Mărul de lângă drum

[Ionel Mony Constantin]

MĂRUL DE LÂNGĂ DRUM
O dată nu departe de satul meu natal, pe marginea drumului care ducea spre pădure crescuse un măr al nimănui. Colectivizarea agriculturii încă nu se terminase în zona lor de deal şi ţăranii încă mai sperau că fericirea aceasta nedorită o să-i ocolească. Mărul crescuse mare şi rotat iar în fiecare an , către sfârşitul verii se umplea de poame roşii, la îndemâna oricărui trecător. Când îl vedeam îmi aminteam întotdeauna de mărul tovarăşului scriitor Mihai Beniuc despre care învăţam în manualele de limba română din scoala generală cu toţi copii şi care se recita la toate serbările :
"Sunt măr de lângă drum şi fără gard
La mine-n ramuri poame roşii ard
Drumeţule să iei fără sfială
Că n-ai să dai la nimeni socoteală"

Aşa au gândit şi cele două învăţătoare blonde şi cucuiete, care tocmai primiseră repartiţie după absolvirea Şcolii Pedagogice în satul nostru. Îşi găsiseră o gazdă bună şi acum porniseră să exploreze împrejurimile.
Era o zi caldă de sfârşit de august, când se îndreptau pe drumul prăfos de ţară către pădure. La jumătatea drumului au văzut mărul.
-Tii ce pom frumos a zis Ana, cea mai năltuţă şi mai puţin blondă dintre ele. Ce-ar fi să culegem câteva fructe şi să le mâncăm.
-Ei fato a răspuns Dana, cea cu părul mai bălai ca spicul grâulului, de cules le culegem, dar în ce le ducem, că suntem cu mâinile goale ? Acum suntem tovarăşele‚’ţătoare şi comandante de pionieri. Poate ne vede unul dintre copii cu ele in braţe şi râde de noi:
-Uite-o pe tovarăşa ca în abecedar, „Ana are mere „ Atât ne mai trebuie.
Hai să ne întoarcem acasă , să luăm un coş că de adunat, slava domnului...
-Şi să ne căţărăm până acolo sus , să ne zgâriem braţele şi picioarele? s-a strâmbat din nas Ana. Eu sunt fată de oraş, tata îmi cumpără mere numai de la piaţă sau de la Aprozar.
- Ce esti proastă tu, a replicat cealălaltă. Luăm de la gazdă un fierăstrău din ăla mic de grădină. şi ne întoarcem mai pe seară când nu trece nimeni. Tăiem o creangă, uite aia că e mai jos, cu mere cu tot şi le avem gata adunate.
Zis şi făcut, către apus, când îşi aducea caprele de la păscut, baba Safta le-a găsit pe amândouă cocoţate pe o creangă, pe care o tăiau cu nădejde . Nici măcar nu s-au oprit din treabă când baba le –a spus:
-Fetelor nu este bine ce faceţi, o să aveţi necazuri!
N-a apucat să termine bine vorba şi creanga... trooosc s-a rupt cu ele cu tot.
Safta şi-a dus mâna la gură, în semn că râde, aracan de mine, să nu i-se vadă dinţii ştirbi.
Iar fetele ca...fetele, s-au ridicat din ţărână, s-au uitat urât la ea, i-au întors spatele şi duse au fost. Le mai durea pe ele câte cele, dar s-au culcat repejor şi niciuna nu a zis nici pâs.
A doua zi dis de dimineaţă, când până şi soarele nu îşi deslipise bine genele, Dana simti cum cineva o zgâlţie uşor de umăr A rămas cu ochii închişi, încercând să-şi menţină cearceaful tras peste cap, dar vocea Anei nu i-a dat pace :
-Fată - a auzit- o ţiuind subţire, ca un blestemat de ţânţar,trezeşte-te! Este şase, lumea a plecat toată la câmp, aşa că sunt puţini care să ne vadă. Luăm coşarca şi fierăstrăul din magazie şi direct spre măr mergem, că mai sunt atâtea crengi de tăiat. Dana a încercat să se opună, dar câteva ghionturi bine plasate în coaste, au făcut-o rapid să se răzgândească.
Când baba s-a apropiat, cu „încornoratele „ cum le spunea ea la capre, s-a oprit frecându-se la ochi, crezând că nu vede bine Cele două fetişcane erau deja sus în pom şi-şi tăiau, de mama focului ,creanga plină de sub picioare.
-Iraa, Doamne, daţi-vă jos repede că iar o păţiţi, a mai apucat să spună baba cu glas tare, iar în gând „ da astea-s zăpăuce rău”, şi s-a şi trezit cu ele în praf speriind animalele. De data aceasta amândouă s-au ales cu vânătăi şi câteva julituri, de care, aşa cum le-a spus gazda râzând când le-a văzut în poartă, aveau să scape sigur până se mărită.
Asta a fost tot până în ziua de ieri şi poate nu s-ar mai fi aflat nici până azi nimica despre întâmplare, dacă nu s-ar fi dovedit că cele două erau mai încăpăţânate decât s-ar fi crezut.
Într-o sâmbătă de ziua cuvioşilor Anichit şi Palamon, când era dezlegare la ulei şi vin, Ana şi Dana au hotărât să –şi mai încerce odată norocul. De data aceasta abia se crăpase de ziuă şi eu mă sculasem deja să dau apă la viţel. Pe baba Safta o duruse burta toată noaptea de la nişte fasole făcăită şi acum se trezise cu noaptea în cap să-şi ia rând la dispensar. Eram în dreptul puţului de lângă primărie să mai scot o găleată şi le-am văzut pe cele două când au întâlnit-o . S-au oprit brusc în mijlocul uliţei, în pulberea stârnită de vacile lui Gheorghe a lu’Belitul, vecinul meu din deal, în drumul lor spre păşune. Se holbau la ea, cu gura căscată, ca la un moroi.
Safta trecea, gemând, sprijinită într-un băţ cu care bătea iarba gonind guşterii de prin bălării.
De la povestea cu mărul trecuseră mai bine de două săptâmâni şi bătrâna aproape că uitase întâmplarea.
-Fato, a strigat speriată Ana şi a aruncat coşul cât mai departe de ea peste gard, pregătindu-se să o rupă la fugă. Eu una nu mai merg cu tine la cules mere , cât oi mai trăi!
Iar o să avem ghinion! Ne-a tăiat calea piază reaua aia de babă care ghiceşte viitorul. Să vezi că o păţim! Fugi!
Şi duse au fost...
Cât despre Safta, a mai apucat doar să vadă speriată, cu ochii ei miopi, cum se ridică de pe uliţă un norişor de praf, care a ocolit-o şi s-a rostogolit la vale chirăind.
Neînţelegând nlmic din ce se întâmplă baba şi-a scuipat în sân de deochi, a făcut o cruce mare şi şi-a continuat drumul oftând.

[Sofia Sincă]

Un mic text cu asemănare de poveste. Nu tocmai educativ, cum ne-am fi așteptat, deoarece acele fete, cadre didactice trebuiau să știe că nu se taie crengile mărului. Deznodământul nu este deloc în acest sens, ci doar teama de baba Safta.
În fine, așa a socotit autorului că și-au luat pedeapsa divină prin căzăturile din măr.
Erori de punctuație, mai sunt diacritice lipsă și la începutul textului, eu cred că ați vrut, odată, nu o dată. Pentru că nu urmează a doua oară, nu e numeral.
Am citit cu plăcere,
Sofi

[Pop Dorina]

Ce-aș putea să spun? Vitaminizarea solicită efort!

[Chris]

de-ale tineretii... :) pe vremuri te scotea la careu pentru o nazdravanie ca asta...