Orfana

[Mihaela Suciu]

 

        De ce nu strigi? De ce, doar, îți aud șoapta mitocondrial în templul meu?

        N-am să-ți povestesc de potecile mele, ți-ar întina icoana la care te uiți și blând, și mustrător. De atâtea ori, în matca mea, am așteptat un „da”, iar tu spuneai hotărât: „Nu!” și tot plecam aiurea, pe căi întortocheate, virgine, neumblate de jivine. Nici ploaia înspumată, nici vântul năpraznic, nu mă opreau. Coconii îmi sfârâiau în stomac și alergam nebună spre creste, să-i văd cum le înmuguresc și le cresc aripi transparente, diafane. Aveam imaginația și ochii copilului uimit ca de-o minune, dar ei se jertfeau sălbatic, pe altare păgâne, niciodată fluturi. Și nu renunțam, adunam cenușa în pahar și-l beam până la ultima picătură, chiar dacă avea gust de zgură. Și iar așteptam un miracol, o renaștere...

        Azi, sclav adult, orfan, înzidit cu incertitudini, filigranat cu speranță, la fel de pedant ca... Sărut, mamă, mâna ta!

        Dar știu! că din loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea, tu vezi doi ochi căprui în ape. Nu! Eu nu plâng, eu țip:

- Femeieee! Bea!... Bea-ți pocalul, bea-ți antidotul! E prea amar?... Ridică-te, pasăre!

  

[Pop Dorina]

Trist, însă bine „așezat” în pagină. Felicitări!

[Emil Dumitru]

„Ridică-te, pasăre!”... și frumos s-a mai ridicat spre eternitate... într-un paradis, un „loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea” cred că era pasărea Phoenix, sau...

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Dorina! Cu timpul lucrurile se așează.


Pop Dorina a spus :

Trist, însă bine „așezat” în pagină. Felicitări!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, celor trei membri cărora le-a plăcut textul! Cu drag!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, domnule Emil Dumitru! Era pentru mine: „Ridică-te, pasăre!” (Phoenix) Nu sunt masochistă, textul meu s-a vrut un elogiu timid mamei. Mi-am acordat timp, trei ani, să tac, să înțeleg și să accept. Mă onorează vizita dumneavoastră!

Emil Dumitru a spus :

„Ridică-te, pasăre!”... și frumos s-a mai ridicat spre eternitate... într-un paradis, un „loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea” cred că era pasărea Phoenix, sau...

[Sofia Sincă]

Ți-ai atins scopul, ai  reușit să ne transmiți dorul tău pentru mamă și modul de a te simți orfană, indiferent de vârstă. Așa este, când mama nu mai există ești orfan.

filigramat - filigranat

Ai sensibilizat cu textul tău!

Sofy

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Sofy! Te îmbrățișez! Cu drag, scumpică, c-ai gramatica-mămică!
De multe ori mă gândesc că sunt profană, cu toate înțelesurile din DEX și încă un înțeles personal prof - de la profesor. :)
Eram curioasă de ce în minte am filigram și nu filigran, ș-am dat peste un articol de meditații pentru elevi și de atâtea ori se repeta cuvântul „vorbitori necultivați”, aproape că simțeam eticheta „incultă” pe frunte și m-am „dișteptat” râzând.
https://meditatiilaromana.wordpress.com/tag/etimologie-populara/

[Valentina Becart]

”Aveam imaginația și ochii copilului uimit ca de-o minune, dar ei se jertfeau sălbatic, pe altare păgâne, niciodată fluturi. Și nu renunțam, adunam cenușa în pahar și-l beam până la ultima picătură, chiar dacă avea gust de zgură. Și iar așteptam un miracol, o renaștere...

        Azi, sclav adult, orfan, înzidit cu incertitudini, filigranat cu speranță, la fel de pedant ca... Sărut, mamă, mâna ta!”

...

Remarcabil!

Dramatismul scrierii este atenuat, cu acea abilitate caracteristică unui condei exersat,  de lirismul rafinat, de trăirile 

estetizate, când blânde, când mustrătoare, dar mereu însoțite de acel ”țipăt” din

adâncul ființei.

Felicitări!

Cu încântare,

Valentina

[chindea maria elena]

 

Înzidirea în incertitudini, este borna care ne arată dincolo de cețurile pupilei, straturile ocultate ale infinitului din noi; zidirea în - ne face înțelegerea acvatică, șerpuitor pătrundem în taina atingerii/osmozei cu oamenii dragi, învățând să ne-asumăm libertatea, aripa noastră devenind cerul și înaltul nostru! Cât din noi e-al zborului, cât al lutului - este mixtura zeică a identității noastre... Mi-a plăcut, Mihaela!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Mă onorează prezența și comentariu! Drag!

Valentina Becart a spus :

”Aveam imaginația și ochii copilului uimit ca de-o minune, dar ei se jertfeau sălbatic, pe altare păgâne, niciodată fluturi. Și nu renunțam, adunam cenușa în pahar și-l beam până la ultima picătură, chiar dacă avea gust de zgură. Și iar așteptam un miracol, o renaștere...

        Azi, sclav adult, orfan, înzidit cu incertitudini, filigranat cu speranță, la fel de pedant ca... Sărut, mamă, mâna ta!”

...

Remarcabil!

Dramatismul scrierii este atenuat, cu acea abilitate caracteristică unui condei exersat,  de lirismul rafinat, de trăirile 

estetizate, când blânde, când mustrătoare, dar mereu însoțite de acel ”țipăt” din

adâncul ființei.

Felicitări!

Cu încântare,

Valentina

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Cui nu i-ar place un comentariu așa liric? Ole!

chindea maria elena a spus :

 

Înzidirea în incertitudini, este borna care ne arată dincolo de cețurile pupilei, straturile ocultate ale infinitului din noi; zidirea în - ne face înțelegerea acvatică, șerpuitor pătrundem în taina atingerii/osmozei cu oamenii dragi, învățând să ne-asumăm libertatea, aripa noastră devenind cerul și înaltul nostru! Cât din noi e-al zborului, cât al lutului - este mixtura zeică a identității noastre... Mi-a plăcut, Mihaela!

[giurgiu maria]

Frumos  și tulburător de trist! Prețuire!