Şi totuşi ne-aruncăm mănuşa

[SATIRĂ, UMOR, EPIGRAME...]

scrâşnim din dinţi şi din măsele

omagiem păduchii şi căpuşa

schimbăm belciuge pe inele

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa

bolnavi de lacăte şi chei

purtăm mereu în spate uşa

propietari de oase şi de piei

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa.

urcăm pe soclu pozitiv

să alăptăm la sân păpuşa

avem sau nu avem motiv

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa.

lideri cu numele de-o şchioapă

chiar de mai facem câte-o dată tuşa

victoria ne lasă-n gură apă

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa.

ne înjurăm cu-aromă şi dulceaţă

să creadă că-i un imn mătuşa

deşi mai sunt şi morţi în viaţă

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa.

se logodeşte glonţul cu peniţa

vorbeşte muza sau Katiuşa

jucăm un cazacioc sau periniţa

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa

înfumuraţi de-atâta bine pe pământ

ne presărăm pe cap cenuţa

în fiecare dintre noi adoarme-un sfânt

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa.

abia de ne mai ţinem pliscul

când gloria ne umple guşa

căzând zărim mai bine piscul

şi totuşi ne-aruncăm mănuşa.

[Sofia Sincă]

Foarte bine ai surprins defectele versus mândria românului în antiteze continuie.

Eşti mare meşter al cuvântului, dragă Girel.

Cu preţuire, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

:) Mi-a plăcut mult.