Suflet de copil (5)

[Mariana Tasente]

- Ana, tu ce vrei să te faci când vei fi mare? era întrebarea pe care i-a pus-o, într-una din zile, tovarășa învățătoare .
- Vreau să fiu doctor! a răspuns ea fără să se gândească prea mult.
- Ne spui de ce vrei asta?
- Ca să o vindec pe mami, nu mai vreau să fie bolnavă și să plece de acasă! a venit răspunsul ei imediat.
- E o meserie frumoasă! Pentru asta, va trebui să înveți mult! Așa va fi?
- Da, tovarășa învățătoare, voi învăța!
Într-adevăr învăța și nu o făcea pentru că așa trebuia ci pentru că îi plăcea să facă asta. Descoperea lucruri noi și se bucura pentru fiecare lucru învățat. Învățătoarea a observat și îi dădea lecturi suplimentare. Le citea cu nesaț și cerea  mereu altele. Citise basmele lui Ispirescu, „Poveștile nemuritoare” din colecția Biblioteca pentru toți,  „O mie și una de nopți”. Citea și visa. Își făcuse un obicei pe care l-a păstrat chiar și azi. După ce citea câteva pagini închidea ochii și încerca să vizualizeze ceea ce a citit. Știți, ca un film pe care vrei să-l derulezi în memorie. Doar că aici era și ea prezentă, mergea fascinată lângă personajele cărților, trăia aventura lor, chiar devenea unul din ele. În lumea ei de lectură și vis devenea când prințesă,  cerșetoare, Ileana Cosânzeana, Gheonoaia, Albă ca Zăpada, când maștera cea rea. A fost pe rând Cenușăreasa , fetița cu chibrituri, chiar și personaj masculin. Vizualiza tot. Închidea ochii și era doar lumea ei de poveste, unde vroia să fie și ceea ce vroia să devină. De departe însă, cele mai frumoase vise ale ei erau acelea în care era îmbrăcată într-un halat de un alb pur, călcat și apretat impecabil, cu un stetoscop ce îi stătea fermecător de bine, așezat frumos pe după gâtul ei alb și delicat, cu părul lung și ondulat plimbându-se rebel pe spatele ei atunci când mergea pe holurile spitalului unde lucra. Și toată lumea o iubea pe doamna doctor. Da! Cele mai frumoase vise erau acelea în care ea se vedea doctor și mama era cea mai sănătoasă și fericită femeie din lume, mândră de fiica ei ajunsă medic vestit pentru profesionalismul ei.

[Sofia Sincă]

Ai hotărât să postezi fragmentuţe?

Textul este scris sub formă de amintiri şi mi se pare că se bate prea mult monedă pe aceeaşi idee şi anume visul fetiţei. Sau poate mi se pare deoarece, doar atât spui. În sfârşit... Important este modul cum spui, respectiv cum scrii. Astfel eu zic că ai căzut din nou în păcatul repetiţiilor, încât în 5 rânduri, ai 5 de citit. Începând de aici, Le citea cu nesaț şi terminând cu această frază: După ce citea câteva pagini închidea ochii și încerca să vizualizeze ceea ce a citit. Şi se mai pot reduce şi alte repetiţii.

Oricum, e greu să-ţi spui părerea despre un text atât de mic. Ce să alegi din el?

Te invit să vezi cât de lungi sunt fragmenetele de mai jos.  :)))

Prin urmare aştept continuarea.

Sofy

[Corina Militaru]

Ne dai textul cu pipeta :)) Vreau mai mult ca să simt că citesc, să prind firul poveștii.

Cu prietenie,

[Mariana Tasente]

Mulțumesc pentru observații! Încerc să nu mai folosesc repetițiile! :)

Sofia Sincă a spus :

Ai hotărât să postezi fragmentuţe?

Textul este scris sub formă de amintiri şi mi se pare că se bate prea mult monedă pe aceeaşi idee şi anume visul fetiţei. Sau poate mi se pare deoarece, doar atât spui. În sfârşit... Important este modul cum spui, respectiv cum scrii. Astfel eu zic că ai căzut din nou în păcatul repetiţiilor, încât în 5 rânduri, ai 5 de citit. Începând de aici, Le citea cu nesaț şi terminând cu această frază: După ce citea câteva pagini închidea ochii și încerca să vizualizeze ceea ce a citit. Şi se mai pot reduce şi alte repetiţii.

Oricum, e greu să-ţi spui părerea despre un text atât de mic. Ce să alegi din el?

Te invit să vezi cât de lungi sunt fragmenetele de mai jos.  :)))

Prin urmare aştept continuarea.

Sofy

[Mariana Tasente]

Unele amintiri sunt ca niște flash-uri, altele sunt mai lungi! :) Mulțumesc!

Corina Militaru a spus :

Ne dai textul cu pipeta :)) Vreau mai mult ca să simt că citesc, să prind firul poveștii.

Cu prietenie,