XXVIII "IMPERATORUL" (Urmaşul lui DRacula)

[Ion Nălbitoru]

În cele din urmă spiritul lui Vlad descoperi un  tânăr dornic de mărire şi se strecură în trupul său. Acesta îşi înlătură pe rând rivalii şi cu o agilitate de pisică se căţără pe crengile copacului ierarhic din politică. Reuşi prin demagogie şi populism să se apropie de popor manevrându-l după plac cu promisiuni pompoase. Mulţimea credulă şi dornică de democraţie îl ascultă şi în ţară urmă dezastru după dezastru. Dar nenorocirea abia acum începea. Tânărul cu năluca lui Vlad în el, deveni „Imperator”. Spiritul lui Vlad îşi găsise în sfârşit un corp în care se simţea ca în propria-i piele şi un creier care putea fi manevrat cu uşurinţă. Şi ca să poată conduce destinele ţării după bunul său plac, îşi alese o trupă de politicieni care în următorul sfert de veac distruse întreaga economie a ţării.

            Într-o noapte, Prinţişor se trezi la poarta conacului cu bunicul său. După vreo oră de discuţii despre familia lor, dar şi despre ceea ce se mai întâmpla prin lumea vampirică, Narcisa se retrase în dormitor şi-i lăsă în salon să discute de-ale bărbaţilor.

            - Nepoate, cum ţi se pare evoluţia noii societăţi? – îl întrebă Contele Dracula.

            - De-aproape un sfert de veac învinuiesc vechiul regim! Au sărăcit ţara, ducând-o în paragină...

            - Aşa mi se pare şi mie… Mai dau câte o raită peste munţi, peste dealuri şi câmpii şi unde altădată erau livezi şi  lanuri întinse de grâu şi de porumb găsesc numai  mărăciniş. Prin centrele industriale unde lucrau cândva muncitorii în trei schimburi forfotind ca furnicile, acum aleargă şerpii, şopârlele, şobolanii, câinii vagabonzi şi stafiile morţilor. Mi s-au plâns câţiva strigoi care mai umblă prin hrube, gunoaie şi canale, că în câteva rânduri nişte cerşetori slabi şi mizerabili, cu un miros insuportabil, s-au luat cu ei la harţă. Unul dintre ei a vrut să-i sperie, dar un cerşetor i-a aruncat din milă o coajă de pâine mucegăită dintr-un tomberon, zicându-i: „Ia, bă prăpăditule, şi fugi că aici e domeniul nostru. Dacă-mi vin confraţii, te snopesc în bătaie!” „Băi, prostănacule, eu sunt vampir!” „Eşti pe dracu’! Vampiri sunt cei care ne-au supt sângele şi ne-au adus în halul ăsta!” Şi săracul strigoi tocmai când voia să-i aducă amărâtului o pâine şi o bucată de salam din alimentara patronului din apropiere, numai că apărură copiii străzii şi-l luară la goană cu pietre. Se gândise să le dea  şansa la o existenţă mai decentă şi să-i treacă în lumea noastră, dar s-a temut că-şi rupe dinţii în oasele lor tot căutându-le venele. Cu toate acestea, au răsărit ca ciupercile după ploaie vile cu piscine, ba chiar cartiere noi, private.

            - Alea sunt ale celor îmbogăţiţi peste noapte prin jefuirea avuţiei naţionale… Bunicule, e dezastru în ţară! Poporul te imploră să te întorci ca să faci dreptate!

            - Cei care au păcălit poporul şi cu bună ştiinţă au adus la faliment uzine, fabrici, combinate şi au jefuit ţara, vor cunoaşte mânia mea! - îl asigură contle.

            Prinţişor cunoştea bine mersul evenimentelor şi întocmi o listă destul de lungă cu cei care au cumpărat întreprinderile la un preţ de nimic, le-au tras în faliment şi acum ori le-au vândut la fier vechi, ori zac ca nişte ruine.  

Contele Dracula îşi stabili un plan după o regulă numai de el ştiută şi începu trierea vinovaţilor. În prima noapte, vizită vreo douăzeci cărora le supse sângele. Urmară câteva zile de linişte pentru ca autorităţile să facă cercetările de cuviinţă. După înmormântare, Contele îi aşteptă în cimitir şi când se ridicară din mormânt, la prima lună plină, le porunci să-şi ucidă colaboratorii din afacerile necinstite. Autorităţile se îngroziră de aceste oribile şi ciudate crime. Nu găsiră nicio urmă de lovituri sau otravă, ci doar chipuri schimonosite din pricina unei spaime grozave. Cadavrele erau galbene ca ceara, cu ochii ieşiţi din orbite, părul vâlvoi şi nişte grimase înfiorătoare. La autopsie nu se depistă cauza morţii şi se consemnă: spaimă în cel mai înalt grad. În vremea aceasta, Contele îşi mărea imperiul cu noi recruţi care deja erau pedepsiţi să se hrănească cu sânge de râme, de şoareci şi de şobolani.

            - Aţi supt destul sângele poporului din care faceţi parte! Acum e rândul vostru să trăiţi în mizerie ca viermii pământului!

            Totul merse strună până într-o bună zi când un comisar mai dezgheţat observă că mai toate cadavrele au două înţepături pe gât. Acest lucru îl puse pe gânduri. Îşi anunţă colaboratorii şi medicii legişti. Noutatea stârni vâlvă şi în rândurile presei şi audiovizualului care cu mai multă imaginaţie consemnă: „muşcătură de vampir”! „Pe cine să cheme în tribunal şi pe cine să aresteze?” - se întrebau nedumeriţi poliţiştii,  „Dar mai ales pe ce nume să elibereze mandate de arestare domnii judecători?” Aşa că procurorii acuzară făptaşii în lipsă… Avocaţii însă fură intrigaţi că inculpaţii, fie ei şi vampiri, nu se prezentară cu onorariul pentru a fi apăraţi în instanţă.

            O spaimă generală îi cuprinse pe cei îmbogăţiţi prin metode necinstite şi unii plecară peste hotare, conducându-şi afacerile prin telefon. Totuşi anchetele luară amploare ca nu cumva să existe vreun criminal în serie, iar chestia cu vampirii să fie o inducere în eroare. „Imperatorul” ordonă crearea de echipe speciale pentru vânătoarea vampirilor şi ca precauţie îşi dublă garda personală.  

În acele vremuri de restrişte, peste toată acea anarhie din ţară sosi ca pe plaja nudiştilor, domnişoara „Criză”! Cum era firesc, se repeziră şi guvernanţii s-o primească cu braţele deschise şi cu mare fast. Criza le oferea posibilitatea reducerii locurilor de muncă prin disponibilizări, închideri de întreprinderi, reduceri salariale, reduceri de pensii, scumpiri de la o zi la alta şi creşteri de taxe şi impozite.

            După câteva zile, Contele îşi vizită din nou nepotul.

            - Ce mai este nou, Prinţişor? S-au mai liniştit spiritele?

            - Da’ de unde, unchiule! Caută înnebuniţi după vampiri, dar nu ştiu de unde să-i ia! Autorităţile au ordonat înfiinţarea unor trupe speciale de vânători.

            - Aha, istoria se repetă! Dar asta nu-i bine pentru noi! Acum câteva secole mi-au ucis Contesa, ginerele şi fiica. De data asta n-o să le dau răgazul s-o mai facă!

            - Poporul te imploră zi şi noapte în casă, în biserică, la colţ de stradă: „Unde eşti tu Ţepeş, Doamne!?” Deja ies la manifestaţii de stradă cu portretul tău de voievod. Sunt greve, au început în unele oraşe răzmeriţe. Dar revoltele au fost înăbuşite de organele de ordine, care au intervenit în forţă cu furtunuri cu apă, cu bastoane, gaze lacrimogene şi gloanţe de cauciuc. Confruntările s-au soldat cu răniţi şi chiar cu morţi, dar trupa „imperială” nu cedează asaltului popular. Au tăiat din salarii şi pensii iar preţurile au explodat, taxele  s-au înmulţit, bătrânii bolnavi mor din lipsă de medicamente şi din cauza subnutriţiei, tinerii au părăsit ţara ca slugi peste hotare ca    să-şi câştige o pâine amară, iar cei rămaşi  aici îşi duc traiul de pe o zi pe alta. Doar o mică parte, baronii, se lăfăiesc în plăceri.

            - Dar uniunea asta a voastră din Europa, n-a intervenit?

            - Toţi banii primiţi sunt în folosul bogaţilor. Nu investesc în nimic, ci doar în autodistrugere. Totu-i numai un  joc de interese sub masca unei false democraţii mondiale. S-a format o clică ce manevrează totul, falsificări, fraude electorale, ameninţări cu închisoarea şi multe alte metode de constrângere ale celor care nu sunt de acord cu elita. Unii dintre ei care-n viaţa lor nu şi-au făcut semnul sfintei cruci, umblă de-acum  cu Biblia în mână şi obligă oamenii nevinovaţi să jure în numele democraţiei, în timp ce frauduloşii se plimbă în libertate.

            - Hm! M-ai pus pe gânduri…

            - Săptămâna viitoare „Imperatorul” a convocat la Palatul Neamului o mare întrunire a miniştrilor săi. La acea dată, confruntarea se va prelungi până peste miezul nopţii! Sunt sigur de asta! Clica politică a ultimului sfert de veac intenţionează să dea o lovitură de graţie întregii naţiuni, dar va avea o mare surpriză!...

            - Pentru ca întregul popor să ia aminte la deciziile luate de domnul „Imperator” în plen, s-a ordonat ca întreaga dezbatere să fie transmisă în direct şi integral pe toate posturile de televiziune.

            - Aha! Escu i-a convocat la o Mare Adunare Populară care   i-a adus sfârşitul, iar „Imperatorul” adună poporul în jurul televizorului! Ce spectacol le voi oferi în acea noapte! Îl vor vedea pe însuşi Contele Dracula prezidând şedinţa în modul său caracteristic! Ha, ha, ha! Ce mai „decoraţii” le voi oferi celor care mi-au ponegrit numele şi mi-au sărăcit poporul!