Spaime de copil

[Mihaela Hură]

Undeva, în larga lume, 

într-o țară fără nume, 

într-un oarecare sat,

toți copiii au visat

ca-ntr-o zi cu soare-afară

toți adulții să dispară,

să rămână singurei,

să facă doar ce vor ei.

Și-ntr-o bună dimineață

fără nori și fără ceață,

ce-au dorit s-a întâmplat -

au rămas singuri în sat.

S-au trezit fără părinți,

fără : „Spală-te pe dinți!”,

fără școală, fără teme

și-alte sute de probleme.

Mai întâi n-au priceput

c-așa ceva s-a putut,

dar apoi, în orice casă

a-nceput viața frumoasă :

n-avem chef de mic-dejun,

mai bine ieșim în drum

ca să ne jucăm, copii,

după pofta inimii.

Dacă ne e sete tare,

bem vreo patru-cinci pahare

de suc rece, de la gheață,

să simțim ce-nseamnă viață.

Iar când vine foamea mare,

ciocolata-i cea mai tare -

dulce, multă și gustoasă.

Apoi, ne-nchidem în casă,

tragem la fereastră storul

și pornim televizorul.

Ne uităm la ce dorim

și mâncăm tot ce poftim :

chipsuri, pizza, înghețată,

tot ce mama niciodată

nu ne-a dat cât am fi vrut,

căci spunea c-ar fi prea mult.

Ah, ce viață minunată,

să poți reuși deodată

să faci numai ce vrei tu,

fără „Stai!” și fără „Nu!”,

să te bucuri chiar de toate,

s-ai atâta libertate!

Iar când noaptea s-a lăsat, 

obosiți, intrăm în pat,

amintindu-ne ce viață

am tot dus de dimineață.

Dar, nu știm din ce pricină,

somnul nu prea vrea să vină

și-ntunericu-i prea mare,

și burtica ne cam doare.

Ia, ne pare că se-aude

un zgomot de nu știu unde,

iar cireșul de la geam

face umbre pe tavan,

care parc-ar semăna

cu o vrăjitoare rea.

Vai de mine, mare-i frica

și ne doare rău burtica,

și-am vrea s-ascultăm povești...

- Mami, MAMI, unde ești?!

[Elena Mititelu]

Frumoasă lecţie de viaţă! Felicitări!!

[Mihaela Hură]

Mulțumesc frumos, Elena!

[Mihaela Hură]

Mulțumesc mult,  doamnă Marinov!