Prefaţă la romanul IUBIRILE UNUI PESCAR publicat la editura Digital Data - Cluj Napoca in martie 2010

[Virgil Stan]

 

Cu eleganţă şi destulă stăpânire pe uneltele prozei, Virgil Stan dăruie cititorului prima sa carte, intitulată sugestiv „Iubirile unui pescar - Povestiri pescăreşti şi de viaţă”.

O carte care – să zicem! – va stârni interesul cititorilor, dar şi al criticii literare, căci, în aceste vremuri înfiorate, când mulţi dintre creatorii de literatură îşi drenează osârdiile spre forma versificată, Virgil Stan, un dobrogean prieten cu apele şi peştii, cu ţărmurile şi valurile, dar şi cu femeile frumoase, aruncă undiţa spre noi, încercând să ne prindă cu această carte de proză, scrisă din suflet şi pentru suflet, despre oamenii şi locurile copilăriei sale, despre viaţa sa amoroasă, despre destinul său. 

O face cu generozitate şi rigurozitate, uneori cu detalii de monografist şi de portretist, atent să ne informeze şi să ne descrie, cu date concrete, momente importante din viaţa sa, prin care doreşte să împărtăşească semenilor săi întâmplări şi amintiri din această parte a ţării, plină de farmec şi inedit, cu bune şi rele, dar mai ales, cu dorinţa de a se dărui pe deplin cititorului.

Cartea este scrisă într-un ritm alert, cu nerv şi vitalitate, dar şi cu lirism, cu multe expuneri scurte, fără înflorituri sau figuri de stil sofisticate, ceea ce va determina cititorul să întoarcă pagina, tot mai interesat de evoluţia acţiunii sau conflictului din fiecare capitol al cărţii, dar şi al vieţii povestitorului.

Am reţinut datele interesante despre satul său natal, din apropierea Mangaliei, un sat tipic zonei dobrogene, scena colectivizării forţate, atât de tragică pentru România acelor ani, aventurile prin şcolile timpului, precum şi începuturile sale de pescar amator, care sunt o caracteristică a oamenilor din preajma mării şi care la maturitate devine un al doilea mod de existenţă pe aceste meleaguri.

Dar cea mai captivantă lectură o avem despre perioada maturităţii, în paginile de dragoste care ne dezvăluie un suflet zbuciumat şi mereu în căutarea infinitului absolut, precum şi în cele deosebit de documentate şi pline de bucuria relatării impresiilor de la pescuit şi arta lui.

         Lectura capitolelor despre dragoste este inedită şi autorul încearcă să ne descrie lupta sa cu destinul implacabil, care îi demonstrează că în viaţa oricui se întâmplă ca oamenii să vină şi să plece şi trebuie să-l accepte aşa cum este, dar luptând pentru el, pentru că nu contează cât trăieşti, important este să trăieşti o clipă pentru care merită să mori.

          Virgil Stan oferă astfel cititorului savoarea unor clipe veridice din viaţa sa de pescar amator şi de îndrăgostit incurabil, căci atunci când iubeşti pe cineva şi îl pierzi, îl cauţi mereu... El încearcă să ne spună că a privi lumea de pe un ţărm înseamnă să percepi, deopotrivă, stabilitatea şi mişcarea, să îmbini, în aceeaşi clipă, senzaţia de siguranţă pe care ţi-o dă un teritoriu limitat, dar ferm, cu ispita perspectivelor vaste, fluide, mereu în schimbare. În acest fel, el a căpătat, de-a lungul anilor, nobleţea calmă a unui ţărm – ţintă şi stavilă în faţa repetatei agresiuni a valurilor.

         După atâtea întâmplări din viaţa sa, pe apă şi pe uscat, ne propune un final tulburător, recent şi definitoriu pentru dragostea sa de viaţă şi de oameni, dar şi pentru păsările care populează ţărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheaţa cu ciocurile, în gerul şi vântul năpraznic, pentru a  salva un puişor de-al lor, căzut pradă apelor ce îngheţau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o căţeluşă maidaneză, care anunţă paznicul din apropiere despre pericolul iminent... 

         Ce a urmat, veţi afla, dacă veţi avea răbdarea necesară lecturării paginilor scrise din suflet şi pentru suflet, de către Virgil Stan.

 

         Gheorghe Mocanu

Membru al Uniunii Scriitorilor din România

 

 

[Sofia Sincă]

Felicitări pentru carte, Virgil.

Am citit câteva dintre povestirile tale pescăreşti îmbinate cu iubiri ocazionale sau de mai lungă durată, încă de la formarea lor, de când se aflau în faşă, pe netlog. Sunt delicioase, spumoase, fascinante. Umor subtil şi iubire, patos epic.

Cu prietenie, Sofy!

[Virgil Stan]

Atunci erau "nepieptanate". Cartea a fost redactata de Liliana - Corina Glogojeanu-Boia si a avut suficienta rabdare cu mine si cu ea sa o "pieptene" bine din punct de vedere gramatical. Acum am descoperit autocorectul si mai ma descurc daca nu ma grabesc sa  postez inainte de a reciti si verifica. Nu mai sunt atat de superficial daca nu ma precipit ca un vin nou tinut in conditii precare.  A fost cartea mea de debut. Cat timp Liliana a corectat-o eu am scris romanul "Cat de mult te iubesc... " Mi-a luat mai putin de o luna. Acum sunt mai lenes, nu mai ma atrage scrisul, deoarece vad ca nu se mai citeste nimic nici pe internet, nici carti editate. Doar cei trecuti de 50 ani mai pun mana pe o carte. Multumesc Sofy de atentia ta care ma bucura si ma onoreaza.