Vestala

[Ion Lazăr da Coza]

Vestala

 

 

Cu cât o ameninţare e mai des folosită, cu atât e mai puţin luată în seamă.

Strălucitorul templu închinat zeiţei Vesta, ocrotitoarea vetrelor, a bunăstării poporului şi a statului, era aşezat pe colina de deasupra oraşului, ca o pavăză între acesta şi urgia latentă ascunsă în măruntaiele muntelui, căci adeseori cabirii, ucenicii zeului Vulcan, mai scăpau câte o nicovală sau câte un baros pe pardoseala tenebroasă de bazalt, zguduind temelia ţinutului. În acele momente, locuitorii micului dar înstăritului oraş, ridicau panicaţi ochii spre templu, implorând protecţie, iar cetăţenii de vază epatau, trimiţând sclavi cu mai mult lemn de santal şi cu mai multă smirnă ca să aibă preotesele templului – vestalele – cu ce să întreţină veşnicul foc sacru din altar.

Ameninţarea era dată repede uitării. Forfota din port molipsea pe dată agora şi de acolo, pe străzile radiale, pavate cu dale mari de piatră, cuprindea tot oraşul. Generoase cum erau, străzile aveau trotuare curate de unde se intra direct în atrium, iar ca să se ajungă în curtea interioară, cel mai adesea trebuia să se treacă prin bucătărie, prin camerele sclavilor şi prin celelalte dependinţe. Casele erau lipite una de alta, delimitând strict geometria străzilor. Cu cât locuinţa se afla mai aproape de agora, cu atât numărul de odăi era mai mic, iar curtea interioară adeseori lipsea. Cetăţenii de vază se bucurau de locuinţe cu multe camere şi de grădini îngrijite. Aristocraţii trăiau în vile fastuoase, în afara oraşului, în mijlocul unor adevărate parcuri, invidiate de toţi, râvnite de toţi...

Autorul, din diferite motive, a șters restul povestirii.

Mulțumesc pentru înțelegere!

Dacă doriți cartea, o puteți comanda aici:  LIBRĂRIA ONLINE

[Ion Lazăr da Coza]

Dar mai ales, e un prilej de a arăta că și oamenii „speciali” au trăiri...

Gabriela Grădinariu a spus :

Text pretext pentru a aseza sufletul la picioarele femeii. Inspirata localizare in timp si in spatiu. Pretuire!

[gina zaharia]

Sunt robul scrierilor tale!

Reverență!

[Ion Lazăr da Coza]

Și reciproca e valabilă, scumpă Gina!

gina zaharia a spus :

Sunt robul scrierilor tale!

Reverență!