Textele înscrise la Concursul de poezie „Prin colbul vremii” – ediţia a II-a – „Alb hoinar”

1. NE PREA ETERNĂ

 

Tu păpădie frântă și suavă

Te rog frumos să nu mai zbori

Rămâi neagățată, mărturie dreaptă

Poveste albă, miez de suflet pe sub nori.

 

Rebele fulgere să nu te-atingă

Ploaia fertilă sa nu te încolțească

Rămâi uimită stea în flori de stâncă

Atăt de vie, clară, neliniștită și firească.

 

Crește-mi negru pământ în talpă

Să nu mă ard în cruce de te-nchipui

Împlântă-mi ruga adânc, înfrânge-mi

De timp trecut din urmă ca să scap odată.

 

Amforă veche și ne prea eternă

Să mă arunci în val fierbinte și adânc

Închipuind sonate-n șoapte triste de sirenă

Să mă-nvelesc cu tine, cald, colț de lumină prunc

 

Ou efemer, de vierme flutur

Te-aș venera, rană de mers în cot

Firavă înflorire, nevinovat sărut de mugur

De mor, trăind, te ud să-mi crești frumos în tot.

2. ZID SFÂNT

 

Zid sfânt

E orice cărămidă

Mortarul, ruga

Dulce înspre sus

Pană de înger viu

E lumânarea din firidă

Iar fumul, blana

Nevinovatului miel

Pământul e îmbrățișare

De temelie rătăcită

În vânturi reci spre nicăieri

Sufletul, rana ce se-agită

Să nu mai fie iarăși ieri.

Deci crește-mă

Un zid înalt spre soare

Să ai altar solid

De-ngenuncheat.

3. Departe... în cuvinte

 

 

fără de cer

îmi strâng visele

în buzunare șubrede de întuneric

 

mâinile îmi răstălmăcesc simțuri

în măruntaie albe de fantomă

 

în departele unei ferestre

îmi umplu răsuflarea cu secunde

 

mirată

le privesc ofilirea

 

cuvintele nu mă rabdă

peste dărâmături repetate îmi caută lumea

și-mi măsoară zorii

cu nerăbdări de fluturi

4. În calendare

 

 

văzduhul își întinde răsuflarea

neconsumată

peste răsărit

 

cerul se-nconjoară cu stoluri de veșnicii

dintr-o altă amintire

târzie tristețe

 

de ceva vreme cuvântul

zguduit de sacru

luminează lipsuri

în cioturi de răspunsuri

 

goală

calea își urmează nestrămutarea

în calendarul asumat de trecători

5. O frunză purtată de vânt

 

 Iubirea şi moartea! 

 Singura moarte dulce este din iubire,

 în rest nimic, toate implică un ritual şi uitare.

 Iubirea nu există, 

 există doar o continuă căutare a ei!

 Un vis, în rest suntem pe-aproape

 sau doar e în noi,

 pe diferite scări, de la om la om!

 Simţiri rare, 

 dulci asperităţi, să le simţi când le atingi!

 

 Din abisuri urci cu noaptea 

 care-ţi coboară pe umeri, înfiorându-mă, 

 Vrei să-ţi simt atingerile?

 Este un ideal, umbroasă mea! Un centru de greutate-mi dai,

 Închid ochii 

 şi-o frunză purtată de vânt simt că sunt!

 Umbroasă? Da, un om cu umbră 

 - un om care vine şi pleacă, dar rămâne umbra lui,

 te cuprinde definitiv, este în tine, cu tine!

 

 O rază de lumină 

 care-a străpuns universul te înconjoară.

 Prin jocul destinului, 

 - blestemul primului păcat se supune  -

 întunericul se risipeşte, pe podul de săbii,

 cu fiecare respiraţie, 

 cu fiecare gând, şoaptă, privire, 

 cu fiecare cuvânt, cu fiecare înţelegere.

 

 Spre lumina din noi urci,

 acolo unde 

 nimic nu se poate ascunde, 

 acolo unde 

 totul se vede - neantul adâncurilor, 

 spaima şi frica, 

 incendiare dorinţi, patimi şi cerul de stele - 

 prin picăturile de nu şi da, 

 prin vânturile ce ne răscolesc profund emoţiile

 atârnate de pleoape

 care-şi aşteaptă tăcute zborul spre moarte.

 

 Din ochii visului şi taina luminii, 

 în palmă-ţi cad lacrimi, cuminţi înşirate,

 iar noi,

 pironiţi printre cuvinte de iubire şi dor

 agonizăm în spirala zbaterii ochiului stins de soartă.

6. Ego




nu există ceva în afară de a fi
sinele de el;
el, autohton şi universal în cer

şi fără de cer,
mereu absolut.

uneori îi dăm nume.
îl punem în formă,
ca şi cum l-am desena pe aripa unui nor alb.
apoi,
noi deasupra de sine,
îl plimbăm dintr-o silabă în alta,
fiind discernământ atât cât îl încăpem,
sigur mai mult decât putem atinge,
mai puţin decât putem înţelege
de la un gând la alt gând,
mulţumiţi că, uite, suntem deasupra de întelegere
până unde suntem.

e un chip de a fi sine,
desăvârşit şi fără închipuirea de a fi
în cerul sau ne-stătător.

e aură pură în propria sa galaxie!
veşnic în sine,
neştiutor în îndemânarea de a se multiplica
dincolo de lăuntrul atins,
se defineşte pe de-a întregul, absolut,

ca o desăvârşire de ceva,
fără să fie punct,
mereu în sfera arzandă, înglobând universul,
fără a se şti mai mult decât cer,
niciodată închipuit cum ar fi să fie fluture
ieşit din sinele de sine,
până ieri orizont.

7. Lacrima Toamnei 

   
 Când încă pluteam  
 în visul de noapte, 
 ți-ai lăsat lacrima Toamnă, 
 peste vadul cu flori ofilite 
  
 pustiitele ramuri suspină 
 printre șoapte de vânt 
 când se aștern amortitele frunze 
 veșminte brodând
 să le sfărâm sub pașii-mi grăbiți 
 spre destinații 
 tivite cu lacrimi 
  
 și-n zori 
 când ace de brumă  
 sorb ultimii picuri de sevă 
 din firul de iarbă pălit, 
 cerul se-ascunde 
 sub valuri de ceată 
  
 în curând,  
 lacrima-ți dulce rămasă 
 filigran argintiu pe ferestrele reci 
  
 și norii cărunți steluțe cernând 
 să te îngroape 
 sub mantia albei crăiese. 
  
 8. De unde vin? 
  
 Eu cine sunt? 
 De unde vin? 
 Știu  că-s plămadă-n pântecul mamei 
 și ochii albaștri-s 
 icoane de suflet  
 cât licărul din ochii-mi căprui 
 nu se va stinge... 
  
 Sunt doar sămânța idolului meu 
 din iubire vărsată 
 pe-un vad construit cu migală 
  
 și-n cei șapte ani "de acasă" 
 tronează o inimă, de tata! 
  
 Și totuși, 
 de unde vin? 
 În ce galaxie 
 rătăcește spiritul meu, 
 purtând poverile încă unei vieți 
 și umbră pământului 
 doar pentru o clipă?... 
  
 Și-atâtea miliarde de ochi  
 gravitând împrejur 
 oare  
 de unde vin? 
 
9. Loc de atins cu degetul

iau ochiul, propriul meu ochi îl iau
din clepsidra fântânii
şi îi spun:
priveşte, priveşte pasărea care ucide
golul cerului
la fiecare trei secunde
nearătate.
vezi?
lucru nu e privelişte dacă nu îl ştii
ca fiind,
nici fiindul nu e sigur
până nu pătrunzi în desfrâul neliniştii
ca să îi astupi din răni;
e o negare a negării înspăimântată de sine,
flux al creierului care îşi rupe din ochi
ori de câte ori se întâlneşte cu lăuntrul
pe marginea de a fi.
nu te sfii, ochi, nu te sfii să rupi
gheara de corb
din sângele care azi, azi izvorăşte întâia dată.
  
 10. Alb hoinar...

M-ai îmbrăcat Doamne în albă ninsoare
când m-ai luat sub aripa ta
și mi-ai dat a drumului zare
să zbor, împrăștiind dragostea...

Din vânt mi-ai făcut pelerină
ca, învăluită-n adieri fugare
să mă-mprăstii în a Ta grădină
dimineața, când apare prima rază de soare...

Să-nsotesc fiecare clipă
înveșmântată în mantia argintie,
să fiu albul care dragostea -nfiripă,
hoinarul din fiecare clipă, alb hoinar...
11.  De ce nu-mi eşti ?
 
                                   

                           ,, Ce e amorul ? E un lung

                             Prilej pentru durere,

                             Că mii de lacrimi nu-i ajung

                             Şi tot mai multe cere."

 

Când purpură de alb hoinar se lasă peste noi

Îţi despletesc noaptea din părul sidefat şi negru

Cu astre lăcrimând pe umerii frumoşi şi goi

Pe sâii tăi ca doi bastarzi, se iroseşte cerul.

 

Te sorb orbind, de la călcâie înspre...zori

Roua încremenind pe buza soarelui frenetic

De ce nu-mi eşti ? Amorul nu e doar uneori

Nu e doar aventura efemeră unui joc erotic.

 

Amorul, prin desăvârşire e o artă...a durerii

Cioplind în os, până-n străfundul sufletesc

Stoarce din piatră seacă lacrima-apa trăirii

În vast de oaze limpezi sun un ars deşertic.

12. Colindator al străzilor

 

 

Din nou față-n față cu acei colindatori
care îmbrăcat prost , cu haine rupte
în prezența morții ,
în fața ușilor de magazine
se căiesc pentru tot răul
de până atuci
Și le pare rău
Rău de ei ,
că deja îi știm și îi
luăm în râs .
( Stau și mă întreb
cum ar fi viața asta
de colindător al străzilor , pe
scurt , sau pe silabe :
cer-șe-tor . )
13.  Teamă de stele
Suntem defapt doar niște umbre
ale unora pe care 
nu i-am cunoscut niciodată 
și pe care îi înțelegem tot mai
puțin , de parcă nu le-am
aparține ,
și totuși am mai trecut cu bine
peste încă un șfârșit
fără sa fi știut vreodata
de ce ne-am îngrijorat
atât de parcă noi ținem
pe umeri cerul și ne era
teamă de căderea stelelor .
 
 
14. PICIORUL  IUBIRII…
 
Un trandafir roşu îţi arde-n păr
Iar chipul tău
în visul meu e o umbră neschimbată,
Şi mult mi-aş fi dorit
Să fi putut cânta atunci
Dar nu cu glasul,
Şi nici cu degetele mele butucănoase
Ci cu piciorul minţii
Pe care-l simt străin câteodată,
Acum aş fi bătut deasupra inimii
În tobele mari
Şi colorate ale vieţii…
 
Se mai ghicea anotimpul ascuns
Din apăsarea ploii din noapte ,
Din rătăcirea schimbătoare
A norilor şi a ta …
Mă trezesc că vorbesc în şoapte,
Atent să nu trezesc
Nici steaua ta şi nici pe a mea,
Pentru că trebuie
Să bat cu piciorul gol
Drumurile tăiate-n cercuri mari
De humă şi de Aur,
Iar toate lucrurile trecătoare
Mă atrăgeau ca un magnet
De ai cărui poli
Ne agăţam amândoi
şi ne sărutam …
Convinşi că am găsit
Al inimii tezaur!!
 
 
15.   SIMT  ATRAS…
 
 
Mă simt atras de ce îmi e mai greu,
Îmi seacă seva-n vine-câteodată -
Normala veselie-i spulberată
Ceva tot dă pinteni Pegasului meu
Chiar trebuie-
Se ştie că nu am sângele albastru-
Să salte spre Olimp, nu spre Carpaţi…
Să atingă ceru-albastru,
Să zboare ameţit din astru-n astru -
Să tremure sub bici
Trudind mereu din greu,
De parcă ar căra
apa cu-n singur ciur ,
Sau şi mai rău ,din râu nisip…
Mi-e inima zdrobită-n fel şi chip.
Mă bat cu un politician sau cu-n lacheu
Că viaţa acum-i bâlci…
Dar mâine , când pe boltă
Totul e desenat în minte şi pe cer,
Vedea-voi zorii iarăşi şi-am să cer…
Dar ce pot face,că nu-s zmeu?
O lună şi-un luceafăr se revoltă.
Voi deschide uşor, uşor
uşa casei…
Şi voi sparge grajdul ,
şi am să fug şi eu!!
 
 
16. Unduiri de alb...

Chemări răscolesc zarea,
iar pete de lumină-și caută odihnă,
e alb tot colbul vremii și doar fumul de la case
colorează-n cenușiu bucăți din depărtare...

E iarnă-n ale mele cuvinte
și reci sunt șoaptele răsfirate pe mantia albă,
doar aduceri aminte, risipite de noapte
mai încălzesc răsuflarea strigătelor din minte...

Aș vrea-n unduiri de alb să mă-mbrac
să mă confund cu argintia depărtare,
să mă pierd în nesfârșitele uitări
care-și plimbă siluetele nevăzute-n frac.

Lipsa, nu cred că o va simți cineva,
poate, câteva cuvinte vor căuta printre silabe
frânturi de gând nerostite de zare
ș-apoi vor uita ... devenind alceva ...

Iar eu, în unduiri de alb ascunsă
mă voi împrăștia în depărtate fire de lumină
voi străluci în bătaia razelor de soare
de nesfârșită iubire pătrunsă...
 
17. CLIPA ÎN CARE AM VRUT SĂ O STRIG PE MAMA
 
 
mama n-a murit
 
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru praznicul
bunicului plecat cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina din felinarul abia aprins
apoi a îngenuncheat pe întunericul rămas în casă
şi a plâns...
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic
 
de jur împrejur linişte şi 
o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
 
mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi m-a dus la biserică
pe drum se confesa ca unui om mare
 
în dimineaţa aceea am plâns
 
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
 
îmi era frică să o strig
 
în tăcerea dintre noi s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns
 
ploua şi era frig...
 
 
18. TEMPLU
 
 
corpul meu e un templu în care întru
dimineaţa la amiază şi seara
pentru dezvelirea sufletului
această golire e un ritual şi
îl practic în spaţiul în care
doar iubirea coboară
odată cu lacrima lui Dumnezeu
 
nici nu-mi pasă de celelalte lucruri
atâta timp cât primesc binecuvântarea
fie şi pentru câteva clipe
încetez să mai fiu ce am fost
durerea se transformă în linişte
îmi împreunez palmele
să pot vorbi cu Dumnezeu apoi
mă plimb prin universul din mine
pentru că 
fiecare bătaie de inimă e o poartă 
prin care trece viaţa înspre o altă viaţă
 
în momentul de faţă
sunt o secvenţă sau orice altă mişcare
prin care trec dintr-un anotimp într-altul
spre un loc unde oamenii pleacă mereu...
19. O mireasmă de trădare

 

Poate ne-am născut să fim artiști

Dar viața ne-a înzestrat cu inimi de teroriști

Și ne-a izbit într-o cursă de sânge

Unde inima oricui să o poți frânge.

 

Poate copilul din noi a și murit.

În lacrimi înecat, prea strâns înlănțuit

De sforile abisului al inimilor reci

Și îngropați apoi în întunericul de veci.

 

Iar zâmbetul curat s-a scurs în ape,

Și zace-acum pe fundul mărilor, departe...

E solitar și amorțit de trista lui durere,

Însă făcea cândva din chin simplă plăcere.

 

Iar noi, statui de piatră mișcătoare,

Cu inimi reci, priviri ce-ngheață tot în cale,

Sfârșim învinși de-acei copii orfani

Ce au murit în noi, și-au renăscut dușmani...

 

Apoi povestea noastră s-a sfârșit.

O bătălie cu propriul nostru sine

Unde n-am căutat, nu ne-am iubit

Și ne-am distrus pe noi, pe voi, pe mine...

20. În curte la bunici

 
 
Acolo unde munții îți aștern în cale
O mie de culori și-un strop de soare,
Un aer adunat din dimineți
Și timpul scurs din nouă vieți.
 
Acolo unde liniștea-i deplină,
E Dumnezeu fără de vină.
E ploaie, curcubeu și vânt
Și vise împlinite pe pământ.
 
Acolo unde ploaia-i bucurie
Și crengile cireșilor îmbie
Un suflet de copil și o pisică...
Acolo nu există frică.
 
Acolo-s mângâieri și vorbe bune
Și brațe care să le-adune,
Acolo se deschide cartea cu povești
Și nu-i păcat să lenevești.
21. Timpul
 
Amintește-ți cum orele cădeau
dintr-un ceas
prea bătrân pentru noi.
 
Se făcea dimineață
după dimineață,
iar noi...
lăsam fără preț
însuși Timpul.
 
Acum -
când ne desparte o clipă,
mi se pare că Eternitatea
a coborât pe pământ.
22. e-atâta iarnă
 
e-atâta iarnă
în mine
încât acoperişurile îngheţate
îmi sunt cuverturi
de noapte
 
e-atâta cenuşiu
peste albul din spitale
încât trupurile osândite
umbresc  zăpada
de dincolo de geam
 
e-atâta ger
sub paşii mei
încât doar rugăciunea lor
se mai aude
 
e-atâta iarnă
peste glob
încât mă adăpostesc de ea  
în cuvintele nescrise   
de poeţi
 
23. Alb hoinar, libertatea

 


 cutreieră în mine din clipa nașterii


 deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit


 înainte să mă fi împotrivit


 pe fragile încheieturi sub spaima dislocării


 în pulberi de clipe încă netrăite


 rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul


 într-un picior de sare


 un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități


 din pocale de timp neantul prelins peste margini


 mi-a atins buzele șuierătoare  de psalmi răzvrătiți


 mi-am clădit temple în lumină


 dar nimeni n-a îngenuncheat în ele


 bolți de văzduh policandre de stele


 icoane de păsări altare de ape


 s-au prăbușit sub buldozere de indiferență


 la porți mulțimea râdea demonic


 urla în limba șerpilor


 noi avem alte temple mai albe


 zeul tău a căzut în desuetudine


 prea bine mi-am zis i-am iertat Doamne


 sunt cei rătăciți în propriul întuneric


 au uitat că libertatea e o rugă prea grea


 pentru cei care n-au învățat-o de mici


 iar crucificarea nu are decât o singură direcție


 spre albul din tine

24. Peregrinaj în alb

 

 departe de tine zăpezi alpine mi-au nins

 sufletul sărman peregrin

 fulgi albi și blajini precum mâinile bunicii

 (înălțate cândva în văzduhul  rezemat

 de Retezat într-o zi de joia mare)

 mai dezmiardă obrajii aprinși ai copilăriei

 împletesc în busuiocul sfințit sub icoane

 râsetele nestăvilite și năzbâtiile

 cu mătănii și cântece vechi

 pe care le știu și acum

 în orașul umil și sărac dar cu suflet adânc

 cât un abataj de huilă

 cu șapte limbi și șapte puțuri

 dinspre întuneric înspre lumină

 ninsorile erau  stranii contraste de alb-negru

 aerul greu de explozii și funingină

 copiii  de mineri n-aveau bomboane salon

 numai Porthos câinele secretarului de partid

 dar Doamne cât de bogați eram

 în colecții de stanioluri și colinde

 în pițărăi și nuci poleite cu bronz pentru sobe

 și în mere țitroane cum nu mai găsești

 decât în povești

 cineva bate în ușă semnul secret știut doar de noi

 alerg să deschid

 în fața mea doar amintirea tăcută și albă

25. FULGI  DE  SPIRIT

* te iert – deci exist *
 
mă arde timpul
transfug
lipeşte memorii
muribundă vibrare haşurează
cronologia cărnii
incisivi de găuri negre
sfâşie
 
pelerinaj pe
diagonala oarbă a destinului
surpat în rădăcină
 
umeri defrişaţi de aripi
sângerează-n zăbală
câmpuri de alb sub epidermă
pui de vultur învaţă
planarea
ochiul virgin deschide
abis de iertare
 
hoinar prin curcubeu
creatorul
leapădă efemerul din respiraţie
cingătoarea luminii
pulsează veşnicii
şi-adună perimetrele materiei
în aripă
 
despăduriri de spaţiu
filigranează
muririle mele albastre
 
doar o şoaptă ridică abur
din respiraţie
 
te iert
mă iert că n-am trăit din goană
doar argintată stare
 
mi-e pelerină sacră ninsoarea de iubire
în lumină albă
 
 
26, PASĂREA MIT
 
 

invoc

dreptul la tăcere

convoaie oculte îmi parcurg

                mesianic

toate umbrele anotimpurilor

               încerc

o ultimă răscumpărare

               târzie

a căderii


 

               roabă

în burta cuvântului

               cu tălpi curate

merg pe faţa mea întoarsă

               expulzată de himere

 


am adunat

               labirinturile însângerate

ale cuvintelor

               înalţ rugul

înstrăinată lume apasă

               umerii

joacă în hamuri

               urc ispăşirea ca un sisif

în centru m-aşez


 

               cu limbă de piatră

invoc dreptul la tăcere

               apoi merg să nasc

alb

               cuvântul

 

               aprinde amnarul

Părinte


 

 

Vizualizări: 1078

Răspunsuri la Aceste Discuţii

În Administrație, am hotărât să experimentăm varianta propusă de dl Dume, adică membrii să voteze TOATE textele participante la concurs cu note de la 1 la 10 și nu cu steluțe și doar cinci texte!

O astfel de votare ridică unele probleme. Iată una: Să zicem că particip la concurs. Pe 08 decembrie votez ca membru și ca participant, dar nu pot să-mi punctez genialele texte, conform regulamentului! Pe 09 decembrie, vine Ygrec să voteze. Întâi aruncă un ochi la votul meu. Vede că textele 12 și 13 (de ex.) nu-s votate. De ce? Că-s ale mele! Persoana Ygrec îmi dă două note de 10 deoarece facem parte din aceeași „bisericuță”, eu urmând „să-i întorc serviciul”; 2) persoana Zet, invidioasă și ranchiunoasă, îmi dă note de 1, deși textele merită note mai mari.

Pentru a evita astfel de situații, Administrația a hotărât ca participanții să-și voteze (cu modestie și realism, sperăm noi) și propriile creații!

E adevărat, un alt inconvenient la acest sistem de vot ar fi mai multă muncă pentru cei ce votează, fiindcă trebuie notate toate textele, altfel votul nu va fi luat în considerare. Totuși, când purcedem la vot, cât ne costă să deschidem în paralel o pagină Word și să scriem: 

  1. - 7
  2. - 9
  3. - 5
  4. etc.

apoi să dăm coppy/paste într-un comentariu?

Încercăm această variantă de vot, în speranța că ea va fi cea mai obiectivă și că va reflecta cât mai fidel valoarea textelor.

Mulțumiri, 

             Administrația

          Metafora imbraca straie infinite dar, atunci cand exista o tema, oricat de abscons e talcul metaforei, trebuie sa cada pe tema.

        Unele propuneri nu par sa aiba legatura nici macar metaforica cu ALBUL HOINAR.

        Poate ar trebui, in prealabil, o selectie a creatiilor care ating tema (incluzand si conotatiile, ca n-or fi imposibil de descifrat). Ori macar sa se tină cont de asta atunci cand vor fi notate creatiile.

Da, multe texte nu respectă tematica, mai mulți membri au remarcat asta, deci, ar fi bine să ținem cont de acest lucru atunci când vom face notarea.

Am citit cu atenţie poeziile înscrise pentru concurs şi am constatat că din păcate sunt multe care nu au respectat tema dată, iar eu am cosiderat să dau mai puţin cu 3 puncte acelor poezii.

Prin urmare notarea mea la poezia pentru concurs este următoarea:

 

1. – nota 6 - nu respectă tema concursului

2.  - nota 5 – nu respectă tema concursului

3.  – nota 10

4. - nota 7 – nu respectă tema

5.  – nota 7 - nu respectă tema

6. - nota 9

7. - nota 9

8.  - nota 6 - fără tema propusă

9.  – nota 7 – fără tema propusă

10.  - nota 7

11.  - nota 8

12. – nota 6 -  fără tema propusă

13.  - nota 6 - fără tema propusă

14.  - nota 6 -  fără tema propusă

15. - nota 6 - fără tema propusă

16.  - nota 8

17.  -  nota 6 -  fără tema propusă

18.  – nota 6 - fără tema propusă

19.  - nota 6- fără tema propusă

20.  – nota 6 - fără tema propusă

21. – nota 6 -  fără tema propusă

22.  – nota 10

23.  – nota 10

24.  – nota 10

25. – nota 10

26. - nota 8

...

Dragi colegi, v-am avertizat ca pentru nerespectarea temei voi fi neiertătoare şi unele creaţii au fost bune, dar nu pentru acest concurs... sper să nu vă supăraţi, dar e mai bine să fim cinstiţi, pentru o dreaptă judecată...

Sărbători fericite si aştept adresele castigătorilor pentru a le expedia cărţile!

Baftă!

Votul lui da Coza: varianta 1

  1. – 4 (titlul m-a secat!)
  2. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  3. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  4. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  5. – 6 (poezie foarte bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  6. – 9
  7. – 9 (cu felicitări)
  8. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  9. – 6 (poezie foarte bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  10. – 7
  11. – 6
  12. – 7 (ideea place – slab pusă în pagină)
  13. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului, punctuație deficitară etc.)
  14. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  15. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului, stângăcie la punctuație)
  16. – 8 (cu minus)
  17. – 8 (cu plus)
  18. – 6 (superbă poezie dar nu s-a respectat tematica concursului)
  19. – 3 (cu jale)
  20. – 4 (poezie slabă și nu a respectat nici tematica concursului)
  21. – 6 (poezie bună dar nu s-a respectat tematica concursului)
  22. – 8
  23. – 9
  24. – 9 (cu felicitări)
  25. – 8
  26. – 8 (tematică vagă).

Am depunctat cu trei puncte poeziile care n-au respectat tema. La reproșul că tematica concursurilor nu a fost explicită vin cu întrebarea retorică: „Unii dintre concurenți cum de și-au dat seama că cele două concursuri au temă?”

Acesta este votul meu. Poate e greșit, însă e sincer!

Nu vreau sa fiu rautacios insa doresc ca un administrator sau organizatorii acestui concurs sa-mi arate si mie paragraful din regulament in care este mentionata tema. Sau mai bine sa mi se explice si mie ca poate sunt mai inapoiat ce inseamna ,,Alb hoinar,, si de ce tema tine!!

Notarea mea incepe de la 4 ca simbol al nepromovarii. Deci:

1-4

2-4

3-9

4-7

5-7

6-7

7-8

8-4

9-7

10-8

11-8

12-4

13-4

14-4

15-4

16-9

17-6

18-6

19-4

20-4

21-4

22-9

23-10

24-10

25-9

26-10

Concursul de poezie „Prin colbul vremii” 

ediția a II-a

 genericul ediției:

„Alb hoinar”

 

aşa sună genericul concursului nostru Danartin.

se găseşte la acest link: http://insemneculturale.ning.com/group/concursuri/forum/topics/conc...

Danartian a spus :

Nu vreau sa fiu rautacios insa doresc ca un administrator sau organizatorii acestui concurs sa-mi arate si mie paragraful din regulament in care este mentionata tema. Sau mai bine sa mi se explice si mie ca poate sunt mai inapoiat ce inseamna ,,Alb hoinar,, si de ce tema tine!!

Am scăzut 2 puncte la poeziile care nu au respectat tema.

 

1.  5 (nu temă)

2.  5 (nu temă)

3.  6 (nu temă)

4.  7 (nu temă)

5.  6 (nu temă)

6.  5 (nu temă)

7.  7

8.  7 (nu temă)

9.  7 (nu temă)

10.  6

11.  7

12.  8

13.  9

14.  6 (nu temă)

15.  5 (nu temă)

16.  7

17. 10 (poezie remarcabilă, respectă tema fiind vorba de Crăciun)

18.  7 (nu temă)

19.  5 (nu temă)

20.  6 (nu temă)

21.  7 (nu temă)

22.  9

23.  8

24.  9

25.  9

26   6 (nu temă)

 

 

1-1

2-1

3-1

4-1

5-1

6-1

7-1

8-1

9-1

10-6

11-1

12-1

13-1

14-1

15-1

16-1

17-5

18-1

19-1

20-1

21-1

22-1

23-1

24-1

25-1

26-7

 

Multe creatii le-am notat cu nota unu pentru ca nu se putea altfel. Unele creatii fiind un fel de manele iar altele un fel de proza asezata intr-o forma poetica. Nu cred ca sistemul de votare conteaza ci alegerea de catre un juriu a textelor care cu adevarat pot participa la un concurs de poezie, atat din punct de vedere literar cat si gramatical si morfologic. Imi cer scuze daca parerea mea este deplasata, insa cred cu tarie ca literatura romana, cel putin cea contemporana, sufera de o lipsa de cenzura atat la nivel individual cat si la nivelul criticii de specialitate. Eu cred ca  indulgenta sau trecerea cu vederea nu vor  ajuta in nici un fel valoarea literaturii romane, insa eu sunt nimeni iar responsabilitatea o vom imparti cu totii.

 

 

Cu deosebita stima si scuzele de rigoare, Marius Girnita. 

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Autoportret Anne Frank a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog S-a cernut somnul pădurii a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 2 ore în urmă
Mirela Ciupercă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sensul cunoașterii a utilizatorului Mirela Ciupercă
cu 3 ore în urmă
Mirela Ciupercă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sensul cunoașterii a utilizatorului Mirela Ciupercă
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Nervoasa Dulcineea a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Inferno a utilizatorului Laura Cozma
cu 13 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog sura8 a utilizatorului Djamal mahmoud
cu 13 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poemul a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog S-a cernut somnul pădurii a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog exerciții de imaginație - ipoteză a utilizatorului Mihaela Popa
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog sura8 a lui Djamal mahmoud
cu 14 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sensul cunoașterii a utilizatorului Mirela Ciupercă
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog exerciții de sinceritate – rămas bun a lui Mihaela Popa
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Laura Cozma
cu 14 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sensul cunoașterii a utilizatorului Mirela Ciupercă
cu 14 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog fir de borangic a utilizatorului gina zaharia
cu 14 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog fir de borangic a utilizatorului gina zaharia
cu 14 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poemul a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 14 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog fir de borangic a utilizatorului gina zaharia
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Plecări a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 14 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor