Ninge în luna mai

[Exemplu de Titlu]

Fugise în zori de-acasă.Se trezise din cauza unui tunet care-i despicase creierul în bucăţele mici ce se împrăştiaseră pe covoraşul sângeriu de lângă pat...o durea golul de lângă ea, perna neatinsă şi cearşaful nemototlit de pe locul lui Doru. Un câine urla a pustiu, pustiul din sufletul ei!

Venise acasă de la Conferinţa de Gnoză, cu o zi mai devreme...s-a bucurat mult când a a flat că va fi cu el mai repede. Abia aştepta să i se arunce în braţe, iar el să o acopere cu sărutări şi cu nesaţul poftei lui de ea pe care-l simţea de fiecare dată când făceau dragoste...erau împreună de trei ani, dar nu se grăbeau să se căsătorească; le era bine aşa, deşi parcă era ceva neterminat, dar lăsau lucrurile să curgă de la sine.
Trenul şuieră şi sunetul îi străpunse liniştea gândului fericit.Da, peste numai o oră şi jumătate va fi în cuibul lor, bucurându-se de viaţă; viaţa asta a ei atât de împlinită de când murise Ştefan, făcându-se praf cu motorul lui într-o cursă a morţii; era un nebun, dar o fascinase cu râsul lui batjocoritor în faţa provocărilor . O înspăimânta şi în acelaşi timp o atrăgea acest teribilism al lui.Era ca un copil inconştient care căuta senzaţii tari. Şi le-a găsit, întrerupându-şi sieşi şi ei drumul fericirii.
Avu un moment de cutremur al trupului amorţit de stat jos şi se trezi din visarea cu suspine.
Viaţa, aşa este viaţa! Merge înainte, ajutată de uitare; de n-ar fi uitarea, ne-ar crăpa inima de dureri şi doruri...
Trenul se apropia de gara orăşelului lor de munte.Cu Ştefan locuise la mare, în Mangalia.După moartea lui, nu mai putea să privească marea; o atrăgea ca un magnet şi pornea spre nemărginire ca în transă, trezindu-se de nenumărate ori în apa ei înşelătoare, chemând-o alături de Ştefan; cenuşa lui plutea pe valurile înspumate, repetându-i scâncit numele: Maria, Maria...

Când l-a cunoscut pe Doru s-a bucurat pentru că era din Sinaia; spera că destinul o va lua de lângă mare şi aşa a şi fost.A început o nouă viaţă cu noua ei iubire.Doru era exact ceea ce şi-ar fi dorit orice fată: un bărbat înalt, brunet cu ochi verzi, absolvise facultatea de matematici pure cu nota maximă, acum îşi aprofunda studiile cu un masterat, avea propria lui afacere, unde o cooptase şi pe ea şi mai presus de orice era foarte realist, exat opusul lui Ştefan.Lângă el era mereu în siguranţă, parcă toată lumea era a ei; uneori se gândea cu teamă că, parcă e prea mult pentru un om!
Îşi cumpăraseră o vilă nici prea mare , nici prea mică, cu piscină şi un pic de loc pentru trandafirii ei urcători, de toate nuanţele.Se simţea o mică prinţesă dintr-o poveste cu Făt-Frumos şi la cum se va termina nici nu se gândea; se mira şi ea cât de mult se schimbase în bine de când îl cunoscuse pe Doru...

O durere ascuţită îi străfulgeră creierul;unde se afla? ce era cu ea? de ce-i era frig atât de tare?
A, da! Acum începea să-şi aducă aminte.O, Doamne! Intrase pe poarta casei aproape dansând, în fugă, deschisese uşa cu umărul drept, căci avea braţele pline de daruri pentru Doru, doar fusese la Paris...se împiedică şi fu cât pe-aci să cadă pe marmura albă din living...Urcă scările spre dormitorul lor, căci era încă dimineaţa devreme şi...
Simţi cum moare brusc, instantaneu...se lăsă uşor să cadă pe blana albă pe care făcuseră dragoste de atâtea ori, cu imaginea hidoasă a celor doi bărbaţi, îmbrăţişaţi în umbra zorilor de zi...

Ţipătul ascuţit se auzi numai în mintea ei...leşină; se trezi peste câteva minute.Cei doi dormeu duşi: Doru şi iubitul lui blond, cu plete răsfirate pe perna albastră pe care dormise ea cu ceva timp în urmă...O dureau toate; parcă cineva o bătuse ca pe o bucată de carne de şniţel. Abia se ridică în picioare, camera se învârtea cu ea şi, parcă nu mai ştia cine este, unde este?
Se prăbuşi din nou; se trezi peste noapte, aproape de zorii zilei în patul lor.Cine o dezbrăcase? Unde era Doru? O durere cumplită în inimă o săgetă şi îi tăie respiraţia pentru o fracţiune de secundă care i se păru o eternitate; nici măcar nu avusese bunul simţ să schimbe aşternuturile.O trântise pe pat, acolo unde urmele pasiunii lor nebune şi nefireşti o ardeau peste tot, NU MAI PUTEA ÎNDURA!

O luă la fugă în cămăşuţa de noapte subţire, căci era spre sfârşitul lui mai şi se îndreptă spre pădure.Pietrele îi răneau pielea tălpilor, dar Maria nu mai simţea nimic; nebunia îi invadase nemilos raţiunea şi o trimise spre neunde...plouase până acum cu tunete şi fulgere. Era o linişte nefirească; doar picăturile de apă se auzeau în căderea lor de pe frunzele copacilor pe cărările pădurii...la rădăcina unui brad, acoperită doar de umbrele nebuniei, Maria rădea în hohote; prindea în palme fulgii mari de zăpadă care dansau în zorii unei zile de mai ce prevesteau sosirea morţii.Din rana de la tâmplă, printr-un firicel roşu, se scurgea viaţa Mariei, înroşind stratul subţire de zăpadă ce se aşternuse peste lume!

Zorile se trezeau, strigând noii zile: ninge în luna mai! .

[Sofia Sincă]

Impresionant text. Linia destinului o urmăreşte pe Maria ca şi când ar fi făcut pact cu moartea şi indiferent unde s-ar fi ascuns o găseşte. Plecată de lângă marea care o atrăgea înspre adâncuri pentru întâlnirea cu Stfean, fostul iubit tulburător îşi găseşte sfârşitul la munte sub fulgii lunii mai... Fatalitatea a făcut să-şi reverse iubirea şi speranţa într-un bisexual.

Romantismul fiind la baza acestui text scoate la iveală latura lirică a autoarei. Neprevăzutul textului îi dă valoare şi originalitate.

Cu deosebită apreciere, Sofy!

[Vasilisia Lazăr]

Cunosc acum o Violetta Petre prozatoare şi sunt încântată. Epicul se îmbină armonios cu liricul. Felicitări calde!

Am şi ceva obiecţii cu privire la redactare.

 1) lipsesc blancurile aproape în majoritate;

 2) pat...o durea, devreme...s-a bucurat, dragoste...erau etc. (greşit)

      pat... o durea, devreme... s-a bucurat, dragoste... erau etc (corect cu pauză)

Fără pauză se scrie doar atunci când lipsesc o parte de litere dintr-un cuvânt, cum ar fi p---ă, p--ă :)))) )

[Ionel Mony Constantin]

 

"Mulţumesc frumos, Mihaela!

Eu nu am scris proză...doar anul acesta am cochetat un pic cu proza scurtă ...dacă a plăcut e bine!

Cu drag, Vio"

Ar fi de dorit ca doamna Violetta Petre să-şi împrospăteze memoria, in ceea ce priveşte începuturile domniei sale ca prozatoare, pe Cititor...

[Mihaela Maria Grecu]

Felicitări, Vio!

Ella, cu drag

[Mihaela Suciu]

Vio, eşti un suflet sensibil şi în proză. Am o nedumerire: textele tale sunt triste, de ce? 

[Ion Lazăr da Coza]

Oare unde ai pus corect punctul? Aici: de-acasă.Se trezise  Aici: provocărilor . O înspăimânta Sau aici:  lui Doru. Un câine 

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…) nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!) dar pot fi precedate de astfel de semne (!...). False puncte de suspensie se întâlnesc doar în exprimări îngrijite. De exemplu: „– Ce p…ă mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Acesta e un răspuns-tip pe care îl vor primi toţi care fac această greşeală!...)

Violetta, sper să nu te supere atenţionările de mai sus. Nutresc speranţa ca acest comentariu să-l citească şi alţii şi să meargă la ei pe pagină şi să-şi corecteze greşelile.

Povestirea ta e bună. Ai reuşit pe o pagină-două să creionezi un destin. Felicitări. Fraza cu moartea lui Ştefan mai limpezeşte-o.

Cu drag,

da Coza