

Tu poţi să stai deasupra orelor,

Iar feciorelnice grădini, nezămislite,

Smerite să-ţi rodească ţie flori

Cu-a tale haruri mai asemuite.

 

Astfel că nici urmaşi ce viaţă-ţi cer,

Timpul sau pana mea, ce slavă-ţi vor,

Nici suflet bun, nici farmec efemer,

Te-or face să trăieşti în ochii lor.

 

Doar de te-i dărui, vei şi rămâne,

Trăind prin ce se va-ntrupa din tine.

But wherefore do not you a mightier way
Make war upon this bloody tyrant, Time?
And fortify your self in your decay
With means more blessed than my barren rhyme?

Now stand you on the top of happy hours,
And many maiden gardens, yet unset,
With virtuous wish would bear you living flowers,
Much liker than your painted counterfeit:

So should the lines of life that life repair,
Which this, Time's pencil, or my pupil pen,
Neither in inward worth nor outward fair,
Can make you live your self in eyes of men.

   To give away yourself, keeps yourself still,
   And you must live, drawn by your own sweet skill.

[Ion Lazăr da Coza]

Semn de plăcut popas.

da Coza