UNIVERSITĂŢILE MELE II

[Ion Ifrim]

 

 

                                                                        UNIVERSITĂŢILE MELE

                              

  

[Sofia Sincă]

Pentru orice bărbat amintirile din armată sunt cele ce pot alcătui oricând pagini întregi de scrieri, mai ales când naratorul are talent. Ion Ifrim, un norocos, spre disperarea tatălui care spera ca armata ''să-l facă om'', armata în oraşul lui Bacovia nu reprezintă nimic din ce credea acesta, ci doar un stagiu obligatoriu, practic păzind un tacodrom, atât de convenabil încât refuză şi permisia. După depunerea jurământului pe o ceaţă descrisă cu mult farmec, ca în poeziile lacustre bacoviene, ocupaţia de bază în acel loc izolat este tot cititul. Timp se găsea, se putea evada temporar până la biblioteca orăşenească pentru a schimba cărţi, ba chiar a avut parte de o întâlnire cu un scriitor în carne şi oase. Şi colac peste pupăză îi pică şi o fată în braţe, docilă, pregătită pentru a întreţiune relaţii sexuale cu un băiat, din motivul a fi şi ea în rând cu celelalte fete. Presat de împrejurări soldatul Ion Ifrim întinde coarda făcând pe peţitorul în casa fetei. Visător şi condus tot timpul de Balada unui soldat, a lui Ciuhrai,- era firesc să fie aşa, scriitorul îşi continuă ''universităţile'' care l-au călit pentru viaţă.

Desigur curiozitatea ne îndeamnă să citim continuarea.

Ieşind pe porta unităţii - lipseşte un ''a'' la poarta

Greierii forfecau noaptea cu ţârâitul lor. - impresionant de frumos sună această frază, mai ales în contextul în care este aşezată.

Sofy, cu apreciere!

[Chris]

Atmosferă bacoviană, umor,  filme ruseşti şi bineînţeles, lectură, multă şi nu se putea fără o aventură sexuală. Am citit cu plăcere,