Noapte alba

[Exemplu de Titlu]

I. M-am ridicat si am privit in oglinda la un chip intunecat,ingandurat,straniu alungit.
Ma simteam de parca nu m-as fi aflat cu totul in mine insumi.De parca as fi ramas incuiata,nu stiu in ce chip,intr-o mica camera a mintii mele,iar restul ar fi invadat de straini-oameni pe care nu i-am vazut niciodata si care au pus stapanire pe totul din jur.Domnea o senzatie ingrozitoare de haos si..de zgomote necunoscute,ca de obiecte mutate din loc,schimbate acolo,in capul meu.El era unul din acele lucruri.
E de neimaginat cata placere imi dadea prietenia partenerului meu imaginar,invizibil.Daca ar fi fost viu,lucrurile nu s-ar fi putut petrece asa;dar sa ma plimb si sa discut cu mortii e un joc care imi place,mortii care surad,tacuti si liberi,absolut liberi.Daca as trai singura,deseori cand as sosi acasa,as gasi inauntru pe cineva asteptandu-ma,dar disparand la primul semn de afectiune.Si apoi voi spune ca sa irosit totul.
NU,nu tocmai.Ceva s-a cristalizat.Rastimpul de liniste te face sa te simti pe tine insuti mai aproape,dar oare cat de aproape esti de adevaratul "tu insuti"?
Si am ramas asa,cu spatele la nimeni,gandindu-ma la dorinta de a vedea un cer nefiltrat de cladiri si copaci impreuna cu tine,amintindu-mi de toate lucrurile pe care le-am pierdut pentru totdeauna.
Vreau doar sa simt ca si ceilalti vad...

ll.Incearca pentru o clipa sa dispari...
Tot ce acceptam cu adevarat in viata sufera o transformare
Si deodata,s-au transfigurat
"-Nu ti se pare extraordinar cat de adanca era fericirea noastra,cat de materiala,
adanca,luminoasa,calda?
-Imi amintesc cum ne uitam unul la altul si ne zambeam
-Tii minte?
-Impartaseam o taina...
-Care?"
Si din nou s-a lasat tacerea aceea care era o intrebare.

lll.Simt,concret,in felul meu groaznic,ca nu pot intra in legatura cu propriul meu spirit.
Parca as sta respirand cu nerabdare intr-una din acele cabine telefonice murdare,fara sa pot "prinde legatura".De ce?
Poate ca am murit,iar acum ma prefac numai ca traiesc.Oricum,nu pulseaza nici urma de viata in mine.Nu simt nimic.Mi-am abtinut in asemenea masura toate dorintele,incat acum nu mai am nici una.Nu gandesc.Nu simt.
Oamenii nu-mi mai trezesc curiozitatea;nu mai doresc sa ma duc nicaieri,singurele lucruri pe care le mai pot pretui sunt acelea ce-mi inspira ceva petrecut sau existent.Dar niciodata nu-mi pot aminti ce s-a intamplat.Totul e atat de lipsit de contur.."ieri" se pierde in nebuloasa.Si totusi,ori de cate ori privesc in urma,vad minuni.
Dar totul are radacini mai adanci...

lV.Ceilalti ma parasesc.Toti ma parasesc.Doar tu ramai...
Obisnuiam sa spun asta mereu,cand inca ii mai gaseam semnificatie,acum insa,nu...

Mi-am inchis ochii
Nu simt ca as avea nevoie de cineva ca sa-mi umplu existenta,si totusi,avandu-l pe el posed ceva care mi-ar lipsi daca nu l-as mai avea.Dar stiu ca pentru el,am insemnatatea unui vis.Nu a unei realitati vii.Pentru ca nici nu sunt asa ceva.
Statea in fata mea,privindu-mi esenta ochilor in timp ce imi vorbea parca din carti
" -In curand vei spune ultimele cuvinte catre viata.Ai grija doar,timpul se duce poate prea repede
-Timpul nu exista,cum nici dragostea nu exista
-Da,dar daca dragostea ar exista,si ar fi dragoste numai atunci cand nu i te poti impotrivi,atunci nu te-as iubi.Dar daca ar fi o emotie relativa atunci te-as iubi.Oricum,cred ca totul nu e decat un nonsens....nu ne mai leaga nimic.
-Oare esti o creatie a spiritului meu?"
Tot timpul cat a stat acolo,am fost constienta ca era ceva fals.Spuneam amandoi lucruri pe care le gandeam.Eram sinceri si totusi,nu era decat falsitate.

Se indrepta spre usa,si pentru o clipa,ramasese acolo,rece,inghetat,cu mana pe clanta usii,privind nu catre mine,ci prin mine.Parea un strain care deschisese din greseala usa casei si acum,dintr-un motiv sau altul,simtea ca-i necesar sa lamureasca greseala,inainte de a inchide din nou usa si de a iesi pentru totdeauna din viata mea.
Am zambit,spunandu-mi in gand.."usa straina se inchide in urma persoanei straine".

V.Nimeni nu stie pe unde umbla ea.
Paseste incet,gandind,nestiind cum sa se exprime prin cuvinte asa cum ar dori si cerand rabdare si liniste.Spune doar din cand in cand
"Ceilalti ma parasesc.Toti ma parasesc.Doar tu ramai"
O priveam si am simtit ca viata nu insemna nimic mai mult de atat.Glasul ei a lasat undeva in mine un ecou pe care il aud de atunci mereu,in adancul sunetelor..
E oare o fantasmagorie?

[Sofia Sincă]

Dragă Feraru Ioana, te rog să treci textul prin link-ul de diacritice pentru a-l forma corect. În dreapta paginii principale, la link-uri utile există şi cel pentru diacritice.

http://srv.diacritice.com

Am spicuit textul şi am găsit această cacofonie: ''intr-o mica camera''

Cu prietenie, Sofy!