Boul și vițelul (I)

[Valeriu Anghel]

Fabulaţie şi realism în materie de învăţământ -( aspecte stilistice )

 Un conferenţiar universitar din Drobeta-Turnu Severin, Marcel Căpraru, doctor în ştiinţele educaţiei, preşedinte al Asociaţiei Alternativelor Pedagogice, critică pe facebook, în multe privinţe pe bună dreptate, sistemul actual de învăţământ, care ar creşte „boi”, spre deosebire de sistemele alternative, care ar creşte „cerbi”, adică oameni liberi, nu sclavi. Deşi suntem de acord cu multe din constatările domniei sale, nu putem să nu contraopinăm, cel puţin jurnalistic, arătând că, la nivel de cercetare şi proiectare, învăţământul românesc e o sinteză a tuturor orientărilor didactice şi pedagogice din ultima sută de ani. Problema care se pune este însă dacă şi conţinuturile învăţării sunt aduse la zi, iar oamenii şcolii sunt la nivelul cerut sau, dimpotrivă, nişte „boi” mai mult sau mai puţin „inteligenţi”, dependenţi de sistemul care i-a creat.

 

1. Aspectul lexicografic

 

Bou (zool. bos taurus) Mascul adult din familia bovidelor, castrat, cu talia mai mare decât a vacii, folosit în trecut ca animal de tracţiune, astăzi mai mult pentru carne; (fig.) epitet injurios la adresa unui bărbat mărginit la minte; prost (< lat. bovus).

Vacă (zool.) Femela taurului domestic, crescută în general pentru lapte şi carne. A fost domesticită încă din mileniul VII dinaintea erei creştine, spre sfârşitul secolului IV al acesteia devenind pe scară largă atât animal de povară, cât şi producător de lapte şi carne; (peiorativ) „vacă încălţată” – expresie jignitoare adresată unei femei grase şi leneşe sau proaste, nesimţite.  Vaca este considerată animal sacru pe întreg teritoriul Indiei, simbol al Mamei Pământ. Numai în Delhi, capitala ţării, umblă libere pe străzi peste 40.000 de vaci. Exemplarele bătrâne sunt adunate în „case de odihnă”.

Viţel (zool.) Puiul mascul al vacii până la un an de zile; (reg.) puiul de cerb.

Cerb (zool.) Mamifer rumegător de pădure de talie mare, cu coarne bogat ramificate numai la mascul (< lat. cervus). Face parte din familia cervidelor alături de ren, elan, căprior. Este asemănător cu renul, mamifer rumegător din tundră, cu coarne ramificate şi la mascul şi la femelă. Domesticit, este folosit ca animal de tracţiune în zona polară.

 

2. Aspectul publicitar

 

Creşterea bovinelor constituie ramura de bază a zootehniei prin laptele şi carnea puse la dispoziţia omului. Ele oferă 90 % din cantitatea de lapte consumată la nivel planetar, deşi niciun alt mamifer nu mai consumă lapte după ce a fost înţărcat.

În afara efectivelor mici de vaci crescute în sistemul gospodăresc, tehnologia de hrănire utilizând păşunatul vara şi stabulaţia iarna, există sistemul industrial din complexele specializate, care au grad ridicat de mecanizare şi automatizare, sistem corelat cu un sector de cultivare a cerealelor şi plantelor furajere necesare întreţinerii efectivelor, nutreţurile concentrate fiind utilizate  masiv.

 

Statisticile anului 2000 arătau 1,3 miliarde de bovine la nivel mondial, repartizate astfel: Asia – 390 milioane de capete, America Latină – 320, America de Nord – 200, Africa – 180, Europa – 170, Australia – 25, Noua Zeelandă – 10, Oceania – 5. China, spre care România  s-a hotărât să exporte în viitorii ani 500.000 de capete de bovine, avea în 2000 peste 110 milioane, în timp ce noi doar 1,9 milioane, din care doar 170.000 de animale exploatate în ferme industriale, restul fiind crescute în gospodării individuale ca mijloace de subzistenţă.

Să se fi gândit autorităţile alternative româneşti la cerbul care trăieşte liber în pădurile noastre şi îşi caută singur hrana pentru a vinde patentul „boilor” de la Beijing şi a le penetra cu acest material didactic intuitiv viu educaţia constrânsă de un curriculum rigid cu care le manipulează chinezilor devenirea?

 

3. Aspectul didactic

  

Sistemul de învăţământ actual este o piedică în calea dezvoltării naturale a copiilor, zice Marcel Căpraru. Acest sistem încearcă să facă ceea ce a fost proiectat să producă încă de la apariţia învăţământului obligatoriu: resursă umană instruită (pentru a fi valorificată  şi folosită de către corporaţii) şi cetăţeni dependenţi şi obedienţi (pentru a fi uşor manipulaţi).

Copiii nu sunt însă materie primă, lemn, metal sau piatră care să se lase modelată cum vrea statul. Personalitatea şi mintea umană sunt elemente vii, organice, care cresc şi se dezvoltă dinăuntru în afară, după legi proprii, nu sunt construite din afară, spre asamblare, cum sunt construite produsele industriale. Nimeni nu poate  construi din bucăţi nici măcar corpul unui copil, darmite mintea şi sufletul lui.

Elevii au constatat că şcoala nu mai e depozitarul unic al informaţiei, că informaţiile vehiculate prin şcoală sunt depăşite moral, că cerinţele niciunui loc de muncă nu se mai potrivesc cu ce se învaţă la şcoală şi devin din ce în ce mai indiferenţi. Ei nu pot fi blamaţi însă, şi nici părinţii şi profesorii lor, pentru că toţi au intenţii bune, dar şi interese proprii în sistem: copiii vor ceva, dar nu ştiu încă ce, profesorii au un loc de muncă, iar părinţii – un loc unde să-şi lase copiii când sunt mici şi să scape de ei când sunt mari. Vina pentru aceste racile e ascunsă în spatele unor prejudecăţi uriaşe ale adulţilor, care se iau pe ei drept autorii devenirii copilului când, în fapt, copiii sunt cei care construiesc, prin munca lor, adultul. De aceea sunt convins că prin sistemul Montessori se rezolvă toate problemele sistemului educativ actual, pentru că are la bază programa şi orarul stabilite de natură, pentru că e validat de o experienţă de aplicare de peste o sută de ani pe toate meridianele, pentru că e confirmat de cele mai multe rezultate ale cercetărilor din genetică şi neuroştiinţe.

Mai plastic vorbind, diferenţa dintre sistemul oficial şi sistemul Montessori susţinut de mine este ca diferenţa dintre un bou şi un cerb. Boul e un animal cu stăpân, are adăpostul şi hrana asigurate, dar în fiecare dimineaţă e înjugat la car sau la plug şi munceşte toată ziua. Cu cât îşi face datoria mai bine, cu atât primeşte o raţie de fân mai mare şi cu cât se opinteşte mai tare cu atât e mai bine îngrijit. Nu îi e teamă de ziua de mâine, dar dacă leneveşte, are parte de bici. Spre deosebire de bou, cerbul nu are adăpost, îşi procură singur hrana şi nu e sigur că o poate găsi şi mâine, dar e liber, nu e sclav ca boul.

În concluzie, oamenii au doar impresia că sunt liberi, pe fond reprezentând tipul de bou inteligent, simbol al forţei de muncă instruită.

 

Prof.  Valeriu Anghel

Va urma

http://www.ziaruldevrancea.ro/jurnalism-cetatenesc/1588800325-boul-...

[Ion Lazăr da Coza]

Bou sau cerb?

Deja am făcut alegerea.

Mi-a plăcut muuult articolul.

Aștept urmarea.

Prețuire,

da Coza

[Gabriela Grădinariu]

Oare de ce ne gândim mereu la rolul informativ al școlii? Din punctul meu de vedere esențială este latura formativă. Informații, vorba dumneavoastră, găsești oriunde, nu trebuie să mergi la școală pentru a le afla. Mai importantă este formarea la copil a unor mecanisme proprii de gândire logice, ca să nu mai vorbim de modelarea personalității. Aici sistemul nostru de învățământ e ZERO! Interesantă provocare!

[Valeriu Anghel]

Mă bucur că acest subiect a stârnit interesul domniilor voastre.

Mulțumesc, Gabriela, mulțumesc, Ionică! 

Va urma.