Pagina nr. 1
                                    

                                                Poezia nr.1

colecţionarul de răni
 
poate că teama pe care o invoc
nici nu există
nici oamenii întorşi de la muncă 
cu haina purtată pe umeri ca un semn
de ultimă suflare a trudei
nu există
decât
o moarte prin care văd înăuntru
 
nu ştiu dacă e bine sau rău
toate acestea îmi inflamează iubirea
şi tot ce-am avut...
până la urmă aş putea spune că
nu există nicio amintire
cu un copil în pantalon scurt
ci doar un bătrân colecţionar de răni
pe care şi Dumnezeu l-a uitat
 
nu mai ştiu niciun cuvânt care începe cu mine
ştiu însă un loc pe unde  nu mai trece nimeni
singurătatea cotrobăie prin umbră şi
muşcă
puţin câte puţin
îmi fac loc în propria-mi rană şi aştept...
                                                                 Poezia nr.2
                                                

Icoana m-aştepta la închinare

din ziduri scorogite de priviri

şi clătinate-n bătaia gândului

ieşeau îngeri care-mi orbeau ochii

la început, apoi stând în braţele mele

îmi culegeau lacrimile din labirinturi

răscolindu-mă din rugă

şi împrejmuind câmpul vizual

cu foi de carte veche,

mi-era mai trează conştiinţa,

icoana mă aşteapta la-nchinare

şi poate că şi de aici,

am aflat că tăcerea

nu are nevoie de multă lumină

                                                                      Poezia nr.3

Sădesc cuvinte-gând

 

Nu ştiu de ce şi cum, ca umbra ai plecat

Exact când luna avea surâsul  obosit,

Ţi-am căutat prezenţa crezând că ai lăsat

O urmă de iubire sau  gândul tăinuit.

 

Cu gesturi rătăcite ating crâmpei de viaţă

Şi-ncerc să aflu timpul ce l-am avut în doi,

Naivă mă avânt spre mugur de speranţă,

Apoi întreb uimită: Ce s-a-ntâmplat cu noi?

 

Sădesc cuvinte-gând şi jinduiesc cu vrerea

Să am braţele-ram şi să-nfloresc din nou,

Iar printre frunze crude să simt doar adierea

Unei priviri flămânde, nu unui trist ecou.

 

O candelă aprind şi merg pe drum,  nălucă

Păşind prin somnul greu şi ape-ntunecate,

Ascult foşnetul vremii ce poartă dor de ducă,

Şi mă păzesc de vulturi cu gheare de păcate.

 

O ploaie nesperată mi-aduce mângâiere

Şi-mi împleteşte dorul cu-a sinelui dorinţă,

Un fluture devin ce-nvaţă acum să spere,

Purtând pe-aripa albă un strop de năzuinţă.

                                                                  Poezia nr.4

Colții fiarelor haine

Haita lupilor flămânzi -încolțesc o ciută blândă-
Ce-i cu ochii tremurânzi, și cu vocea murmurândă,
Face-n juru' ei un cerc vicios, s-o-nhațe toată-
Să nu-i mai rămână os, mușcând inima să -i scoată.
Nici o frunză, nu se mișcă, de-a durerii mușcătură,
Se zbate ca-ntr-o cușcă, îi rămâne -o picătură...
De esență, cea a vieții, scursă cu atâta ură...
În altarul dimineații, de-o foame-n căutăură.
Colții fiarelor haine, ca un suflet ucigaș,
Niciodată n-o s-aline moartea unui fluturaș
Că o haită- nfometată, face-un cerc în juru' prăzii,
O înșfăcă de-ndată, așezați pe digu' păzii.

                                                                 Poezia nr.5

Catharsis

"Luminată e de pâine masa mea la care scriu

cu o pană lustruită dintr-un spic suav de grâu"

            (Marin Lupşanu - O familie de ţărani)

 

e frig în lume ne sticleşte viaţa de ger

susură rana din tâmplă a moarte

eu

până la prăsele înfig ochiul în cer

şi îmi este frică să mai luminez până şi cu gândul fecioara

frică îmi e să nu înmuguresc să înfrunzesc a mire târziu

trosnesc în mine toţi zeii şi veneticii şi mieii

şi în livezi stă să înflorească duzii printre cruci

si luna îşi ciugulea bulgării desculţă prin miriştea bătrână

 

- ştiai că zarea a putrezit şi că nici nu au mai înmugurit

prunii nici teii parcă erau posedaţi de îngeri în nopţile cu brumă

cu greieri zgribuliţi amestecaţi cu humă?

 

la marginea satului cu duzi

stau morile de grâu pitite printre umbre

la pândă

mirosind a veşnicie carele urcau din greu în hambare cu bivoli cu tot

ca într-o imensă maşină de tocat morminte

deşelând pământul şi roţile se înfig adânc în carnea de lut

şi eu aveam călcâiele şi osul tâmplei sfârtecate de lumină

şi pluteam pe deasupra caselor scunde ridicate din pământ bulgărit

amestecat cu pleavă cu paie şi cu trudă

 

- hei, cum ne zidim în pământ cu pământ ca într-o cetate nebună!

 

pe drum

se simţea doar mirosul fierbinte cum urcă în cer

când mama frângea pâinea în două cu mâinile flămânde

                                                                   Poezia nr.6

Zbatere lină

 

Tăcute și albe-s aleile noastre
poleite-n troieni de serafimii albaștri,
dorul se zbate
țintuit între coaste
trădat în arginți, vândut în piaștri.

În seara uitată de ceasul ce bate
secunda îngheață-n culoare sub tușă,
cresc pene adânci
din gânduri înalte
plouând peste zbor cu trup de cenușă.

Pe aripi de corb tot cerul pogoară
clădind peste mări faleze înalte,
vechi țărmuri se rup,
croite din ceară,
orizonturi se nasc sub glasuri de ape.

Trei coaste-mi sunt rupte sub zbaterea lină
a dorului ce-aleargă devorând orizontul,
crucifică umbre,
gonește-n lumină,
în urma lui răsare doar ortul.

Din rană-mi țâșnesc lumini înflorite
iar dorul tot sfâșie voaluri de lut.
Umbre de stele
ascunse-n morminte
păzesc veșnicia a tot ce-i trecut.

                                                               Poezia nr.7

Sunt nopţi …

Sunt nopţi în care timpul trece
Mai greu şi totul îmi pare vis,
Culcat, îngreunat în gânduri,
Visez, adorm şi mă trezesc scriind!
Sunt nopţi în care visul tace,
Nu-l aud deloc în gând,
Doar pulberea de simţuri place
Gândirii ce-o aud râzând!
Sunt nopţi fără de visuri,
Fără de plăceri,
În care gândul zace
Cutreierând peste munţi şi zări.
Sunt nopţi când amintirile se scaldă
În lungi troiene de omăt
Şi văd în depărtări celeste
Cu ochiul minţii şugubăţ!
Sunt nopţi când nu pot s-adorm
Plângând uitările în mine,
Remuşcări mă macină în gând
Că n-am făcut ieri, lumii un bine!
Sunt nopţi în care visul plânge
Neîmplinindu-se pe el,
Necazul care zace-n tihnă
În sufletul rebel!
Sunt nopţi ce meditez întruna
Gândindu-mă la nostalgii,
Ca să alung din gând uitarea
Aşa cum cade frunza în vii!
Sunt nopţi în care spiritul îmi pleacă
Spre nouri negri şi furtuni,
Simt că se adună în a mea minte
O lume întreagă de nebuni!
Răzbunări dintre cele mai cumplite
Le ascult tăcut în gândul meu,
Una mă bagă în ispită
Spunându-mi că sunt zeu!
Dar alintările mărunte
Ale unei gândiri ce i-a foc
La fiecare remuşcare
Ce parcă nu pot s-o suport!

 

Poezia nr.8

          DE LA OM LA OM

 

Visele tale, om de pământ,

Vis de pământ, om peste vise,

Omule-vis, tăceri prin cuvânt,

Cenuşă şi ruguri aprinse

 

De slabele mâini; tremur de pleoape,

Omule-zi, omule-vânt,

Om de arhivă, omule-noapte,

Omule-viaţă, omule frânt

 

De propria-ţi coloană prea dreaptă,

De starea de viciu, de starea de bine,

De cel care pleacă, de cel care-aşteaptă,

De cei ce au casă în casa din tine

 

Omule-suflet, omule-gând,

Omule mic şi omule mare,

Omule-armă, omule sfânt,

Omule-carte, om-ghicitoare,

 

Om abstinent, omule-alcoolic,

Om plin de linişti induse,

Om înălţat, omule-agonic,

Om cu speranţe şi speranţe distruse

 

De propria-ţi coloană prea dreaptă,

De starea de viciu, de starea de bine,

De cel care pleacă, de cel care-aşteaptă,

De cei ce au casă în casa din tine...

Poezia nr.9

tuu

 

buzele primăverii

şi un piercing cu un ghiocel cutremurat

din amarul de an nou

răzleţe pavaje pe ochii mei

tu sari din toc în toc pe sloiuri balcoane eliberate din cutremure

tuu gând lung alungit adâncit pe căutătura de aur

a fermecătorului din basmele neprivegheate şi moarte

în limba balaurului şi a oii de aur la care unii se închină

plete răzleţe suflate pe cercul lunii atotînconjurătoare

tu cântec nostalgic din boxele aruncate în camioane

pâna la următorul concert

dependenţa lor îmi lasă o melodie în gură

val haotic luându-mi ochelarii şi copiii şi moartea iminentă

tuu

mânecă abisală pentru o cămaşă prea scurtă şi

un gutenmorgen feliat de vânzătoarea de arte moarte

tuu

euu

sunt într-o dagherotipie

unde mă simt tot mai singur

ceilalţi din basmul cu iubire au plecat

au închis şi ultimul cavaler într-o tunică moartă

iubirea mi-au luat-o

şi au transformat-o în valuri

 


  Poezia nr.10

Pledoarie pentru speranţă

 

 

In alt viitor, aproape,

 Voi cânta pe altă strună.

Captiv, între două ape,

 Dorul  meu putere-adună.

Toată fiinţa mea fecundă

Spre un mal paşnic adun,

Eu aştept să nasc sub undă

Viitorul cald si bun.

 

În alt viitor, aproape,

Când pe lujeri crini se-adună

Inima alt ritm va bate

Voi cânta pe altă strună..

Captiv, între două ape,

Ascunzându-şi de furtună

Pântecul cu icre sacre

Dorul meu putere-adună.

Toată fiinţa mea fecundă

Freamătă în dans nebun..

Clocotirea ei rotundă

Spre un mal paşnic adun.

Eu aştept să nasc sub unde

Fără-a mă pricepe cum

Însă simt cum mă pătrunde

Viitorul cald şi bun.

 

Viitorul cald si bun

Eu aştept să nasc sub undă…

Spre un mal paşnic adun

Toată fiinţa mea fecundă.

Dorul  meu putere-adună

Captiv, între două ape.

Voi cânta pe altă strună

In alt viitor, aproape…

                                                                    Poezia nr.11

Rondelul unui pierde-vară

 

Printre mucuri și clătite,

Tu tot tai frunze la câini.

Îmbârligi vreo trei ispite,

Apoi sec, te speli pe mâini

 

De jargoane unduite

La umbra unor bikini.

Printre mucuri și clătite,

Tu tot tai frunze la câini!

 

Îți fardezi cu indolență

Suflețelul tău acid

Și cerșești doar o clemență,

Mucegăită în zid,

Printre mucuri și clătite.

                                                                       Poezia nr.12

 Ghimbirul  


A fost demult pe când trăia
A fost demult Ghimbirul
De toate el își alegea
-Ce rău era trăitul!                   _1_

El pe nimeni n-asculta
Era unul rece
Căci puternic, chiar era
Se măsura cu 10.                    _2_

Avea cal negru și armate
Cuceriri pe nedreptate
Cu blesteme-nainta
Și strigoii alunga!                       _3_

Intr-o zi cu soare, cald
Îi căzu o fată drag
Ea venise pe carare
Suflet blând, născut din soare         _4_

În inimă simți cum vru'
Sărutul se agață
-Frumoasă ești, doar numai tu
Iubire prin fereastră!                           _5_

Ardea de-atâta nerăbdare
Pe fată s-o atingă
Îi pregătise cu stupoare
Petrecere, să-tindă                           _6_

În prima seară, cea din'tâi
Trimise sol și spuse:
-Stăpânul vrea tu să-i spui
Îi zise da, se duse!                            _7_

Balul nici nu începu'
La dans el scoase fata
-Cum te numi, să-mi spui de nu
De nu dansez cu alta!                          _8_

Și fata îl privi uimit
De spusele sale, zise
-Tu-ți dorești să fi iubit
Eu, doar fată cuminte.                _9_

Sufletul încă ți-e greu
Războiul să te schimbe
Vrei cu tine să fiu eu?
De-acum și inainte?                    _10_

Ghimbirul se opri din loc
Și își conduse fata
Muzica se opri și joc
Intră în cameră, în alta.                _11_

În miez de noapte se ridică
Șopti in gând și zise cică :
-Închis pe veci eu vreau să fie
Suflet fără...mântuire!                         _12_

Și din bolta cea cerească
Un înger se arată
-Închis pe veci fără dreptate
Stăpân nemuritor în noapte!              _13_

Durerea ta în suflet iasă
Cu dragoste o apasă
Fericit și împlinit
Dorință... Îndrăgostit!                      _14_

-Tu vrei acam-a ca să las
Totul pentru iubire?
Nici în cel de-al 12 ceas
Un strop de fericire!                       _15_

Și îngerul se ridică la cer
Că n-a avut scăpare
-Eu nu mai vreau de-acum  să sper.   
Nu caut alinare!                             _16_

Au trecut mai multe zile
Ce a fost urma să fie
Ghimbirul încă supărat
Singur, șade în păcat.                  _17_

Vine cel cu două coarne
Pregătit cu o cântare
-Sufletul mi-l dăruiește
Întuneric, moștenește!                _18_

Și lipsit far' apărare
Norocul îi fugi din cale
Voievod în devenire
Rămas lipsit de amintire.             _19_

În miezul nopții însă
Natura, ea, se lasă plânsă
Marea-n două să despartă
Cerul plânge, natură moartă!      _20_

Trecu' un an, trecură trei
Speranța-i încă vie
-Mie tare dor de ochii ei
Ma-șteaptă? Cine știe?              _21_

Cu puțină teamă însă
El în vis i se arată
Pe fereastră intră-n casă
Și privirea-i luminează.               _22_

-Eu vin grăbit, cu gândul pașnic
Cu plăcere să îți spun
Te trezesc din somnul tainic
Eu regret, mă simt un spân!          _23_

Eu de dorul tău acuma
Am venit acum grabit
Ma-m gândit la tine-ntruna
Vreau de tine, vreau iubit.             _24_

Renunț la toate câte am
Mă întorc acasă
Nopți la rând eu te visam
Și la brațul meu...mireasă!           _25_

La glasul lui ochii deschise
Se trezi fata din vis
Doar puțin ea se gandise
Ce să zică, sau să țip?                   _26_

-Eu te vreau la mine-n viață
Voievodul ce îl știu
Tu pe mine mă răsfață
Îndrăgostit, eu știu!                        _27_

Dar cum deodata, dintr-odata
Să renunți la tot ce ai
Inima în tine saltă
Tu acum sărut să-mi dai?                 _28_

Prea târziu, cred că îmi este
Să mai cred în viitor
Aș ierta, sa trec eu peste?
Vei mai fi tu iubitor?                           _29_

Se năpusti asepra ei
Cu o suflare rea și rece
-Tu mă i-a acum de vrei
Căci timpul nostru trece.                 _30_

Și Ghimbirul suparat
Se întoarse ca să plece
Fără vorbă a plecat
În mare să se-nece!                        _31_

Și natura se răzbună
La a lui dintâi chemare
Sânge, picuri, cad din lună
Ca să-i dea doar lui crezare.                 _32_

Marea este agitată
De dezastru se pornește
Vântul plânge după fată
Că nimeni nu-l iubește.               _33_

Se trezi la realitate
Și cu gândul încărcat
-Ce dezastru, după fapte
L-am pierdut și e păcat!                _34_

Până nu e prea târziu
Te aștept cu drag la mine
Eu cu tine vreau să fiu
Mi-e tare dor de tine!                     _35_

Nu credeam că mă iubești
Până n-am văzut dezastru
Amintiri copilărești
Cu o fată și un astru.                      _36_

Totul se opri în jur
Se așează toate bine
-Nu mai pot, nu pot să-ndur
Privirea sus la mine!                      _37_

Ridicând la cer privirea
Fața i se lumină
Cum se duce amăgirea
Și pe nume îl chemă:                    _38_

-Coboară lin la pieptul meu
Un fior trece prin mine
Un sărut iubitul meu
Totul pentru tine!                           _39_

-Cât de dulce-i alinarea
Pregătit de revenire
Și ți-am auzit chemarea
Mândru că voi fi un mire!            _40_

Și în seara următoare
Demonul trece prin apă
Îmbăiat de vrăjitoare
Si magia-i moartă!                       _41_

Dar natura bucurată,
Nu-l lăsă pe cal calare
Îl trimi' la a lui fată
Veselie și splendoare.                  _42_

Nunta fost și ea măreață
Peste tot s-a auzit
Se întâmplă, duce-o viață
Un destin s-a implint!                    _43_

                                                                  Poezia nr.13

OMNIA VINCIT AMOR!

 

Iată, stau aplecat peste această ultimă coală

a caietului în care îmi scriu poeziile.

E o coală albă, imaculată. Singura.

Foaia imaculată odrăsleşte cuvinte nedesluşite,

din care tu îmi răsari, zveltă şi nobilă,

precum o aristocrată bizantină

cu umerii goi şi cu fruntea senină,

castă ca Athena, orgolioasă ca şi Casiopeea.

Mă iei la braţ şi urcăm împreună sub clar de lună

într-o nacelă cât o jumătate de nucă,

purtată în zbor de o pasăre colibri,

  amândoi înveşmântaţi în raze de lumini argintii ca în

                                                          haine de bal,                                                                             

tu purtând la gât o salbă din bătăile inimii mele,

eu purtând pe cap o coroană de luceferi încă nenăscuţi,

tu fredonând rapsodii în cinstea primăverii,

eu declamând tăceri impermeabile, de Shakespeare.

Urcăm, urcăm şi Pământul e tot mai mic.

Simt cum în mine se naşte şi creşte un imperiu de cruci,

tu ai rămas în urmă, să culegi trandafiri

şi sentimente însângerate,

eu te aştept foşnind ca un sinistrat al florilor cerului.

Şi iarăşi urcăm, urcăm, fără popas, şi cerul e tot mai

                                                                 aproape,

se destramă, iată, rozele şi zborul,

tu mă strigi dintre urme de cuvinte:

Omnia vincit amor! Omnia vincit amor!

Eu nu-ţi răspund şi ecoul tăcerii produce albastru.

Închinăm un pahar de senin, închinăm şi urcăm,

iată, tocmai am trecut de cer, am lăsat în urmă

                                                         şi cuvântul cer,                   

îmi zâmbeşti şi surâsul tău dezintegrează emoţiile

în mii de nestemate, cu frivolitate

privesc în urmă: nu se mai văd nici cerul,

                                                nici umbra cerului,

nici cuvintele, nici necuvintele,

dar tu încă ştiu cine eşti, te mai recunosc

după forma inimii

şi după cicatricea de pe destin;

şi suspin.

                                                                     Poezia nr.14

Freamăt
Pe sub platani ce curg
în freamătul de frunze
văd umbre care  trec
călcând aceleaşi urme.
Simt paşi uşori
pe lespezile ude,
râsul şi glasul lor
de foşnete ascunse.
În lemnul băncilor uzat
de trupuri răsucite
ce-şi acordau sărutul drag,
stă un noian de vise.
Amintirile nu mor
pe-aleea cu platani,
alţi paşi străbat acum
mereu  timpul hulpav.
În praful lui se pierd
plecând la rândul lor,
trăiri şi amintiri rămân
în freamătul uşor.
                                                                                                Poezia nr.15

Spin

Am găsit calea, la capăt se ajunge uşor

Înţepi litera A cu un spin, se sparge, urcă la cer

un Z ca un zeu, cu aripi deschise în zbor.

Acuma vine marea întrebare: e poezie

sau partidă de vânătoare?

Eu mă închin la spin pentru orice eventualitate,

Într-o zi cine ştie, poate… zeii îmi aduc ofrande

Demonii dau buzna cu plocoane, îngerii îmi strigă

“ia-ţi spinul în spinare şi umblă”, binecuvântate

îmi vor fi cuvintele.

Nici nu ştiu unde să mă ascund decât în venele tale

Of, ţi-ai angajat taxatoare şi eu nu am bilet

Cobor discret la staţia următoare

Pornesc desculţ pe unde cred că e deşert mai puţin

Or fi şi porturi pe undeva dacă îţi pleacă zilnic

Din ochi atâtea vapoare, nu-i aşa?

Salut sfinţii, îmi hrănesc din mers părinţii

Dracii stau în genunchi, să nu le fur arginţii

O droaie de copii desculţi, cu sticluţe pregătite

vin să se înţepe la spin,

stau la rând, cu mâna întinsă, politicoşi

“noi suntem copii flămânzi, nu hoţi.”

Unul mai plăpând mă recunoaşte, plânge

Eu sunt poetul care scrie cu sânge.

Şi plec, căutând un loc cu zăpadă

Am ajuns, dar cine să mă creadă? Hoinar

Pe tărâm milenar, cu acelaşi pas am străbătut

Calea spre azi, din secolul trecut

Acum înaintez prin zăpezi cu marea revelaţie

Că ecoul e alb, ca pasul, ca gândul

Ca iluzia bănuielii trupului meu.

Văd stropi de sânge pe zăpadă, Doamne,

m-a înţepat afurisitul spin

el cândva trandafir, eu femeie

acum un poet mai puţin,

ştiu ce voi face la cina de taină, cu Rilke beau vin

şi tot vin, până termin

de scris poezia, un Z ca nişte aripi în genunchi

un zeu mai puţin în Olimp

îmi leagă cuvintele în mănunchi. Şi ne iubim…

                                                                     Poezia nr.16

Am brațele grele de fapte

Singură pe drum,
umbra mă poartă în spate,
un dar primit pe drumul cu un singur sens,
la începuturi,când atomii au învățat să fie molecule,
când eram fluture, fum sau gând nespus.
Îmi iau pașii în brațe, să nu se scuture amintirile
din castanii aprinși de primăvara
fixată la celălalt capăt de cale.
Răzbate muzica în eter, orchestra celestă
mă provoacă să trec și eu asta fac
fără să știu fără să vreau,
am brațele pline cu fapte, cu flori împletite
pe față, pe trup, pătrunse în gânduri.
Mă mai strecor
printre visuri neterminate, doruri,
pârjolite popasuri, cu amprenta pe pas.
Câtă vreme o să pot să-mi mai pun florile presate
în cartea pregătită de drum?
Singură am ales traseul în călătoria
cu onoruri obligatorii la ultimul popas.
Nu-mi mai ajunge să defrișez continuu
virgine poteci, să caut amprenta personajelor
din povestea în care-i rescriu finalul...
făptura-mi se înconvoaie
și în genunchi sunt iar puternică la început de drum.


                                                                         Poezia nr.17

Zidar din buric de ţânţar

În timpul din urmă, când ruptus-a-n cot

Şi-şi toarnă devreme amarul „nu pot”,

Ce face tot omul? Devine poet

Şi scrie melodic sau tandru concret,

În rimă captivă, perfidă ori fadă

Sonete în ritmuri de capă şi spadă,

Rondel alegoric trosnind ca un bici,

Pamflet iscusit cu piele de-arici,

De inimă-albastră croită în cloş

Livrată pe torturi cu frişca din poş,

De suflet şi mamă şi tată şi tot

Şi-ncepe cu-ncetul să-l doară în cot...

Ce ştie poetul? El n-are liman,

Îţi joacă un renghi şi te lasă morman

De lemne uscate, îţi pune şi jar,

Preface pe cal în buric de ţânţar.

Tu cauţi poetul? Eşti tot visător!

Lugubre perfuzii te-aruncă-n cuptor.

Naiv! Ce aştepţi? Să mai simţi un troheu?

Eşti prada vânată şi falnic trofeu!

Te-ntorci înspre tine şi-ncerci ironii,

Rezolvi ecuaţii cu litera „i”,

Extragi radical din secantele-n van

Şi scrii poezii ca s-ajungi la liman.

Te scrii în răvaşe, înveţi cum să dori

Şi-adaugi pelin între albe candori,

Descoperi copacul ascuns de păduri,

Îţi rogi Dumnezeul să poţi să înduri,

Te rişti pe o boabă din vechiul hambar,

Te laşi modelat, în sân, de plumbar.

Ajungi în final să mai vrei poezii

Când, plin de emfază, eşti gata să scrii,

Priveşti inocenţa la care se-alocă

O grea teoremă, în fond, reciprocă,

Aşa e poetul, se simte-n afară,

Când inima lui începe să doară...



                                                                 

                                                                      Poezia nr.18

Prin colbul vremii


S-a dus, Invierea, s-au dus Ei şi Moşii...
Deznădejdea-mi scaldă, speranţele nude,
Sângerează vara, prin rozarii roşii,
Ploaia se deşiră peste Paparude...

Pădurea-şi înghite, verdele şi cerbii,
Cumpăna fântânii ţipă ruginită
Cal şi călăreţ, dorm la sânul ierbii

Și prin colbul vremii, lumea-i răstignită...

În ciutura nopţii, gânduri, mi se-neacă,
Vergure lăute, zac iar amorţite

Mai ridic o rugă, teama, ca să-mi treacă

Mi se-ascut în oase, lame de cuţite...

Murmur de izvoare, mă lovesc de pietre,
Pruncii mei sub pleoape îşi sugrumă plânsul
Dar, mi-i las din urmă, mărturii pe vetre...
Lutul să renască, să nu-şi uite râsul!

Tălpile îmi calcă peste peşti de aur,

Soarta-şi îngustează pe deplin, firida,

Colbul vremii pare, cel mai scump tezaur -

Mă scufundă Timpul, ca pe Atlantida...

                                                                       Poezia nr.19

Metamorfoză

 

Pieriţi în hău sunt zeii toţi!

Pe necuprins, doar temple goale,

cu trepte-ciob... Înfrânte porţi

afundă crez în glia moale...

 

Statuile divine crapă

fără pioasa închinare,

iar marmura tăcută, albă

naşte în van scântei sub soare.

 

Hain, adâncul se frământă!

Şuvoi de lavă otrăvită

se urcă în spirală frântă,

cu tunet grav firea să-nvingă.

 

Cronos, titan în iad robit,

râvneşte-acum s-apară-n lume

ca domn al timpului! Smintit,

preface tot în negre spume...

 

Privesc din tulburatul cer...

Nu pot să rabd crunta schimbare!

Cu platoşă de grănicer,

uit pentr-un ev că lupta doare.

 

Chip nou dau răzbunării bir:

păianjen sunt, de alabastru!

Trag fir de stele, îl deşir,

cobor pe el ca-n vis măistru...

 

Cronos, ţâşnit din întuneric,

pipăie greu blânda mişcare

şi ţes în jurul lui, feeric,

o lacrimă de-mbrăţişare...

 

De-acum, suntem o nouă hidră,

pecetluind rotirea sorţii:

eu, învelişul de clepsidră,

iar el, nisip din miezul morţii

 

 

                                                                              Poezia nr.20

când nu te mai poți gândi la nimic

               

 

 Și cât de des ploua pe Vasile Milea

atunci

de-ți venea să te închizi ore în șir în casă

și să asculți

poveștile femeilor de stradă

ude din cap până-n picioare

pe care le adăposteau vecinii câte două trei

zile

până termina întreaga natură

de alăptat

 

îndrăgostiți într-un banal decor de garsonieră

cu geamuri mici bisericești

proiectam

peste mașini și oameni

o arcă

eu salvator iar tu o întreagă planetă

 

la început am fost noi

într-o eternă ploaie

de pe Vasile Milea

 

                                                                           Poezia nr.21

Vizualizări: 1628

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Aici organizatorii răspund problemelor ridicate de către concurenți, votanți, cititori...

Succes participanților și organizatorilor!

  • Participanții sunt rugați să trimită texte cât mai curate gramatical! Votanții vor ține cont și de acest aspect!
  • Concursul nu-i tematic, dar titlul, în sine, are multe conotații. Fiecare creator să dea frâu liber imaginației... estivale!
  • Membrii sunt rugați să nu comenteze lucrările participante la concurs. Pentru aprecierea acestora, la soroc (11-17 iulie), vor avea zece note la dispoziție!
  • Dacă textele trimise la concurs nu apar postate după 20-30 de ore de la expedierea lor pe adresa de e-mail al coordonatorului concursului, doamna Sofia Sincă, vă rugăm să o contactați pe chat sau la mesaje private (probabil e-mail-ul nu funcționează corect), ori adresați-vă oricărui alt membru din Administrație pentru lămuriri, sau și mai bine chiar aici semnalați incidentul, printr-un comentariu. Nu avem niciun motiv să cenzurăm vreun participant! Dimpotrivă, ne bucură orice prezență!
  • Dragi sponsori, întâi vă mulțumim în mod deosebit pentru gestul generos pe care-l faceți! Cât privește oferirea practică a cărților dvs. către câștigătorii concursului, eu zic să așteptăm stabilirea laureaților, ca să puteți personaliza cu autograful dvs. darul făcut, astfel cartea capătă o valoare sentimentală mult mai mare, apoi ori trimiteți fiecăruia cadoul (după ce în prealabil le aflăm adresele poștale), ori mi le trimiteți mie pe adresa Ion Lazăr, Satul Coza-109, Comuna Tulnici, Județul Vrancea, pentru ca eu să le expediez către dumnealor. Procedăm cum vă e mai comod!

  • Mâine, sâmbătă 11.07.2015, ora 00:01, începe votarea, care ţine până pe data de 17.07.2015, ora 23:59! Pentru fiecare secţiune, vom face o pagină specială unde vom ataşa un document Word cu toate textele participante, pe care puteţi să-l descărcaţi pe propriul calculator, pentru a vă uşura lecturarea şi votarea. Ideal ar fi să votăm la toate secţiunile. Astfel poeţii ar arăta consideraţie prozatorilor, şi viceversa.

    Încă o dată vrem să vă asigurăm de acurateţea acestui concurs! Site-ul ÎNSEMNE CULTURALE nu are niciun interes să iasă X ori Y câştigător. Dacă chiar am avea vreo febleţe, am institui un premiu onorific pentru acea persoană. Or se ştie: Toţi membrii site-ului sunt febleţea noastră!

     

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă

MIHAELA POPA - poetă

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru anul trecut au donat:

Gabriela Raucă - 400 Euro

Monica Pester - 600 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

***

Pentru acest an au donat:

Maria Chindea - 200 Lei

Monica Pester - 300 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog Cenușă albastră a lui Monica Pester
cu 28 minute în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog vorbe melodioase a lui petrut dan
cu 10 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vorbe melodioase a utilizatorului petrut dan
cu 11 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna viselor târzii a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 12 ore în urmă
Bircea Marian a contribuit cu răspunsuri la discuţia Călugărița a utilizatorului Bircea Marian
cu 12 ore în urmă
Ada Nemescu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Călugărița a utilizatorului Bircea Marian
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog trăsnăi de toamnă a lui Stanescu Valentin
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog Dor a lui Bircea Marian
cu 13 ore în urmă
Lui Ada Nemescu i-a plăcut discuţia Călugărița a lui Bircea Marian
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog când facem dragoste cu televizorul pornit a utilizatorului Ariana Zburlea
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog când facem dragoste cu televizorul pornit a lui Ariana Zburlea
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Concurez cu toate concurez cu nimicul a utilizatorului Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pustiu a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog astăzi te voi lua cu mine a utilizatorului gina zaharia
cu 14 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vorbe melodioase a utilizatorului petrut dan
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog vorbe melodioase a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog lumină de gălbenele a lui Ariana Zburlea
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rouă a utilizatorului Alina Ilie
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna viselor târzii a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Un om a utilizatorului Dumitru Mocanu
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor