Gramatica limbii române (IV)

[Valeriu Anghel]

Capcanele variantelor literare libere

 

Substantivele neutre cu terminație de singular –am, -em, -om, -um au pluralul fie în –uri, fie în –e: ram/uri, gram/e, totem/uri, barem/e, tom/uri, drum/uri, costum/e. Substantivele care la singular au terminația –im și unele cu terminația –om au la plural –i: anonim/i, atom/i  și sunt de genul masculin.

În „DOOM²“ din 2005, omonimele sunt prezentate separate: conector („element de relație“) cu pluralul conectori (masculin), iar conector („aparat care stabilește o legătură“) cu pluralul conectoare (neutru). La substantivul item (p. 400, col. 2) avem însă, la același cuvânt, și pluralul de masculin (itemi) și pluralul de neutru (itemuri, iteme). Un caz hilar, care să justifice probabil eroarea conceptorilor de curriculum național care, în ghidurile de evaluare la limba și literatura română din 2001, coordonate de Adrian Stoica, au folosit forma masculină de plural itemi, în timp ce restul specialiștilor folosesc fie itemuri, fie iteme, până când se va impune un singur plural, ca la totemuri și bareme.

 

Câteva greșeli de ortografie și punctuație

 

Încălcarea normelor ortografice și de punctuație nu se face însă numai din cauza gramaticii tradiționale învățate, ci și din necunoașterea formelor corecte impuse de lucrările normative în vigoare. Foarte mulți oameni, îndeosebi cei din presă, scriu „a propos“, „vis-a-vis“ (ambele cazuri fără accent pe „a“ – corect „à“), „en gros“, „reprezentanții mass-media“, „ministrul de Externe“, în loc de „apropo“, „vizavi“, „angro“ (adverb și substantiv – „am vizitat toate angrourile“), „reprezentanții mass-mediei“, „ministrul de externe“, forme recomandate ca fiind corecte de trei decenii.

            Întrucât de asemenea greșeli ne vom ocupa într-o lucrare ce va fi tipărită în toamnă, ne oprim doar asupra sintagmei „ministru de externe“ care se scrie cu „e“ mic, din punct de vedere gramatical ea fiind similară tuturor celorlalte denumiri de funcții sau evenimente care nu sunt nume proprii: „director de școală“, „președinte de asociație“, „examen de capacitate“, „examen de bacalaureat“, „mecanic de locomotivă“ etc.

            Substantivele comune se scriu cu literă mare doar atunci când se folosește eliptic denumirea instituției: „secretar de stat la Externe“, „student la Litere“.

            Cum situațiile de scriere sau vorbire care necesită corectări la mulți dintre cititorii ziarului sunt numeroase, voi reveni cu un alt material privind sintaxa limbii române în noua versiune a Gramaticii Academiei, precum și îndreptarea celor mai frecvente greșeli de ortografie și punctuație.

Dintre numeroasele cazuri de utilizare a cratimei, mă opresc aici doar asupra câtorva. 1/ Redarea rostirii într-o singură silabă a două cuvinte conjuncte: i-a spus, l-a dus, s-au certat, de-o clipă. Se știe că atunci când desparte, acest semn ortografic de fapt unește. De aceea nu este corectă scrierea separată la capăt de rând a unei singure litere (i-, l-, s-) și celălalt cuvânt cu care formează silaba la începutul rândului următor. Pentru a se evita eventualele greșeli produse de calculator, este suficient să ne uităm mai atent pe marginea din dreapta a textelor transpuse în pagină electronic și să le corectăm. 2/ Redarea structurii lexicale a cuvintelor compuse delimitând termenii acestora: floarea-soarelui, viță-de-vie, redactor-șef, prim-ministru, astă-iarnă, cuvânt-înainte (=prefață), haida-de. 3/ În împrumuturile a căror literă finală prezintă deosebire între scriere și pronunțare: acquis-ul, show-ul. La împrumuturile care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română, se recomandă atașarea articolului fără cratimă: boardul, trendul, weekendul.

            Semnalăm și folosirea greșită a semnelor citării (ghilimelele), adică a celor englezești (“…..”) în locul celor românești („…..” sau „…..“). Aspectul acesta devine supărător la publicațiile care în paginile locale utilizează ghilimelele cum le vine la îndemână, uneori diferit chiar în același text, în timp ce în paginile naționale, culese la centru de către altcineva, se scrie corect.

           

Câteva concluzii deloc îmbucurătoare pentru români

 

            Ultimul „Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie“ acceptabil ca număr de file pentru a fi uşor de consultat a fost editat în 2001, înaintea publicării noii „Gramatici a Academiei“ în 2005, a „Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic“ în acelaşi an şi mai ales a „Gramaticii de bază a limbii române“. Între aceste trei lucrări normative masive există însă numeroase nepotriviri, recunoscute de autorii lor. Într-o „Notă asupra ediţiei“, colectivul care a elaborat DOOM² afirmă că a încercat să reducă decalajul dintre norma academică şi uzul real al limbii române literare actuale, multe schimbări reflectând adaptarea normei academice la uzul actual al „generaţiei medii de intelectuali din Bucureşti“ (vai, ce discriminare faţă de restul vorbitorilor de limbă română, de vreo zece ori mai numeroşi!)

            Cum lucrările din 2005 s-au elaborat şi tipărit „în paralel“, recunoaşterea faptului că DOOM² nu a preluat toate inovaţiile noii ediţii a „Gramaticii Academiei“, revăzută și ea în GBLR în 2010, „ci numai unele dintre nuanțările sale“, este gravă.

            Cheltuielile cu editarea acestor lucrări greu de utilizat în școli să fie similare celor cu autostrăzile care au lăsat România pe drumuri?

 

Măsuri ce nu mai pot aștepta amânări

 

1.    Lucrările lingvistice normative aflate în uz conținând puncte de vedere diferite, unele chiar erori, Institutul de Lingvistică al Academiei Române, Institutul de Științe ale Educației, catedrele de limba română de la facultățile cu profil pedagogic și Ministerul Educației Naționale au obligația să elaboreze împreună o „Gramatică școlară“ și un „Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație“ care să stea la baza introducerii noii gramatici în programele și manualele de limba și literatura română pentru învățământul preuniversitar.

2.    Pentru ca instituțiile și organizațiile de orice fel, precum și vorbitorii de rând să nu mai aibă propriile lor standarde în exprimare (câteva titluri de emisiuni tv „în limba română“ sunt suficiente pentru a ilustra acest lucru: Prime Time News, Breaking News, Gadget Show, Reality-show, Teleshopping), este necesar ca Parlamentul României să emită o Lege privind utilizarea limbii române în scris și oral, prin care să instituționalizeze și un post de inspector specializat care să funcționeze în cadrul Protecției Consumatorului sau al oricărui alt organism de nivel central și județean, care să protejeze cel mai însemnat bun național al poporului român.

 

 

                                                                                                                  Prof. Valeriu Anghel

 

[Elena Mititelu]

Vă mulţumesc, domnule profesor, Valeriu Anghel!