Constanţa CORNILĂ – Cronică la volumul „Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri”, autor C.I. Uşurelu

[Culiţă Ioan Uşurelu]

                               O CARTE PE CARE VRÂNCENII O MERITAU

 

       Mi se pare important să încep acest scurt comentariu cu referinţele lui Florentin Popescu, un foarte bun cunoscător al literaturii vrâncene, despre volumul „Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri”, apărut în 2012 la Editura „Ateneul scriitorilor” din Bacău sub semnătura lui Culiţă Ioan Uşurelu: „Asemenea cărţi trebuie citite cu ochii sufletului şi păstrate în cele dintâi rafturi ale bibliotecii personale. Pentru a le citi şi reciti ori de câte ori simţim nevoia să navigăm benefic în spaţiul de spiritualitate vrâncean.” Este suficient să deschizi acest adevărat document literar, cum l-aş numi eu, ca să constaţi succesiunea unor tablouri viu conturate prin fiecare scriitor intervievat, cu o mare forţă de concentrare impusă de autorul cărţii. Volumul cuprinde o arie completă şi de proporţii a activităţii literare desfăşurată de ani buni în spaţiul mioritic vrâncean. Faptul respectiv ni-l conturează pe autor ca pe un adevărat «generator de lumini», care dezvăluie viaţa şi activitatea literară a şaizeci de scriitori vrânceni. Nu întâmplător l-am numit deseori «generosul scriitor din oraşul Odobeşti», oraş norocos că-l numără pe C.I.Uşurelu printre locuitorii săi. Cât l-or fi respectând însă oficialităţile odobeştene dacă scriitorul cere şi primeşte  doar sprijinul financiar al primarului din Panciu pentru a publica această carte unicat în Vrancea, este altă problemă!… Ca să nu mai vorbim despre revista „Salonul literar”, adevărată instituţie, care măreşte prestigiul cultural al oraşului Odobeşti, deşi scriitorul plăteşte toate costurile din propria pensie... Se spune că în acest oraş atât de iubit de autorul cărţii în discuţie, un singur om… poate, cu sprijin oficial, publica 3-4 cărţi pe an… Şi nu d-l C.I.Uşurelu, preşedintele Ligii Scriitorilor din Vrancea, directorul Fundaţiei Social-Culturale „Mioriţa”, redactorul şef al „Salonului literar”, membru al Uniunii Scriitorilor din România este acela… Poate ar trebui ca oficialităţile să ia aminte… Adevăraţii oameni de cultură trebuie, totuşi, respectaţi.

       Episoadele biografice din cartea „Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri” sunt realizate cu mare competenţă şi meticulozitate, autorul adaptându-se specificului intervievatului, întrebările sunt potrivite fiecărui „tipar” (care a fost îndelung studiat), astfel încât ele, întrebările ca şi răspunsurile, devin, într-un final, adevărată literatură. «Cuvântul înainte» al autorului face precizări care ne dezvăluie  intenţiile şi speranţele sale: «Pe mine m-a interesat doar ca publicul cititor să-i cunoască aşa cum se prezintă ei înşişi». Mai departe punctează esenţa volumului: «Volumul  Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri», în totalitatea lui, mi se pare, fără falsă modestie, un adevărat spectacol de inteligenţă, de viziuni, de emoţii şi de mărturisiri sincere ale interlocutorilor mei». Personal, cred că omul este menit de o stea a lui să ajungă sau nu pe o pistă, pe care i se permite să alerge. E clar că d-l Culiţă Ioan Uşurelu oferă scriitorilor o asemenea  pistă, fiecare alergător având bagajul cultural adunat într-o viaţă. Autorul, se vede clar, se bucură de succesul tuturor acelora pe care i-a «unit» în interiorul acestei cărţi, dar se şi întristează de situaţiile grave prin care au trecut unii dintre ei şi de unele răspunsuri hilare la întrebările sale, care au avut doar scop iscoditor (benefic scriitorului şi cititorului), ca să nu mai vorbim despre supărările provocate de atitudinea guvernanţilor faţă de breasla scriitoricească. Poate de aceea îi şi îndeamnă pe toţi cei care au scris, scriu şi vor scrie pe meleagurile mioritice la adeziune şi coeziune.

       Aşa cum a consemnat în partea a doua a cărţii şi Calistrat Costin, preşedintele Filialei Bacău a U.S.R, «Cartea  este un unicat în Vrancea şi ea cuprinde nume de prestigiu ale culturii româneşti şi nu numai: academicianul Valeriu D. Cotea, Varujan Vosganian, Adrian Botez, C-tin Frosin, Mircea Dinutz, Liviu Ioan Stoiciu, Gheorghe A. Neagu, Ion D. Denciu, George Popa, Paul Spirescu, Ştefania Oproesu, Mariana Vârtosu, Constanţa Cornilă. Între timp, pe firmamentul cultural al Vrancei au apărut mai tinerii Liana Enache, George Cornilă, Ioan Lazăr da Coza, Raul Ionescu etc.»

 Privind în perspectivă, prozatorul (analist) Culiţă Ioan Uşurelu va avea material suficient pentru alt volum care să-i cuprindă şi pe ceilalţi (puţini) mânuitori ai condeielor din Vrancea, care (dintr-o cauză sau alta) lipsesc din carte. Domnia sa are potenţial literar evident şi acea bonomie care îndeamnă la dezvăluiri, la bucuria unor «convorbiri esenţiale».

    În prefaţa volumului, Theodor Codreanu reaminteşte ideea lui Iorga că «Monografiile istoriei locale dau temei istoriei naţionale generale». Caracterizează chiar câteva personalităţi, dintre care amintim pe academicianul Valeriu D. Cotea… În ce mă priveşte, aş menţiona dintre intervievaţi pe scriitorii Petre Abeaboeru şi Ion D. Denciu. Acesta din urmă  ne dă o memorabilă pagină de modestie: «N-am avut niciodată o aspiraţie de leadership şi când am ieşit fără să vreau în evidenţă prin cunoştinţele mele intelectuale, prin realizările mele literare întâmplătoare, coerenţa exprimării, aproape m-am ruşinat bănuindu-mă de înclinare spre trufie». Prozatorul Culiţă Ioan Uşurelu a avut şi are acea «carmă» specială când alege esenţa din esenţa interviurilor, ţinând cont de specificul creator al fiecărui intervievat. Varietatea întrebărilor vine să susţină afirmaţia mea. Cartea aceasta este un dar al autorului pentru fiecare scriitor şi este realizată cu mare migală ţinându-se cont de semnul personalităţii fiecăruia Pentru acest dar ar trebui să-i mulţumim şi să-l îndemnăm să mai scrie… Ar mai trebui spus că volumul are două părţi: prima, care cuprinde interviurile, iar în cea de-a doua vom găsi mici eseuri ale unor cunoscători ai fenomenului literar vrâncean. Ei bine, în această latură a cărţii, Liviu Ioan Stoiciu, cu privirea sa pătrunzătoare, a cuprins aproape toţi scriitorii din Vrancea. Omul potrivit la locul potrivit poate fi şi un alt intervievat al d-lui C.I.Uşurelu. Ne referim la mentorul tuturor celor din jurul Asociaţiei «Duiliu Zamfirescu», prozatorul şi poetul Gheorghe Andrei Neagu. Dintre numeroasele răspunsuri interesante, ne-a plăcut unul în care directorul revistei «Oglinda literară» ne spune cât este de mândru că a reuşit să facă din oraşul Focşani, la un moment dat, capitala culturii române… Sperăm s-o mai facă…

      Ineditul lucrării vine şi din interviurile realizate, printr-o telepatie transcendentă sau o cunoaştere temeinică a subiecţilor, cu aceia care au dispărut, fizic vorbind, dintre noi: Ion Panait, Corneliu Fotea. Tinereţea din carte vine cu plusul ei de energie şi seva ei puternică din care vor răsări ramuri viguroase. Astfel, G. Cornilă mărturiseşte: «un scriitor de valoare nu va căuta să urce călcând în picioare predecesorii săi, ci le va cere, umil, permisiunea de a se sprijini pe umerii lor». Declaraţie care ne asigură că din urmă vin talente şi, mai ales, caractere. Sigur că am putea da atâtea exemple câţi scriitori cuprinde volumul, dar nu vrem să luăm cititorului bucuria descoperirii de noi «frumuseţi» literare… N-aş dori să închei demersul meu fără a aminti că prozatorul C.I.Uşurelu şi-a tratat interlocutorii fie părinteşte, fie frăţeşte, fie ca simplu ucenic. Tocmai de aceea îl consider un om bogat sufleteşte şi cărturăreşte, om pe care orice locuitor al Vrancei ar trebui să-l salute cu reverenţa tipică vrânceanului iubitor de adevăr şi de idei înalte.

                                                                                                       Constanţa CORNILĂ