Toamne contaminate

[giurgiu maria]

Începutul toamnei, debutează încă de la ridicarea cortinei, cu evenimente epocale. Se aliniază planetele într-o simetrie perfectă și rară. Soarele se ascunde după Venere, într-o spectaculoasă eclipsă, luna ne uimește cu spectacolul secolului, prezentându-se pe firmamentul autumnal, în rol de primadonă: Superlună și lună roșie într-o unică reprezentație de excepție, provocând efecte în lanț și exaltante. Fluxurile induse de aceste reprezentații celeste pe scena infinitului se pare, că au urmări catastrofice. Monștrii cerești și telurici, capătă puteri mari, rup lanțurile care le înfrânau pornirile distrugătoare și dărâmă zăgazurile temnițelor, unde stăpânii cerului îi țineau prizonieri sub șapte lacăte: uragane, ploi torențiale și inundații năvălesc peste pământ și oameni; se răzvrătește Geea fiindu-i otrăvite mările și oceanele, perforate viscerele prin care vampirii imperiilor o secătuiesc de sânge și își eliberează țipetele agonizante de suferință, prin cutremure devastatoare și prin gurile fiilor săi balaurii, adormiți de secole în fundul pământului. Ei se trezesc la țipetele sfâșietoare ale mamei rănite și își scuipă furia prin foc, cenușă și lavă incandescentă, din gurile vulcanilor treziți.

Trezite de frământările cerului și pământului au început să se zvârcolească și spiritele demoniace, ale erelor apuse, în materia obscură din adâncul ființelor umane. S-au prins în hora astrelor, în noaptea de Haloween a Europei Unite , spiritele maligne și dau reprezentații horror. Toamnele europene asudă agonizând cu fețe de ceară, lipsite de vigoarea bucuriei și a păcii în suflete, ca să pună stavilă puhoaielor neașteptate, de moarte, sânge și lacrimi ce explodează din burțile cailor troieni, în arterele coronariene ale marilor metropole. Guvernul din țara spiritelor plăsmuite din materii obscure trimite comandouri ucigașe, să ne fure sufletul toamnelor senine și să-l înlănțuie în temnița de dincolo, de râul Aheronului. Turma de bivoli ai crăiesei Toamne se îmbulzesc mugind bezmetici pe cărările cerești, mânați de biciul cu nouă cozi de oțel, al vântului buimac.Printre ei s-au amestecat o cireadă fantomatică de bivoli -androizi, soi spurcat mânați din umbră să răspândească virușii războiului psihologic și otrava decadenței, care se insinuează peste tot și ne contaminează viețile, până și de pe aripile îngerilor, pogorâți să vegheze pacea pe aleile parcurilor pavate cu valuri veștede, arămii și foșnitoare, ale căror șoapte sunt sorbite cu nesaț de sufletul oamenilor.

Demonii materiilor obscure ard incensuri otrăvite și le trimit pe suflarea Vântului, fiul Toamnei, care neștiutor le răspândește în lume , odată cu parfumurile nevinovate ale gutuilor și crizantemelor, ale mustului și cu sudoarea câmpurilor ostenite de arătură. Până și genomul uman este contaminat cu bacterii ucigașe de virușii fricii, dependențelor de tot felul și zavistiei, eliberate de escadroanele spiritelor obscure, pe toate canalele media, în casele europenilor. Nu ai unde să te refugiezi pentru a respira un pic de toamnă bio, ozonată cu pace sufletească, încredere și alte binecuvântări firești, tipice toamnelor noastre, necontaminate cu otrăvuri psihotronice. Flăcările palide din pletele toamnelor ce pe care atâta ne încântă să le răsfirăm cu degetele sufletului, însetate de miresmele lor înmuiate în parfumuri și pulberi de stele, sunt pe cale de a ne fi răpite pe veci, cu malignitatea vrăjilor concepute de adepți ai magiei negre ai Salemului pământesc.

Dacă ar fi să dăm crezare semnelor biblice, sau scrierilor misterioase ale vechior civilizați care ne-au parvenit din negurile veacurilor, împânzind azi webul, acum trăim toamne apocaliptice.

Să fie oare un sâmbure de adevăr, că există conexiuni între viața astrelor și viața oamenilor? E cert un lucru. Toamnele din ultimii ani, au fost însemnate de evenimentele cerești unice, care au fost urmate de efecte meteorologice, extreme: ploi violente în cantițăți enorme, sau secetă care a făcut să sece râuri și a deschis crăpături adânci în trupul Geei, cutremure în lanț și focuri care împânzesc fața pământului ca o pecingine, multe puse de mâna unor oameni alienați, fără conștiință și suflet în care materia obscură din suflete a înghițit latura luminoasă, transformându-i în dușmani ai vieții.

Flăcările palide din pletele toamnelor europene, pe care atâta ne încântă să le răsfirăm cu degetele sufletului, însetate de miresmele lor înmuiate în parfumuri și pulberi de stele, sunt pe cale, de a ne fi răpite pe veci, de malignitatea acestor specimene.

[Sofia Sincă]

Un text care vrea să epateze. Alcătuit cu fraze bombastice, când paranormale, când de basm, când stereotipice, fraze rupte din cele de știință sau de premoniții. Un text total diferit de genul tău de scriere. Nu-i nici o problemă... să vedem și continuarea.

Este doar părerea mea,

Sofi

[giurgiu maria]

Mulțumesc de trecere doamna Sincă. Apreciez opiniile dv. și sunt onorată. E un text simplu, scurt,  despre toamnă cu care am participat la concurs pe situl NPA și am obținut  o mențiune specială.  E un stil care mie îmi place. Am scris  texte care încă  nu au fost postate aici  și nu urmăresc un stil anume. Scriu cum simt și percep eu realitățle  vieții.  Unii apreciază, alții mai puțin, deși ne străduim nu e posibil să plăcem  tuturor. Nu are o continuare, cel puțin până acum.