Puterea dragostei

[Giurgiu Silvia]

   Mara înghesui în ghiozdanul de sub biroul ei, un alt ghemotoc de hârtie, plescăind nemulțumită limbuța ce răsărea printre dinți, de câte ori strădania ei atingea cote maxime. Controlă îngrijorată caietul nou, abia scos din pachetul de rezervă pentru școală, pregătit de mama înainte de vacanță. Tot rupând pagină după pagină, se redusese deja, la jumătate. Își frământă inconștient lobul urechii, așa cum făcea de câte ori se simțea în încurcătură și se decise pentru o nouă încercare, de a crea o felicitare de ziua mamei, așa cum o vedea în imaginația ei, dar pe care degetele neîndemânatice nu reușeau să o redea întocmai. La școală, Doamna le dăduse ca temă să deseneze portretul mamei, așa cum putea fiecare. Ea nu avea deloc talent la desen și când  îi prezentase Doamnei creația, surprinderea ei amuzată o umilise profund. 

 - Așa o vezi tu pe mama ta, Mara? o întrebase aceasta. Fetița nu răspunse pentru că nu înțelegea ce anume greșise, dar fu sigură că era de rău, după tonul ironic al învățătoarei. Din fericire, observațiile legate de talentul ei îndoielnic, sfârșiră imediat ce Doamna se luă cu alte treburi. Mara nu-i scăpa din ochi reacțiile ce se transformau, pe măsură ce trecea la o altă temă, dar nu mai observă niciuna la fel ca cea pe care i-o stârnise tema ei. Acest lucru o necăji mult și se hotărâ să muncească din răsputeri pentru a nu mai avea astfel de eșecuri. Era o fetiță sensibilă și ambițioasă, iubea provocările și nu se speria de greu. Era ultima dintre cei patru frați ce creșteau drept și frumos în casa părinților ei pe care îi venera, dar crescuse mai mult singură, deoarece între ea și ei, diferența de vârstă era destul de mare. Ultimul plecase  de acasă să studieze la oraș, când ea avea doar șase ani și când veneau pe rând acasă la sfârșit de săptămână, îi aduceau dulciuri și jucării din puținii bani pe care îi puteau pune deoparte din economiile lor. Avea puține amintiri cu ei, dar îi adora pe fiecare în parte și se intimida în fața lor, când o mustrau pentru vreo năzbâtie.

   Acum ambiția ei era să creeze felicitarea de ziua mamei, în așa fel încât, să exprime exact ce simțea pentru ea, nu ca portretul acela nefericit, care provocase un dezastru în inima ei și în opinia Doamnei.

Redeschise caietul, înșiră meticulos culorile pe birou, își cuprinse fruntea cu mâinile și cu ochii închiși revăzu în detaliu planul din minte. Când îi redeschise, pe hârtia albă imaginea din minte căpătase formă si culoare, iar ea nu mai trebui decât să-și lase mâna condusă de puterea imaginației. Clipele zburară pe nesimțite si Mara îsi termină opera cu un sărut pe colțul paginii, după ce își colorase buzele cu rujul de un roșu aprins, sustras din sertarul mamei. Era foarte mândră de rezultatul muncii ei și nu se mai sătura privind. Acum chiar reușise să exprime ce avea în suflet și tare mult ar fi vrut să-i arate și Doamnei cum o vedea ea cu adevărat pe mami.

   Își impuse să nu fie lăudăroasă și se mulțumi cu îmbrățișările pline de dragoste ale celei pentru care își pictase sufletul pe pagina candidă. Însă nu mică îi fu mirarea a doua zi la școală, când își citi numele pe panoul de onoare al școlii, deasupra felicitării la care muncise cu atâta dăruire și dragoste.

 

[Mihaela Popa]

da, (mereu) mama mea e ca mai frumoasă! chiar dacă, uneori, ne exprimăm stângaci

[Elena Mititelu]

M-am întors în timp! Frumos!!

[Corina Militaru]

Foarte sensibil, frumos! Te rog, Silvia, recitește și corectează erorile(sunt câteva)! Este păcat să-l lași așa! :)

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Virgula, ah, virgula!... :(((

Cam convențional.

da Coza

[Mihaela Suciu]

Îmi place povestea, e un îndemn pentru stăruință.

”îsi termină opera cu un sărut pe colțul paginii, după ce își colorase buzele cu rujul de un roșu aprins, sustras din sertarul mamei.” - năstrușnică fetiță!

Cred c-ar fi bine să cauți sinonime sau să renunți, pentru a evita repetiția unor cuvinte. De ex: frați ce creșteau și crescuse mai mult singură; planul din minte și imaginea din minte; a doua zi la școală și panoul de onoare al școlii; ce avea în suflet și își pictase sufletul.

Cu drag!

[Giurgiu Silvia]

Vă mulțumesc cu mare drag pentru lectură și sugestii!