Părinți și dude

[Nicu Zacheu]

M-am întors la casa părintească pustie, și am 

mâncat din dudul aflat în mijlocul grădinii. 

Acest pom l-am sădit eu însumi înainte 

să plec în lume, iar acum este mare 

și gros, încât cu mare greu mă 

pot urca în el. Dudele lui dulci 

îmi aminesc de sfaturile 

părinților mei și de grija 

lor față de mine. Și iată 

că în jurul pomului au 

mai răsărit câțiva puieți. 

Viața merge înainte 

în casa părintească, 

părăsită de aproape 

douăzeci de ani. 

Dudele sunt grase, 

zemoase și dulci. 

Vorbele părinților 

mei îmi răsună în 

urechi. Mănânc și 

plâng până mă satur. 

Să-mi fie de bine!

[Sofia Sincă]

Asta ce mai e? Mai ales, mă refer la grafică.

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Întreb și eu: de ce ați aranjat-o așa? Poezie nu este, să zicem că ar fi un poem în proză, dar și acolo trebuie metaforă. Iar pentru o proză nu corespunde aranjamentul.

[Giurgiu Silvia]

Aparte tehnica literară, mie mi s-a făcut o poftă de dude!...  Aveam și noi un dud uriaș în curtea părintească din care mă înfruptam cu plăcere, dar un trăsnet l-a despicat în două! Cu stimă!