Un vis ţie, un sărut mie

[Exemplu de Titlu]

O iau la goană printre vise. Dintr-un vis în celălalt, din ce în ce mai aproape. Mai aproape de cine, mai aproape de ce? Pe aleile inimii mele pustii, ca nişte zile de toamnă, îmbrăţişările mele fierbinţi de vară, te caută în vârf de suflet şi te strigă în abis de neputinţă. Poate te-am inventat iubire, dar tu eşti încă un vis nenăscut. Şi nu ştiu dacă, ar trebui să te caut în primăvara reîntoarcerilor mele sau ar trebui să te-aştept în ultimul nostru anotimp. Paşii gândurilor mele îţi străbat dorurile, cu sfială, deşi, poate tu nu (mai) ai nici un dor. Şi mă-ntreb dacă nu cumva am ales cel mai istovitor traseu. De când m-am născut femeie într-un vis de început, merele verzi, moştenire-păcat de la cea dintâi facere, s-au copt în sânul meu, mereu mult prea repede. Le-a fost prea cald la mine-n suflet. O livadă pentru toată lumea în mod egal şi pentru nimeni în mod special. Până când te-au întâlnit pe tine. Şi-atunci florile lor au reizbucnit în muguri noi, pe rămurele de speranţă. Nişte mlădiţe albe, cu miresme de necunoscut. Întorc privirea către ieri, când îmi presărai flori de mai pe gene. Dar palmele mele te caută, ca întotdeauna, către un alt mâine deşi simt cum îmi presari flori de gheaţă prin vene. Te-am născut vis, ca să te ating durere.

Dar nu-mi amintesc ce-a fost mai întâi... Tu sau Visul? Poate te-am inventat primăvară, ca să pot alerga desculţă printre amintirile noastre. Sau poate că tu eşti amurgul şi răsăritul tâmplelor mele, ce se odihnesc pe crenguţe de întâmplări castanii. Poate buzele tale, au rămas doar nişte vise-furtună tatuate pe cerul inimii mele. Sufletul meu şi-a modificat geneza. Are deja irişii căprui şi-şi ţine genele îmbrăţişate peste tăcerile mele. Şi-a obosit să-şi scuture hainele zdrenţuite de vise cutreierate. Ia-mă de mână şi hai să fugim până cerul se-mprăştie în pulbere de stele pe umerii nopţii. Numai atunci, osteniţi, ne vom aşeza la picioarele pământului şi ne vom împărţi visele cu palmele deschise, în mod corect. Un vis ţie, un sărut mie... Un vis mie, o îmbrăţişare ţie... Vom pedepsi cuvintele şi le vom transforma în şoapte.Vom pedepsi singurătăţile şi le vom transforma în patimă.Vom pedepsi anii noştri şi-i vom transforma în realitate. Vom pedepsi vieţile noastre, reamintindu-le cu mângâieri pline de tandreţe, că s-au născut vise de dragoste, odată cu noi doi...

Visul meu?! Să-mi strecor mâna în cămaşa dimineţii, să mângâi pieptul soarelui, să-i alint genele unui proaspăt răsărit şi să-i sărut buzele calde.

Visul tău?! Poate că tu ai uitat... să (mă) visezi...

-Scrisori peste vremuri-

[Corina Militaru]

Un vis mie, o îmbrăţişare ţie... Cu mult drag de visul tău! :)

[Sofia Sincă]

Scrisoare iubirii, elogiu şi îndemn. Mâna poetică scrie proză poetică.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[gina zaharia]

reverență, Iolanda!

[adelaida mateescu]

  "Dar nu-mi amintesc ce-a fost mai întâi... Tu sau Visul? Poate te-am inventat primăvară,..."

  De fapt, nici nu ne dam seama ca iubim Iubirea.

  Si tu atat de frumos o spui.

  Admiratie!