Te laud, mǎ lauzi!

Revista LaPunkt a publicat recent "10 (zece) punkte: Nicolae Steinhardt".

http://www.lapunkt.ro/2015/02/20/10-zece-punkte-nicolae-steinhardt/

Mǎ voi opri astǎzi la unul din cele zece puncte:

Citatul 7. Jurnalul fericirii: „Uite, camaraderia e doar pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral, e o subtilitate psihică şi etică, simpla ei existenţă dovedeşte un standard ideativ extrem de avansat, e posibilă numai între bărbaţi şi femei căliţi în morală.”

Colegialitatea este parcurgerea simultană de către mai mulţi indivizi a unui fragment de viaţă într-un loc în care au un scop comun. Ei pot fi colegi la serviciu, într-o instituţie de învăţământ, în armatǎ, sau în închisoare, loc ce pare a-l fi determinat pe N. Steihardt să scrie rândurile citate.

Ce presupune camaraderia? Ea se ridică dincolo de simplul atribut de a fi coleg, situaţie intervenită aleatoriu în viaţa indivizilor şi devine, aşa cum se înţelege din citatul lui N. Steinhardt, o calitate morală . Camaraderia nu se naşte instantaneu, ea se instalează numai după un anumit timp şi numai între colegi cu afinităţi de păreri şi de idei. Ori, interpretarea lui Nicolae Steinhardt mi se pare foarte interesantă, pentru că el afirmă că adevǎrata camaraderie e numai "pentru oameni foarte, foarte cumsecade şi presupune un mare progres moral". El se referă la "bărbaţi şi femei căliţi în morală", -subînţelegându-se cei care pot rezista presiunilor amorale ale societăţii sau, în cazul lui N. Steinhardt, la torturile deţinuţilor politici din procesul Noica. Implicit, între cei care au calităţile enumerate de autor se crează o complicitate, indispensabilă camaraderiei, care o cimentează şi înnobilează.

Cuvintele lui N. Steinhardt m-au pus pe gânduri pentru că, deşi ele se referă la camaraderia din închisoare, unde el a întâlnit oameni cu calităţi morale, părerile lui mi se par aplicabile în toate circumstanţele vieţii, mai ales în zilele noastre, când reţelele sociale au luat o asemenea amploare, încât toţi şi întru toate devenim "colegi". Şi atunci, cum să-i găsim pe cei care cu care avem afinităţi, cu care am putea deveni complici astfel ca noţiunea de colegialite sǎ poatǎ fi ridicată la rangul de camaraderie?

Greu şi rar se întâlnesc oameni care, uneori la mii de kilometri depărtare, devin camarazi! Şi totuşi, pe cele câteva reţele "ning", cu specific literar-artistic, pe care postează poeţi sau scriitori, chiar neprofesionişti, există complicităţi pe grupuri, în care texte slabe sunt lăudate de unii şi, reciproc, aceştia vor primi laudele, cred ei - cuvenite- de la aşa zişii camarazi. Mă întrebam dacă proliferarea nonliteraturii prin aceste laude reciproce nu este nocivă societăţii. Lectura unui intrerviu luat de Nuţa Istrate Gangan poetului Adrian Suciu pentru "New York Magazine" şi postat pe site-ul "Casa Gândului-Cleopatra" mi-a dat, parţial, un răspuns. Iată linkul interviului:

http://casă-gândului.ning.com/group/grupul-prozatorilor/forum/topics/nig-de-vorb-cu-adrian-suciu?xg_source=activity

Trăisem cu impresia că se scrie mai mult decât se citeşte. Adrian Suciu m-a convins de contrariu cu un simplu argument matematic: fiecare carte publicată e citită de cel puţin alte două-trei persoane din anturajul imediat al autorului, deci se citeşte mai mult decât se scrie! Cât despre imensa cantitate care se scrie (aceasta implicând, cred eu, slaba calitate), el are nişte păreri clare: nu este numai inflaţie de literatură ci, spune el, asistăm la o "....inflaţie generalizată. E inflaţie de manelism în spaţiul public, inflaţie de curve şi ticăloşi în politică, inflaţie de analfabeţi în mediile universitare, inflaţie de mafioţi în poliţie şi magistratură, inflaţie de nebuni pe şosele, inflaţie de tîmpiţi peste tot. ....Da, trăim într-o inflaţie literară. Dar vin şi va întreb: nu e inflaţia literară cea mai nevinovată şi inofensivă dintre inflaţii?"

Aşadar, dacă există cantităţi uriaşe de scrieri, de ce am nega nişte biete laude ale unor neprofesionişti asupra unor texte slabe postate de alţi neprofesionişti? Ştim bine, fiecare om are nevoie de recunoaştere. Nu tot N. Steinhardt, devenit călugăr, ne predică: "Dăruind vei dobândi"? Şi, socialmente vorbind, complicitatea celor care se laudă reciproc într-un spaţiu de socializare literară, privită din perspectiva valorilor umane, nu e preferabilă celei care duce la distrugeri violente sau crime?

Departe de mine de a pleda pentru îngăduinţa excesivă şi încurajarea nonliteraturii. Mă întreb însă: interpretarea citatului din N. Steinhardt se aplică oare la micile găşti din reţelele în care principiul "mă lauzi, te laud!" funcţionează automat?

Articol apărut în LaPunkt - 28 feb. 2015

Îmi place

Membri cărora le place: 4

Vizualizări: 535

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în Martie 9, 2015 pe 8:56pm

Să reluăm de unde am rămas, Veronica. Din punct de vedere psihologic sunt destule explicații, în afara celor spuse de N. Steinhardt. Dacă ne gândim doar la ceea ce pui tu accent, adică la forma de laudă gratuită în privința textelor literare, la fel. Sunt scopuri ascunse, cum ar fi că nu contează calitatea, ci doar cantitatea, referire făcându-se la numărul de membri sau de postări, la cuprinderea a cât mai multor comentarii... și zic numai de bine, ca să mi se zică de bine sau pur și simplu la lipsa de cultură sau discernământ, care tot de aici se trage. Asta din urmă este cea mai gravă. Desigur ce facem noi pe aici este amatorism, dar uneori la cel mai înalt nivel. Pot enumera câțiva poeți și prozatori din acest site care pot concura cu cei consacrați. Că nu sunt cunoscuți sau undeva acolo la vârf, motivul este simplu: destinul. Sau poate nu au dat destul din coate.

Însă avem mult de a lupta cu acest fenomen, mă lauzi, te laud. Acum câteva zile m-a cuprins un soi de sentiment demoralizator și chiar am spus în administrație că, noi, cei câțiva de aici, ne luptăm cu morile de vânt. În timp ce încercăm să punem cât de cât un poet pe picioarele lui, pe linie mai dreaptă, el pleacă în alte site-turi unde primește doar laude și se crede vedetă. Am scris acum, aici, tot datorită unui astfel de caz. Dau nume că nu mai pot. Se numește Geta Țîrel. A postat o poezie sub orice nivel și am criticat-o. Și-a șters contul de aici. În Cleopatra este lăudată de Mioara Băluță. Nu mă așteptam la Mioara Băluță. Putea să se abțină în cel mai bun caz și drept era. Știu ce poezie face Mioara Băluță și nu înțeleg pentru ce are nevoie de astfel de fenomen. Și cazuri de acestea avem destule, le știi și tu.

Spunea cineva, dar cine suntem noi să punem valori pe texte?! Uite suntem! Mai abili, mai citiți, mai înzestrați cu niște calități în înțelegerea poeziei sau a prozei, cu talent și cultură necesară explicațiilor. O avem, pe Ana Cîmpeanu, profă de limba și literatura română, la un liceu în București. Cum să o contrazici pe Ana, cum să nu ții seama de îndrumările ei? Cum să nu cunoască ea valoarea unui text?...

Legătură Răspunsul lui Veronica Pavel Lerner în Martie 9, 2015 pe 9:32pm

Oh, Sofi, cum iti inteleg gandurile!

Stii? Sunt multi care au studiat ingineria, ca sa aiba din ce trai, dar care au mare talent la scris. Din scris e mai greu sa traiesti, in general din arta si atunci, de multe ori, "amatorii" ajung la un grad de profesionalism mai avansat decat insisi profesionalii!

Exemplul dat de tine seamana cu unul de pe alt site. Peste tot sunt autori care mai au mult de invatat in ale poeziei. Din pacate, asa cum scriu, asa comenteaza si voteaza textele "bune", la nivelul lor. Si iata cum se promoveaza mediocritatea. E natural deci sa te miri cand un poet mai bunicel lauda poezii mediocre. Te intrebi "de ce?"

Da, sunt oameni care au cultura, experienta lecturii si sensibilitatea necesare pentru a face diferenta dintre ceva acceptabil, ca poezie sa zicem, si ceva nepotrivit. E la fel ca la muzica: nu poti cere unui afon sa cante, dar nici sa detecteze falsurile cantate de alt afon! Doar ca "afonii" nu sunt in stare sa-i recunoasca nici pe cei cu real talent la muzica si care sunt in numar mult mai mic!

Iti multumesc, Sofi. Cum se vede, ne izbim toti cam de acelasi fenomene...Imi pare bine ca gasesc "ecou" in oameni ca tine.

Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr în Martie 11, 2015 pe 12:40am

Daaa, o temă pe care am putea-o discuta ore la rând și tot nu am epuiza-o. „Jurnalul fericirii” este una dintre cărțile care m-au marcat. Ar trebui să o recitesc iarăși. Nu, nu e pleonasm, am citit-o, am recitit-o și aș vrea să o recitesc din nou. O carte bună se cere (re)citită iar... și iar... și iar... Una proastă nu. Un text de proastă calitate îl citești cel mult o dată. :)) El nu se cere niciodată recitit, aprofundat, pătruns. Din comoditate (și nu numai), mulţi cititori, din ce în ce mai mulți se mulţumesc cu această literatură facilă, nesolicitantă. O caută și o încurajează pretutindeni.

De fapt, nu există literatură bună sau proastă, există doar literatură şi non-literatură. Uneori, aceasta din urmă comunică mai bine cu cititorul, îl face pe acesta să se simtă mai bine, mai inteligent, mai cult. :) După mulţi ani de asemenea practici, se întâmplă să nu se mai facă diferenţa între una și cealaltă. Aici e problema care doare cel mai mult. De aceea eu consider că este extrem de dăunătoare zicala „este loc pentru toți sub soare”, asta cu referire la tonele de scrieri și sutele (poate miile) de poeți fără valoare care apar oriunde în spațiul virtual, dar și tipărit. Nu, nu este loc pentru toți. Cei care poluează literatura nu au ce căuta aici. Gradul de poluare va crește într-atât încât va ucide și valoarea adevărată. A fi poet nu e o meserie. Nu e nimeni obligat să scrie dacă nu are calitățile necesare pentru asta. Fiecare să facă ceea ce știe mai bine. Văd/aud zilnic strofocări, icnete, sforțări, scremete, poate-poate iese ceva. Nu, dacă nu ai acel har anume, nu va ieși niciodată nimic. Într-un cenaclu sau pe un site de specialitate te poți forma/șlefui, dar niciodată acestea nu te vor face ceea ce nu ai fost vreodată. Nu trebuie încurajat acest fenomen! Eu cred că Nicolae Steinhardt nu a luat în calcul asta când a spus „Dăruind vei dobândi”. Încurajarea nonvalorii înseamnă implicit distrugerea valorii, trecerea acesteia din urmă în derizoriu, în anonimat. Aceasta este părerea mea.

Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în Martie 11, 2015 pe 1:05am

Am spus-o și cu alte ocazii: ca fondator (cu juma de normă) sunt mândru cu cei peste o sută de postatori/postaci care au părăsit acest site. Înseamnă că nu le-a plăcut oglinda în care s-au văzut!

La ce ajută să laud niște nulități? Nu mă dau în vânt după numărul de membri!

Să facem totuși o diferență - una e lauda de încurajare, alta e lauda prin care să certifici o nonvaloare ca fiind valoare.

Discuția e vastă...

da Coza

Legătură Răspunsul lui Veronica Pavel Lerner în Martie 11, 2015 pe 1:08am

Da, da, ideea e foarte buna: masurarea valorii site-ului nu cu numarul de mbr prezenti, ci cu cei care au plecat...:)) Da, discutia e vasta si foarte interesanta!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Am spus-o și cu alte ocazii: ca fondator (cu juma de normă) sunt mândru cu cei peste o sută de postatori/postaci care au părăsit acest site. Înseamnă că nu le-a plăcut oglinda în care s-au văzut!

La ce ajută să laud niște nulități? Nu mă dau în vânt după numărul de membri!

Să facem totuși o diferență - una e lauda de încurajare, alta e lauda prin care să certifici o nonvaloare ca fiind valoare.

Discuția e vastă...

da Coza

Legătură Răspunsul lui Veronica Pavel Lerner în Martie 11, 2015 pe 1:18am

Oh,, intr-adevar, cei care incurajeaza Vasilisia, cartea Jurnalul Fericirii e formidabila, asa e, se poate reciti de o mie de ori.

Cum poate stii, am fost buna proietena cu Nicu (Nicolae Steinhardt, prietenii ii spuneau Nicu) si, cand am citit ce ai scris la sfarsit, ca poate Nicu se refera la altceva cand a scris "daruid vei dobandi" si nu la incurajarea non-valorii, am incercat sa mi-l inchipui in viata, langa mine, cum mi-ar raspunde la problema asta. Greu de imaginat, pentru ca avea niste raspunsuri complexe, dar simplu de inteles. Cred ca ar fi spus cu convingere ca "nonvaloarea trebuie taiata de la radacina". Asa cred ca mi-ar fi spus. Iar el, cand era categoric, avcea un fel de a spune ce credea ca era imposibil sa crezi contrariul.

Realitatea este ca sunt multi care incurajeaza non-valoarea literara, maculatura...Chiar cei care CITESC acest gen de scrieri sunt printre cei care incurajeaza. Din pacate, o revista neliterara se vnde mult mai bine decat una literara, nu?

Oricum, Vasilisia, m-am bucurat ca ai participat la discutie, am avut de invatat citind comentariile voastre!

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Daaa, o temă pe care am putea-o discuta ore la rând și tot nu am epuiza-o. „Jurnalul fericirii” este una dintre cărțile care m-au marcat. Ar trebui să o recitesc iarăși. Nu, nu e pleonasm, am citit-o, am recitit-o și aș vrea să o recitesc din nou. O carte bună se cere (re)citită iar... și iar... și iar... Una proastă nu. Un text de proastă calitate îl citești cel mult o dată. :)) El nu se cere niciodată recitit, aprofundat, pătruns. Din comoditate (și nu numai), mulţi cititori, din ce în ce mai mulți se mulţumesc cu această literatură facilă, nesolicitantă. O caută și o încurajează pretutindeni.

De fapt, nu există literatură bună sau proastă, există doar literatură şi non-literatură. Uneori, aceasta din urmă comunică mai bine cu cititorul, îl face pe acesta să se simtă mai bine, mai inteligent, mai cult. :) După mulţi ani de asemenea practici, se întâmplă să nu se mai facă diferenţa între una și cealaltă. Aici e problema care doare cel mai mult. De aceea eu consider că este extrem de dăunătoare zicala „este loc pentru toți sub soare”, asta cu referire la tonele de scrieri și sutele (poate miile) de poeți fără valoare care apar oriunde în spațiul virtual, dar și tipărit. Nu, nu este loc pentru toți. Cei care poluează literatura nu au ce căuta aici. Gradul de poluare va crește într-atât încât va ucide și valoarea adevărată. A fi poet nu e o meserie. Nu e nimeni obligat să scrie dacă nu are calitățile necesare pentru asta. Fiecare să facă ceea ce știe mai bine. Văd/aud zilnic strofocări, icnete, sforțări, scremete, poate-poate iese ceva. Nu, dacă nu ai acel har anume, nu va ieși niciodată nimic. Într-un cenaclu sau pe un site de specialitate te poți forma/șlefui, dar niciodată acestea nu te vor face ceea ce nu ai fost vreodată. Nu trebuie încurajat acest fenomen! Eu cred că Nicolae Steinhardt nu a luat în calcul asta când a spus „Dăruind vei dobândi”. Încurajarea nonvalorii înseamnă implicit distrugerea valorii, trecerea acesteia din urmă în derizoriu, în anonimat. Aceasta este părerea mea.

Legătură Răspunsul lui Veronica Pavel Lerner în Martie 11, 2015 pe 1:20am

M-am delectat citind acest mini-eseu! Multumesc pentru tot!

Valerian Bedrule a spus :

Cei mai înverşunaţi critici (de profesie) fac interpretări diferite, au păreri diferite la aceeaşi poezie. Ştim asta cu toţii. Ca urmare, subiectivismul acestora (a se citi substanţa organică a omului, cultura proprie, gusturile, tendinţele actuale care îl influenţează, orientarea pe care doreşte să o dea poeziei contemporane) primează până la urmă, oricât ar vrea să fie de echidistanţi.

Critica (de amator, desigur) pe care aş aduce-o în discuţie de data aceasta se referă la lipsa originalităţii textelor propuse de foarte mulţi utilizatori de pe aceste reţele de socializare, balastul uriaş expus, lipsa oricărei urme de rafinament estetic, poetic, ideatic (al unor teme comune, de ce nu). De multe ori îmi vine să intru în paginile acestora şi să scriu doar atât: o altă gafă, nimic nou! A mai făcut-o de câteva ori cineva, dar nu e suficient.

     Ne adresăm raţiunii şi sufletelor, oamenilor cu personalităţi multiple şi diverse, ca urmare contează foarte mult şi tonul cu care se poartă dialogul dintre cel care face observaţiile şi cel al cărui text este supus criticii. Tonul acesta penetrează până şi ecranul calculatorului…

     M-am întâlnit până acum şi cu oameni care şi-au descărcat nervii pe mine (mimând că se referă la vers, desigur), tocmai pentru că nu am dorit să le intru în pagină ori am intrat şi le-am făcut anumite sesizări, categorie de care mi-e milă… există o alta pe care am monitorizat-o vreme de 3/4 ani pe un alt site (ca editor, evident) învăţând-o să evite erorile de gramatică, să aplice corect prozodia şi... la final ori mi-au plagiat vreo poezie, ori s-au prefăcut că nu mă mai cunosc, denegrându-mă, ceea ce e mai grav! Nu dau nume, că iau foc câteva site-uri!!! Sunt printre noi!

     Să recunoaştem, partea putredă a lucrurilor este că cele mai multe site-uri dau posibilitatea oricui să posteze ce-i trece prin minte, în numele dreptului de a se exprima, fără o selecţie prealabilă. De aici pleacă totul…

Pe Însemne Culturale, editorii aduc şi critici acolo unde e necesar, am constatat asta, dar sunt prea puţine, comparativ cu ceea ce se expune.

          Spun doar atât: orice poezie poate fi criticată, nu oricare poezie poate fi lăudată însă!

Să ne întâlnim în Poezie!

Legătură Răspunsul lui Mariana Suciu în Martie 11, 2015 pe 3:59pm

Poate ar fi util ca uneori cei care poartă cu îndârjire platoșa iubirii de sine, iar inteligența lor și a celor cu care se înconjoară li se pare ceva de netăgăduit (dar și de neîntrecut), să coboare din turnul de fildeș al ego-ului lor și să privească din când în când și în jur. Poate ar fi surprinși să vadă că Dumnezeu nu a făcut diferențe atunci când a înzestrat omul cu har și iubire pentru frumos. Că acest har a fost împărțit nu doar celor privilegiați de soartă și că talentul, surprinzător sau nu, îl poți găsi și într-un bordei nu doar în vile somptuoase, că educația nu ține doar de poziția socială iar bunăstarea materială nu întotdeauna este garanția unui spirit evoluat. Acest articol este într-adevăr remarcabil, cu un singur amendament... Toți cei care au comentat aici, inclusiv doamna Lerner care a scris articolul, sincer și cu mâna pe inimă ar putea spune că au privit cu deschiderea necesară textele cuiva care nu are în spate un CV literar impresionant, că prejudecățile nu le-au influențat nici măcar pentru o clipă dreptul arbitru, aprecierea sau critica vizavi de un text literar? Sau că nu au trecut cu vederea un text, doar pentru că numele din spatele lui era doar al unui banal necunoscut? Sunteți sigură, stimată d-nă Lerner, că acest articol se adresează tuturor, sau doar cercului d-voastră de prieteni, unde veți fi lăudată la rându-vă de cei pe care îi lăudați?
DA, critica este constructivă, nonvaloarea nu trebuie promovată cu nici un preț, dar, în aceeași măsură, falsele orgolii și promovarea exagerată trebuiesc eradicate.

Cu toată stima, Mariana Suciu

Legătură Răspunsul lui Veronica Pavel Lerner în Martie 11, 2015 pe 4:43pm

Multumesc foarte mult pentru comenatariu, Mariana. Poate ca ar trebui formulat altfel: nonvaloare literara, pentru ca, asa cum bine ai punctat, nu putem vorbi de novaloare in general. La cea literara ma refeream, evident.

Si, cum bine spunea Vasilisia, cei care au talent pot fi ndrumati pentru a-si valorifica, prin tehnica scrierii, talentul literar. Si in arta litarara, ca in oricare alta arta, talentul este un element obligatoriu, dar la fel este si tehnica, element care se exerseaza. Am indrumat multi poeti si ma bucur de succesul lor. La randul meu, am fost indrumata si inca mai am multe de invatat, stiu asta.

Sigur ca promovarea exagerata e neplacuta si nociva, exact asa cum a spus si Valerian Bedrule.

Filosoful si profesorul George Stein a definit foarte bine, in lucrarile lui, "democratizarea" culturii.

Inca o data multumiri,

VPL.

Mariana Suciu a spus :

Poate ar fi util ca uneori cei care poartă cu îndârjire platoșa iubirii de sine, iar inteligența lor și a celor cu care se înconjoară li se pare ceva de netăgăduit (dar și de neîntrecut), să coboare din turnul de fildeș al ego-ului lor și să privească din când în când și în jur. Poate ar fi surprinși să vadă că Dumnezeu nu a făcut diferențe atunci când a înzestrat omul cu har și iubire pentru frumos. Că acest har a fost împărțit nu doar celor privilegiați de soartă și că talentul, surprinzător sau nu, îl poți găsi și într-un bordei nu doar în vile somptuoase, că educația nu ține doar de poziția socială iar bunăstarea materială nu întotdeauna este garanția unui spirit evoluat. Acest articol este într-adevăr remarcabil, cu un singur amendament... Toți cei care au comentat aici, inclusiv doamna Lerner care a scris articolul, sincer și cu mâna pe inimă ar putea spune că au privit cu deschiderea necesară textele cuiva care nu are în spate un CV literar impresionant, că prejudecățile nu le-au influențat nici măcar pentru o clipă dreptul arbitru, aprecierea sau critica vizavi de un text literar? Sau că nu au trecut cu vederea un text, doar pentru că numele din spatele lui era doar al unui banal necunoscut? Sunteți sigură, stimată d-nă Lerner, că acest articol se adresează tuturor, sau doar cercului d-voastră de prieteni, unde veți fi lăudată la rându-vă de cei pe care îi lăudați?
DA, critica este constructivă, nonvaloarea nu trebuie promovată cu nici un preț, dar, în aceeași măsură, falsele orgolii și promovarea exagerată trebuiesc eradicate.

Cu toată stima, Mariana Suciu

Legătură Răspunsul lui Mariana Suciu în Martie 11, 2015 pe 5:52pm

Și eu mă refeream la nonvaloarea literară. Credeam că este evident acest lucru.
Stimă,

Veronica Pavel Lerner a spus :

Multumesc foarte mult pentru comenatariu, Mariana. Poate ca ar trebui formulat altfel: nonvaloare literara, pentru ca, asa cum bine ai punctat, nu putem vorbi de novaloare in general. La cea literara ma refeream, evident.

Si, cum bine spunea Vasilisia, cei care au talent pot fi ndrumati pentru a-si valorifica, prin tehnica scrierii, talentul literar. Si in arta litarara, ca in oricare alta arta, talentul este un element obligatoriu, dar la fel este si tehnica, element care se exerseaza. Am indrumat multi poeti si ma bucur de succesul lor. La randul meu, am fost indrumata si inca mai am multe de invatat, stiu asta.

Sigur ca promovarea exagerata e neplacuta si nociva, exact asa cum a spus si Valerian Bedrule.

Filosoful si profesorul George Stein a definit foarte bine, in lucrarile lui, "democratizarea" culturii.

Inca o data multumiri,

VPL.

Legătură Răspunsul lui Vasilisia Lazăr în Martie 11, 2015 pe 8:45pm

Mariana, o să îndrăznesc să te contrazic puțin. :) Eu cred că Dumnezeu a făcut destule diferențe atunci când a înzestrat pe oameni cu har și iubire de frumos. Ar însemna că talentul nu mai contează ci doar voința de a fi poet/scriitor. Crede-mă, de trei ani administrăm acest site și am văzut destui amatori care doreau cu îndârjire să scrie. Nu e suficient doar să vrei, trebuie să și poți. În ceea ce privește iubirea de frumos, eu cred că ține de educație mai mult. De cele mai multe ori frumosul meu nu e și frumosul altora și invers. Sunt de acord că talentul îl poți găsi acolo unde nu te aștepți, dar că nu există diferențe... În același timp nu e suficient doar talentul. Multe alte ingrediente dau produsul final. Dar unde nu e, nu e și gata. :)

În ceea ce privește imparțialitatea mea și a celor din administrația Însemnelor, aici pot spune cu mâna pe inimă că se verifică. Ne-au trecut pragul consacrați, amatori, dar și afoni în ale scrisului. Pe cei deja formați i-am admirat, lăudat și invidiat (în sensul bun). Pe începătorii care promiteau i-am îndrumat. Dacă au ascultat de sfaturi, dacă au mers să studieze ce nu știau, dacă au fost perseverenți și ambițioși, au crescut frumos. Unii însă s-au simțit ofensați și au plecat. Au mers în spații unde li se aduceau elogii și au rămas să se amăgească în continuare că sunt ceea ce nu vor fi niciodată. A mai existat o categorie - cei care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu scrisul. Acestora le-am spus franc adevărul, chiar dacă a durut. Unii totuși continuă să scrie. Au și cititori. :)

Oricum, cert este că am dorit să fim mereu obiectivi. Poate nu ne-a reușit întotdeauna, se poate... Ar fi păcat să spunem că nu avem și noi preferințe pentru scrierile unor anumiți autori. Ar însemna să nu facem diferența dintre literatură și non-literatură. Dar nu cred că am lăsat să se vadă asta pe site, iar dacă am lăudat am făcut-o pentru că am considerat că e pe merit.

Același respect,

Mariana Suciu a spus :

Poate ar fi util ca uneori cei care poartă cu îndârjire platoșa iubirii de sine, iar inteligența lor și a celor cu care se înconjoară li se pare ceva de netăgăduit (dar și de neîntrecut), să coboare din turnul de fildeș al ego-ului lor și să privească din când în când și în jur. Poate ar fi surprinși să vadă că Dumnezeu nu a făcut diferențe atunci când a înzestrat omul cu har și iubire pentru frumos. Că acest har a fost împărțit nu doar celor privilegiați de soartă și că talentul, surprinzător sau nu, îl poți găsi și într-un bordei nu doar în vile somptuoase, că educația nu ține doar de poziția socială iar bunăstarea materială nu întotdeauna este garanția unui spirit evoluat. Acest articol este într-adevăr remarcabil, cu un singur amendament... Toți cei care au comentat aici, inclusiv doamna Lerner care a scris articolul, sincer și cu mâna pe inimă ar putea spune că au privit cu deschiderea necesară textele cuiva care nu are în spate un CV literar impresionant, că prejudecățile nu le-au influențat nici măcar pentru o clipă dreptul arbitru, aprecierea sau critica vizavi de un text literar? Sau că nu au trecut cu vederea un text, doar pentru că numele din spatele lui era doar al unui banal necunoscut? Sunteți sigură, stimată d-nă Lerner, că acest articol se adresează tuturor, sau doar cercului d-voastră de prieteni, unde veți fi lăudată la rându-vă de cei pe care îi lăudați?
DA, critica este constructivă, nonvaloarea nu trebuie promovată cu nici un preț, dar, în aceeași măsură, falsele orgolii și promovarea exagerată trebuiesc eradicate.

Cu toată stima, Mariana Suciu

Legătură Răspunsul lui Mariana Suciu în Martie 11, 2015 pe 10:09pm

Vă mulțumesc, d-na Lerner, pentru bunăvoința de a-mi răspunde.

Mariana Suciu a spus :

Și eu mă refeream la nonvaloarea literară. Credeam că este evident acest lucru.
Stimă,

Veronica Pavel Lerner a spus :

Multumesc foarte mult pentru comenatariu, Mariana. Poate ca ar trebui formulat altfel: nonvaloare literara, pentru ca, asa cum bine ai punctat, nu putem vorbi de novaloare in general. La cea literara ma refeream, evident.

Si, cum bine spunea Vasilisia, cei care au talent pot fi ndrumati pentru a-si valorifica, prin tehnica scrierii, talentul literar. Si in arta litarara, ca in oricare alta arta, talentul este un element obligatoriu, dar la fel este si tehnica, element care se exerseaza. Am indrumat multi poeti si ma bucur de succesul lor. La randul meu, am fost indrumata si inca mai am multe de invatat, stiu asta.

Sigur ca promovarea exagerata e neplacuta si nociva, exact asa cum a spus si Valerian Bedrule.

Filosoful si profesorul George Stein a definit foarte bine, in lucrarile lui, "democratizarea" culturii.

Inca o data multumiri,

VPL.

‹ Înapoi
1
2
Înainte ›

Conţinut

Bine ai venit la
ÎNSEMNE CULTURALE

Înscriere
sau Accesare

Or sign in with:

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, artistă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - scriitoare

MIHAELA POPA - poetă

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - scriitor

MIHAI KATIN - scriitor

GRIG SALVAN - scriitor, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.