Prea gingașo

[Arbatel Filotheanu]

                                         

 

    Un fluture aproape alb a intrat nu se ştie cum, nu se ştie cînd, în camera mea.Stă atîrnat de uşa întredeschisă, sub un prosop multicolor.Oare cu ce se hrănesc fluturii ?...Nu cumva cu admiraţia noastră ?...

 Fluturele acesta ar putea fi sufletul meu sau al tău, atîrnat de o uşă , între două lumi, dar el nu pare a şti că uşa este întredeschisă şi că oricînd ar putea să zboare în acea altă lume, despre care îmi place să cred că este mai mirifică decît aripile curcubeului care anunţă Zorii unei Epoci Divine...

 Fluturele acesta aproape alb, ca sufletul tău ori ca  sufletul meu, stă imobil de nu ştiu cînd...Iată, acum a mişcat uşor aripioarele, tocmai cînd mă pregăteam să fac presupunerea că, poate , a intrat într-o profundă meditaţie ! Şi preumblîndu-mi ochii - eu,cel care crede că observă un fluture sau invers (!) - îmi pare că decelez un spaţiu gol în această cameră cu mochetă roşie, dar nu sînt prea sigur dacă spaţiul gol aparţine camerei roşii ori inimii mele; a fluturelui care sînt în aşteptarea fluturelui care eşti...

Între două lumi, atîrnat de o uşă întredeschisă, sufletul meu nu pare a şti că oricînd poate zbura în lumea gingaşă a sufletului tău...sau poate că el ştie aceasta şi multe altele, însă menestrelul nu le tălmăceşte pe măsură...Şi întrucît se spune că  orice aşa zisă întîmplare este expresia unei necesităţi tainice...ce mesaj să transmită oare acest fluture care meditează pe o uşă  întredeschisă între două lumi ?

 Mai apoi, fluturele a plecat undeva în lumea lui...Nu cumva fluturele acela reprezintă partea conştientă a fiinţei noastre, care va fi ajuns la un fel de prag, cînd lumea exterioară ne interesează prea puţin, dar nu sîntem încă suficient de pregătiţi să facem saltul definitiv în lumea interioară ?...

     

     Presupun că după ce vom face acel Mare Salt, vom trece de la stadiul de fluture, la cel de Curcubeu !... Îmi place să mă închipui un Curcubeu zburînd glorios peste  deşertul şi întunericimile dintre cele două lumi, sau oriunde există ele, spre acea lume a Iubirii, a Bucuriei şi a Splendorii Divine care sălăşluieşte  în adîncul nostru, al tuturor !...

   Iată, aşadar, acest Curcubeu care sînt eu, încă ar mai fi încîntat să-şi sporească strălucirea cu frumuseţea Curcubeului care eşti TU !

 

[Sofia Sincă]

O proză poetică, ficţională, suprarealistă, între lirism şi reflecţie, bazată pe introspecţia eului. Fluturele luat ca simbol al sufletului, aflat veşnic prin apropiere, în aşteptare sau evadat pentru puţin timp.

Cam multe repetiţii, de fapt textul tot este construit pe baza repetiţiei. Şi ai probleme cu pauzele între semnele de punctuaţie. Ori nu sunt, ori sunt puse deficitar.

Am citit cu plăcere!

Sofy

[Corina Militaru]

Interesantă ideea! Frumos scris! Îmi permit o părere, sper să nu fie cu supărare. Socotesc că textul ar fi avut de câștigat dacă se termina cu: Mai apoi, fluturele a plecat undeva în lumea lui..., lăsând plăcerea și libertatea cititorului de a extrage esența.

Cu prietenie,