Maria Cecilia Nicu

Liviu Rebreanu-

 

Motto:  „Acrobaţia visului pe firul alb tremurând întins pe cascada realităţii”( Vasile Gheorghe(”Rău de înălţime”

           

Constat că nu-mi este deloc uşor să scriu (din nou) despre Liviu Rebreanu.

Mă poticnesc în frazele banale ale semnelor ocazionale: s-a născut la 27 noiembrie 1885, la Târlişua, judeţul Bistriţa-Năsăud, în Ardealul imperial, fiu al unui învăţător român, evident, într-o atmosferă maghiarizată (istoriceşte) a devenit cel mai mare romancier din literatura română, a trăit tumultuos într-un ev clătinat de mutaţii majore, fundamentale chiar şi s-a stins doborât de cancer(?) la numai 59 de ani, august 31(?!) 1944...

Tot felul de intrebari ramase in suspensia indoielilor-si boala si momentul mortii!

 

„Acrobaţia visului” - vorba poetului – din care s-a ivit Liviu Rebreanu impune însă nu numai o reverenţioasă deschidere a „cărţii Rebreanu”dar şi o atentă redescoperire a paginilor acesteia, ea fiind expresia vocaţiei subordonate obligaţiei de a spune ceea ce (omul) crede.

Şi rezultanta este o operă fără egal.

 

Condeiul lui Rebreanu se complace în planul simplu al evenimentelor care vin şi pleacă lăsând sau nu urme, dar înregistrate migălos de apetitul uman pentru ceea ce vrem sau am vrea să se întâmple…lumea concepută ar putea fi oarecare dar devine memorabilă în momentul în care zbaterile vieţii o aruncă în vârtejul sacrificiului, fie voit, fie nu şi, mai ales, fie nu !

 

Ţăranul – dominanta rurală fiind definitorie, ca şi războiul de altfel - constitue lumea în care Rebreanu operează ca observator  imediat, penetrant analist atât al faptelor, cât şi sau poate mai ales al fondului psihologic generator, starea de fapt fiind concluzia unor trăiri intense ascunse în psihologia de grup ori cuibărite în acea deviantă interpretare a valorilor caracteristică individualităţii; direct spus furiile generate de sărăcia fără ieşire, tristeţea neglijării sentimentului naţional chiar în contextul unui război definitoriu ( ca Cel Mare) sunt nu numai atrăgătoare artistic dar şi imposibil de evitat când idealul creator te ancorează în realitate.

„Ion e un poem epic solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreţie liniştită” zice George Călinescu vorbind evident despre romanul ION apariţia căruia în 1920 aruncând în aer lumea prozei româneşti.

 

Dintr-odată, sub mâna ardeleanului semnalat de Sburătorul lui Lovinescu, romanul românesc intră în cercul închis al marilor creaţii, tentaţia simplificării  acestei apariţii - structurată integru, direct, fără farafastâcurile căutărilor de dragul căutărilor, marcată de limbajul “bolovănos”(cum va zice George Călinescu, mai târziu) specific relatărilor ocazionale şi mai ales ordinarul „plot”-ului rezumabil într-o singură frază - este spulberată de complexitatea trăirilor umane pe care le surprinde în acele momente cheie când păşirea vulgară devine pas hotărâtor, când înţelegerea permite intrarea în permanenţã .

Ion, eroul incapabil să-şi definească neliniştile – simplitatea definitorie a gândirii ţăranului pentru care existenţa  este determinată de a avea sau a nu avea (pământ) –rătăceşte drumul, bâjbâie în tumultul nemulţumirii şi, cum e firesc sub mâna unui maestru, se întâmplă transformarea unei poveşti oarecare într-o tragedie a cărei intensitate n-are – încă – egal în literatura noastră,

 

Ceea ce Ion anunţă se confirmã în anii următori cu Pădurea Spânzuraţilor cu Răscoala cu Ciuleandra cu Gorila cu teatrul … lista e lungă, Rebreanu fiind deosebit de prolific, dar ceea ce reţinem prioritar este prezenţa în literatură noastră a acestui prozator care provoacă, dincolo de  plăcerea lecturii, curiozitatea dezlegării întrebărilor pe care le ridică.

 

Apostol Bologa trece prin  Pădurea spânzuraţilor intuind păşirea – în contextul unui război de proporţiile celui Mare, cel care cutremură universal, pulverizează lumea ştiută şi reaşează valori pe fondul cărora secolul trecut se consumă până la absurd - dincolo de spaţiul limitat al existenţei, în eternul sacrificiului cu sens la scară ansamblului, fără sens în ograda proprie.

 

Lumea aleşilor lui Rebreanu e cea de pe stradă, detaşarea lor din mulţime este condiţionată de conjunctura momentului în care se consumă, fie că este un rasat boiernaş în derivă – Ciuleandra - fie că-i un “savage”ziarist pus pe faptele mari ale expunerilor senzaţionale, dar adevărate – Gorila - fie că e o turmă în deriva furiei acumulate din timpuri imemoriale – Răscoala.

 

Şi nu ştiu de ce mi-a venit în minte ce zicea Nicăpetre:  “Trăiesc starea ce-mi zice că parcurgând acelaş drum a două, a treia oară, descopăr frumuseţi şi înţelesuri ce mi-au scăpat la prima trecere când priveam doar cărarea pe care călcăm

 

Dar probabil ştiu;

Liviu Rebreanu “tremurând întins pe cascadă realităţii”.

 

 

Vizualizări: 78

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un strop de poveste despre un colos al literaturii române. Cu esență, ce e drept și cu frumosul cuvenit colosului.

Autoarei, din partea mea, felicitări pentru că suntem pe aceeași lungime de undă în ceea ce privește scriitorul L.Rebreanu.

Sofi

Multumesc,  Sofi!

Mi-a placut grozav ca l-ai numit "colos" ... ceea ce reconfirma pozitia lui in literatura romana.

m.c.n.

Reverenţă

Va multumesc!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2021:

  1. Mihaela Popa
  2. Sofia Sincă
  3. Valeria Merca
  4. Ana C. Ronescu

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Reus
cu 2 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Creionul a utilizatorului Emil Dumitru
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Drumul umbrelor a utilizatorului Grig Salvan
cu 4 ore în urmă
Vasilisia Lazăr şi-a actualizat profilul
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog în noaptea asta.... a lui Chris
cu 14 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cu fiecare pas a utilizatorului Adrian Erbiceanu
cu 23 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Cu fiecare pas a lui Adrian Erbiceanu
cu 23 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Setea de tăcere a lui Dinca Valerian
cu 23 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog Irosire a lui Nikol MerBreM
ieri
Grig Salvan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cândva... a utilizatorului Grig Salvan
ieri
Lui Denisa Curea Popa i-a plăcut discuţia STELELE VISEAZĂ a lui Ada Nemescu
ieri
Emil Dumitru a postat o discuţie
ieri
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Ieri mi-a zâmbit pe stradă o femeie... a lui Grig Salvan
ieri
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog Cu fiecare pas a lui Adrian Erbiceanu
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cândva... a utilizatorului Grig Salvan
Sâmbătă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cândva... a utilizatorului Grig Salvan
Sâmbătă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Cândva... a lui Grig Salvan
Sâmbătă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Cândva... a lui Grig Salvan
Sâmbătă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog ospitalitate a lui Ana C. Ronescu
Sâmbătă
Emil Dumitru a postat o fotografie
Vineri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor