Poveştile lui Licuţă

[Lică Barbu]

Fluierul există

 

La poarta noastră  este o băncuţă. Tata a făcut-o pentru că se pricepe. Face de toate. Câte jucării nu mi-a făcut! Bărcuţe din lemn, avioane din hârtie, vaporaşe din plastic, chiar şi o maşinuţă cu telecomandă. Da! Legase o sforicică de maşinuţa abifie... sau afibie, nu ştiu cum se spune, căci mergea şi prin apă, cu care trăgeam maşinuţa. Mergea pe unde voiam eu, sforicica era telecomanda, aşa spunea tata.

 

Odată a făcut un fluier dintr-un băţ. Fluierul avea şase găuri, căci ştiam să număr până la... până la... mult, nu mai ştiam numărul.

După ce a terminat fluierul tata a suflat în el. Am crezut că am căzut într-un râu cu frunze şi flori, iar o ninsoare de păpădii îmi gâdila suspinele... O boare gingaşă îmi mângâia obrăjiorii venită din aripile păsărilor câmpului de parcă mă chemau la prima mea lecţie de zbor. Tata a înţeles că-mi place şi mi-a dăruit fluieraşul.

- E al tău! Să înveţi a cânta cu el şi să simţi în cântec ceea ce ai simţit acum. Să-l păstrezi toată viaţa. În el e toată ,,muzica” copilăriei tale.

 

De bucurie, am luat fluierul şi am început să suflu în el. Jalnic! S-au speriat toţi. Barbony behăia a plâns, Vasile, cocoşul, cotcădăcea ca un tren stricat, iar Pufuleţ, motanul, a zbughit-o zburlit pe acoperiş mieunând a sirenă de salvare.

M-am supărat pe ei şi am ieşit la poartă, pe băncuţă. Şi dă-i fluierat. Tanti Raţa a ţipat la mine că-i  sparg  geamurile. M-am uitat prin găurelele fluierului şi nu era nicio piatrǎ. Glumeşte, zic. Şi mi-am continuat concertul.

 

O văd pe Zburlita venind repejor spre mine. În mână avea o cutiuţă. În cutiuţă era o păsărică. Abia mai sufla.

- A căzut din cer sau din pom – zise ea grijulie. Nu ştiu ce sau cine  a lovit-o. Sărăcuţa! O cheamă Nina Păsărina. Aşa am botezat-o. Hai, să o ajutăm!..

Zburlita îi dădea apă cu un pai şi îi sufla în pene. Eu ce să fac?  Îmi venea să intru în curte de neputincios ce eram. Şi mi-a venit, aşa deodată, să suflu şi eu cu fluierul peste penele lui Nina.

Doamne!.. Ce minune! Din fluier a ieşit un cântec dumnezeiesc de puternic şi înălţător, angelic şi plin de culori zburătoare. Degetele mânuţelor mele mergeau singure peste găurile fluierului. Din pieptul meu curgea lumină pentru Nina Păsărina.

Şi zbârrrr! Nina a zburat. Priveam amândoi zborul ei. Zburlita m-a strâns de mânuţă cu dor de zbor în văzduh şi iubire.

 

Fluierul meşterit de tata există. L-am păstrat la casa părintească într-un sertar şi de câte ori merg la mama, acasă, cânt la fluier acel cântec din copilărie. În faţa mea apar Licuţă şi Zburlita înlăcrimaţi de bucurie....

Pe cer, trece în zbor, Nina Păsărina...

 

 

[Sofia Sincă]

Amintiri, amintiri... Toți avem câte ceva amintiri dragi sau mai puțini dragi. Și indiferent cât avansăm în vârstă ne face plăcere să ne întoarcem la copilărie.

Textul este unul pentru copii.

Nici, abifie... sau și nici, afibie, - ci amfibie. Cred că te-ai răsfățat aici...

dăi - dă-i

Am citit cu plăcere,

Sofy

[Mihaela Suciu]

Uneori copilul din noi iese să respire. E pueril, dar mie îmi place! Ador candoarea din fiecare om, e atât de optimistă și zglobie.

[Lică Barbu]

Sofia Sincă a spus :

Amintiri, amintiri... Toți avem câte ceva amintiri dragi sau mai puțini dragi. Și indiferent cât avansăm în vârstă ne face plăcere să ne întoarcem la copilărie.

Textul este unul pentru copii.

Nici, abifie... sau și nici, afibie, - ci amfibie. Cred că te-ai răsfățat aici...

dăi - dă-i

Am citit cu plăcere,

Sofy

Mulţumesc pentru lectură şi corectare! Cuvântul ,,amfibie" l-am folosit ca un joc. Copiii stâlcesc multe cuvinte. Da, m-am răsfăţat.

 

[Lică Barbu]

Mihaela Suciu a spus :

Uneori copilul din noi iese să respire. E pueril, dar mie îmi place! Ador candoarea din fiecare om, e atât de optimistă și zglobie.

Aşa trebuie să fie: pueril şi inocent. Altfel, pierdem copilul din noi. Mulţumesc pentru lectură!

[Nikol MerBreM]

Clipe ca acestea sunt cele care ne construiesc... Mi-a plăcut!

[Corina Militaru]

O incursiune în lumea plină de candoare a copilăriei :) Întotdeauna o plăcere! 

[Lică Barbu]

Mulţumesc pentru lectură, Nikol MerBreM! 

[Lică Barbu]

Corina Militaru a spus :

O incursiune în lumea plină de candoare a copilăriei :) Întotdeauna o plăcere! 

Sfatul lui Licuţă este ca incursiunea în lumea copilăriei să fie magică şi permanentă, altfel îmbătrânim în suflet. Mulţumesc pentru lectură, Corina Militaru!