Sunt orfan. Nu mi-am cunoscut mama decât într-o noapte, în vis. I-am zis femeia cu vioara. Am ales-o dintr-o mie de nimfe. Avea ochii mei, buzele și inima mea.
Stăteam rezemat de un copac, eram mic și flămând. Cerul era întunecat și parcă dădea să plouă. Purtam o bască pe cap și pantaloni scurți, cămașa nu mi-o amintesc. S-a apropiat de mine și mi-a întins ceva de mâncare. Nu știu ce era, dar m-am săturat repede și mi-a ajuns pentru tot restul vieții. Nu am mai visat-o de atunci. Am căutat acel copac zile întregi. Parcă-l vedeam la margine de râpă, dar dispărea îndată...
- Hei, cu cine vorbești?
- Aici erai?! N-ar fi trebuit să mă asculți! E povestea de dincolo de zâmbetul meu...
- Oricare ar fi, ascunde-mă în ea. Să fiu acolo, cu tine.
***
Purtăm talismane la fel, din scânteieri multicolore. M-ai învățat să-mi ascund emoțiile într-o paradă a anotimpurilor, de acolo nu mi le poate fura nimeni, nici măcar tu când negociezi cu iscoadele solare. Ai vrea să curgă peste galaxia mea, să mă încurce în așa fel încât să descompun tăcerile în sonete. Le-ai păstrat și tu, și eu le-am păstrat.
De fapt, toți ghețarii sunt fosforescenți. Așa îi vedem. Din ei modelăm figurine cu noi, le așezăm în jurul unei mese, apoi ne prefacem că dormim. Eu somnul tău, tu somnul meu. Adunăm fagurii ultimei veri și ne promitem că asta nu e tot.
– Dacă ai fi să botezi un spin, ce nume i-ai pune?
M-ai luat în brațe și ai tăcut. Apoi mi-ai desenat o stâncă. Doamne, am zis, câți alpiniști își vor fi strivit curajul să atingă cerul și câți au învățat că un pumn de verde face cât tot albastrul la un loc? Lângă ele sunt cănile de lut în care se adună mărgeanul. Cred că am învățat cum se face: trebuie doar să fii treaz puțin după miezul nopții. Și să strigi atât de tare că ți-e dor, încât să se arate fulgerul.
– E-hei, de câte ori am sărit în gol...
– Ultima dată aveai brațele pline de zgârieturi. Așa... ca niște fluturi.
– Lasă, că nici tu...
– Măcar am învățat lupii să-și vândă pădurile. Uneori am trișat. Cea mai adâncă pădure am păstrat-o pentru mine. I-am dat un creion și i-am spus să-și adune copacii. A început să taie pânze din frunze de stejar și să le îndemne să migreze. Știa că din miezul lor vine muzica. Odată m-a prins inversându-i stările. Privirea ei m-a înțepat. Nu mă putea vedea oricine. Singura sa reverență purta cele mai fine mănuși. În zori de zi le-am schimbat. Ba nu! Le-am dat pe câțiva bănuți! Și acum îi am în buzunarul vremurilor bune!
Îmbrățișarea mea e din puncte de suspensie. Prima dată mi-a fost mai greu. Apoi am trecut-o peste ziduri, oricum eram nevoită să revin. Hainele, croite după tipare serafice, lovesc țărmuri îndrăgostite și timide, ca mai apoi să le răsucească în sezoane ploioase, punând deoparte o vorbă dulce.
– Dacă ai avea o eșarfă albă sigur ai arunca-o în mâl?!
– Am șters cu ea o lacrimă. Ajunge! Mai am doar una.
– Asta e. De unde nasturii tăi de nuferi?
– Cândva mi-ai promis că nu așezi tâlhari pe drumurile suspendate. Sunt pitici dar au vocea puternică. Dintr-un bemol pot invoca vulcani. Unul poartă mereu o amuletă. Ăla mi-a cerut apă.
– Și i-ai dat? Cum, i-ai dat?
Am strâns pumnii și am închis acolo toate urletele mele de drag.
– Magicianuleeeeeee!
O ceață nebună mi te-a luat și s-a făcut deodată un sat cu multe case, toate încuiate.
Sigur una dintre ele va fi fost, într-o altă viață, casa noastră. Un străin învăța să înoate și își tot căra un lac după el. Era simpatic și mi-a amintit de tine. Avea în palme ciorchini din viile noastre. Iar viile veneau în avalanșă... și vinul era... magic...
Dar și avalanșele au rostul lor, desigur! Când se opresc la doar câțiva pași de mine, e ca și când am uitat cine sunt. Te simt respirând, arunci în stânga și-n dreapta cu zâmbete și-mi promiți că mă vei lua cu tine la reprezentația dimineților cu joben și frac. Că eu voi avea loja mea.
Aprind un chibrit. Suficient cât să aflu că așteptările vin din alte fotografii. Vin și pleacă. Unele mă ating, altele îmi șoptesc un descântec. La marginea pământului roiesc mereu drumuri. Îmi spui că-s nomada care știe să coboare ca o regină din căruțe cu coviltir. Din cărțile mele de joc ies vulturi perechi și se întrec în glume. Eu nu glumesc. Nici nu caut urme de melc. Dacă sunt, sunt și gata! Deșerturile, uneori pretențioase, abia dacă își păstrează parfumul nisipului, dar le pregătesc săli imense în care să-și invite speranțele și să le asigure că nordul are un sceptru împrumutat, numai bun de urmat. Aici am inventat. Așa faci și tu, Magicianule! Am luat satul acela și l-am așezat acolo, la tivul pământului. Poate n-au fost decât câțiva metri, dar l-am fixat în coordonatele cele mai sigure, sau, cel puțin așa am crezut. Uneori își aruncă săgeata peste zidurile despre care vorbeam mai devreme. Vezi? De câte ori înaintez spre centrul gândului, mă trezesc în cuburi de sticlă. Și de acolo direct într-un album. Dar dacă din această călătorie am parte de mirodenii, de ce n-aș hrăni și îndrăgostiții de pe altă planetă?
– Magicianule! Au trecut câteva veacuri și tu plimbi holdele alea în dublu sens, de câte brazde paralele mai ai nevoie pentru a fi sigur că galeria orbilor se deschide fix la ora de platină? Și de ce ai vocea răgușită când refrenul inimii tale își coase notele de cer?
Am auzit că se poartă sârma ghimpată. Carapacea e un accesoriu. Dacă mai adaugi și două safire, e perfect.
– Uneori am impresia că toate simfoniile întunericului sunt ale tale. Să nu falsezi!
– Aaaa, aici erai? Vântul mi-a spus că te-a zărit învățând cosașii să-și poarte lanțurile spre izbândă, de unde atâta pricepere?
– Crezi că m-a ascultat vreunul?
– Poate cel mai nou.
– Acela are de dus... Îmi place să-l văd cu mânecile în țărână, într-o secundă poate semăna toți macii lumii.
– Chiar în fiecare din ei sunt eu?
– De ce nu-mi răspunzi? Sunt ori nu?
***
Când am întors capul nu mai era. Magicianul își uitase bagheta în inima mea.
Un copil cu pantaloni scurți și cămașă de in avea în mână un colț de pâine. Din ochii lui se rostogoleau lacrimi. Una pentru mine, una pentru tine...
Cuvinte cheie :
Minunată țesătură! Am citit cu deosebită plăcere, dragă Gina! :)
Mulțumesc, Corina! Un amalgam de gânduri... :)
Corina Militaru a spus :
Minunată țesătură! Am citit cu deosebită plăcere, dragă Gina! :)
Multă, foarte multă poezie în textul tău! Reverență, Gina!
Un orfan cu iluziile sale, că doar atât poate avea. Poate visa. Modul blând de a trata visele, lumea fanezistă prin care trăiește, cu misterul ei cu tot, îi îmbunătățește clipele. Dacă Magicianul a plecat... au rămas doar lacrimile.
Caracterul simbolistic, ușor liric al textului, exaltarea faptelor uneori, face din proza Ginei una plină de sensibilitate, unde personajele lipsite chiar, de orice parte materială, să trăiască candid, idealist.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofy
...un pumn de verde face cât tot albastrul la un loc.
Un text încărcat de semnificații, cu trimiteri sugestive și expresii psihedelice... Da, psihedelice, căci ele hipnotizează și dau amploare universului imagistic propus de autoare. Gina Zaharia, ai harul magiei prin cuvânt. Cu mine ai reușit lesne acest lucru și îți mulțumesc pentru seara frumoasă pe care am construit-o citindu-te.
Chiar dacă sunt mai zgârcită în comentarii, te asigur de fidelitatea interesului cu care îți citesc postările și de aprecierea mea nețărmuită.
Cu stimă,
Mulțumesc mult, Ionica Serbov. Cuvintele tale mi-au adus bucurie, desigur! Duminică plăcută
Ionica Serbov a spus :
...un pumn de verde face cât tot albastrul la un loc.
Un text încărcat de semnificații, cu trimiteri sugestive și expresii psihedelice... Da, psihedelice, căci ele hipnotizează și dau amploare universului imagistic propus de autoare. Gina Zaharia, ai harul magiei prin cuvânt. Cu mine ai reușit lesne acest lucru și îți mulțumesc pentru seara frumoasă pe care am construit-o citindu-te.
Chiar dacă sunt mai zgârcită în comentarii, te asigur de fidelitatea interesului cu care îți citesc postările și de aprecierea mea nețărmuită.
Cu stimă,
O proză foarte poetică.
Plăcută.
da Coza
Magiciano!
:)
Draga mea Gina, citesc si recitesc acest text minunat si bag de seama ca intre poezia si proza pe care o scrii...e doar un pas!!
(vorba cantecului: ''Si intre noi mai e un pas'': ce interpretare de zile mari!). Felicitari, ''magiciano''!
Sa stii ca nu m-am inteles cu Mihaela.:) De-abia acum observ comentariu de mai sus:)
Cam multă, Alexandru! Dar dacă s-a prăvălit peste mine... :))) Mulțumesc, prietene!
bolache alexandru a spus :
Multă, foarte multă poezie în textul tău! Reverență, Gina!
Am deschis o fereastră doar, Sofy! Erau acolo, i-am zărit câteva clipe... Într-adevăr, nu aveau mai nimic, doar o raza de suflet... Mulțumesc, draga mea!
Sofia Sincă a spus :
Un orfan cu iluziile sale, că doar atât poate avea. Poate visa. Modul blând de a trata visele, lumea fanezistă prin care trăiește, cu misterul ei cu tot, îi îmbunătățește clipele. Dacă Magicianul a plecat... au rămas doar lacrimile.
Caracterul simbolistic, ușor liric al textului, exaltarea faptelor uneori, face din proza Ginei una plină de sensibilitate, unde personajele lipsite chiar, de orice parte materială, să trăiască candid, idealist.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofy
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor