Seara coborâse liniștită ca o binefacere, așternându-se lin peste „Labirintul verde”, fără să-i tulbure pe cei doi, aducând cu ea adierile ușoare ale unui vânt călduț ce se juca cu părul Angelei și frunzele busuiocul din ghiveci, dar mai ales împrăștiind arome amestecate, de busuioc și levănțică.
       Adevărat, țânțarii sau alte zburătoare nu-i deranjaseră, totul fusese plăcut și, de ce nu, chiar o binefacere pentru Adam. Simțea că prezența acestei femei îi face bine. Doar după câteva ore de conversație, el putea acum să privească în trecut fără să mai regrete profund. Cei doi protagoniști veniseră triști aici, el povestise esențialul, ea ascultase și fără să-și dorească anume, făcuse comparații. Acum însă în sufletele lor înmugurise, firav ce-i drept, niște speranțe.

       Adam tăcea de ceva timp. Angela îl privea. Părea că se gândește profund la ceva, că îl frământă ceva, dar nu știa cum să înceapă, și cu mișcări lente rotea în palme paharul gol. În tot acest timp Angela îl studiase, și observase că fruntea lui, brăzdată la început de o dungă adâncă, acum se destinsese și lățindu-se puțin, îi coborâse sprincenele stufoase, acoperindu-i puțin pleoapele de sus. Deodată el ridică ochii și săgetând-o parcă cu privirea lui neagră, o întrebă:
       – Tu ești liberă?
       Întrebarea o surprinse pe Angela însă mai mult, o speriase puțin și tonul cam brutal, dar niciun mușchi facial nu-i tresări. Sunase cam categorică și parcă un semnal de alarmă se declanșase în mintea ei. „Ce vrea omul ăsta acum?” se întrebă fixându-l cu ochii ușor mijiți, așteptând și lăsând deliberat ca privirea ei să se dueleze cu a lui.
       – În seara asta, după cum se vede sunt liberă, răspunse ea strategic. De ce?
       – Îmi place compania ta, aș dori să petrecem noaptea asta împreună, dar simt că te grăbești.
       – Nu mă grăbesc tare, sunt doar puțin tensionată, și sună a propunere indecentă, apoi nu-mi este clar: ce conotație dai tu cuvântului „petrecem”?
       – Ești tensionată că nu mă cunoști sau că ascund cine știe ce sub cuvântul respectiv?
       – Să zicem că amândouă. Plus că eu mă gândesc la Mira, tu nu?
       Atac subtil din partea ei.
      El o privi câteva clipe bune, și în loc de răspuns, oftă, înghiți în sec, apoi își încleștă efectiv mâinile pe pahar, strângându-l cu putere ca într-o menghină.
       – Cioburile, zise ea arătându-i cu degetul paharul, aduc noroc, dar nu și în cazul de față. Și zâmbind, continuă, ai putea să te rănești groaznic și nu știu să-ți acord primul ajutor. Spune-mi ce gândești, spune-mi exact ce gândești, și ce vrei tu de fapt, omule, continuă Angela pe un ton egal, să merg cu tine în această seară și să facem sex, asta vrei? Asta dorește masculul primitiv din tine? Ca tu să te descarci, să refulezi, să te simți bine sau ca să ce? Dar... dar, și indubitabil cred că acesta este adevărul, făcându-mi această propunere, eu cred că tu nu ai iubit-o așa de mult pe Mira, și nu din cauza asta tu doreai să te sinucizi, nu, nu...  cred că doreai să te sinucizi dintr-un cumul de motive; ți-au fost înșelate așteptările, speranțele și orgoliul tău masculin... Fii sincer și spune-mi, de ce această propunere?
       – Ți-am spus o dată, dar pot să-ți spun și a doua oară, îmi place comp...
       – Te rog, zise scurt Angela întrerupându-l, nu strica frumusețe de seară. Simt că vrei să mă minți, dar de fapt tu nu realizezi, sau poate că, dar nu recunoști, că de fapt te minți pe tine, și se cheamă amăgire ce încerci tu. Vrei să-ți petreci noaptea asta cu mine, doar atât, imaginându-ți că eu sunt Mira... Tu crezi că așa o vei uita?
       – Nu-i adevărat, zise el repede, nu vă pot compara, ea este blondă...
       – Ei și? Crezi tu, că această, hai să-i zicem, aventură, a ta sau a noastră, mă rog, cum vrei să-i spunem, te va face s-o uiți pe Mira? N-ai uitat-o atâta timp, și te aștepți s-o uiți într-o noapte? După ce vei termina și această sticlă cu vin, toate femeile vor fi blonde în imaginația ta. Adam, te rog, nu mă judeca greșit, înțelege situația delicată în care sunt, de fapt în care suntem, continuă Angela pe un ton mai blând văzându-i fața tristă, nu pot să-ți îndeplinesc dorința, nu pot... ceva în forul meu mă reține, nu mă simt pregătită pentru a începe ceva cu tine, o prietenie să zicem, vezi, evit cuvântul relație. Abia am ieșit și eu din alta, sincer, foarte șifonată și cu inima zdrențe, apoi simt că nici tu nu ești pe deplin pregătit, tu o vezi pe Mira acum, nu pe mine, chiar dacă ea este blondă. Hai, fii rezonabil și recunoaște asta, poți?
       – Da, ai dreptate, ar fi un fiasco, poate, spuse el moale.
       – Vezi, zise ea repede, dacă tu spui acum adevărul și ești sincer, te felicit. Să lăsăm timpul să treacă și să așteptăm...
       – Timpul... timpul este efemer sau relativ, mai corect, cum a tot spus Einstein, o întrerupse el sec privind fix paharul gol, apoi ochii lui negri se ridicară brusc, eliberând parcă un fulger negru în fruntea Angelei. Scuză-mă că te-am întrerupt, dar în mod sigur tu știi cum se spune, „că timpul le rezolvă pe toate”, pe dracu ghem, pentru mine timpul este cel mai mare nemernic, ce nemernic?, dușman, inamic sadea, nu alta, continuă el, mie nu mi-a rezolvat problemele sau frământările mele, dimpotrivă, mai rău m-a doborât la pământ, lui nu-i pasă de nimic, trece ca un tăvălug peste tot și toate, nu-i pasă că omul este fericit sau trist, el merge tot înainte, simplu și în aceiași direcție... tot înainte, mecanic, tic-tac, tic-tac, aceiași melodie, același portativ, același instrument și note, nemernicul... dacă aș avea o putere l-aș prinde și l-aș duce la polul nord, acolo să înghețe și să se oprească totul în loc. M-am săturat de el.
       Adam tăcu brusc și luă telecomanda, apoi dregându-și glasul o întrebă:
       – Tu mai vrei ceva? Eu aș mai comanda o sticlă cu vin.
       – Nu, mulțumesc, nu mai vreau nimic. Cred că este suficient cât am băut. Îmi pare rău, dar eu nu mai pot rămâne cu tine prea mult timp, mâine dimineață merg la muncă.
       – Bine, fă cum vrei, adică nu, stai, nu te pot lăsa să pleci singură, nu ar fi politicos din partea mea, sper că mă lași să te conduc, zise Adam, apoi apăsă o tastă.

   

       În noaptea aceea, luna plină, clară, strălucea mai puternic, parcă vorbise cu stelele rugându-le să-și mai diminueze ele din strălucire, ca ea, să fie regină, să-și etaleze lumina ei rece în toată splendoarea. Ea dorea să lumineze singură calea celor doi, celor două suflete triste. Mergeau acum tăcuți, pe același drum pe care veniseră, treceau același pod, dar acum aveau gânduri diferite, și speranțe înmugurite în urma celor câteva ore de conversație. Speranțe care poate vor da naștere altor speranțe. Pășeau rar, de parcă își urmăreau umbrele lungi, vag vizibile, ce se întindeau în fața lor, încercând să le prindă, să le calce, dar ele tot fugeau și nu se lăsau prinse.
       Adam se opri brusc, își cufundă adânc mâinile în buzunare și vădit emoționat, spuse:
       – Îți datorez viața, dacă nu apăreai tu, acum cu siguranță eram dincolo, căutându-mi mama. Îți mulțumesc că m-ai salvat îngerule Angela.
       – Adam, zise Angela întorcându-se cu fața spre el, te-am salvat doar în seara aceasta, mâine dimineață nu voi mai fi lângă tine, dacă tu vei încerca să...
       – Nu, spuse el repede, nu voi mai încerca să, deoarece am un țel, nu, mint, două am, două pe care trebuie să le îndeplinesc. Și jur că voi face tot posibilul să le îndeplinesc. Simt că în sufletul meu, în seara acesta datorită celor discutate cu tine, s-a sinucis iubirea pentru Mira, întrebându-mă: crezi tu Adam, că acum după ce eu m-am sinucis, mai are rost sinuciderea ta?
       – Adam, nu se poate, nu este posibil, refuz să cred tot ce spui tu acum, chiar nu înțeleg de ce spui asta în momentul acesta. Te înșeli, nu așa mă cucerești dacă ăsta îți este scopul, mă rog, unul dintre ele, și mai ales în noaptea asta când Bahus îți este prieten și simt că vorbește în locul tău.
       – Nu vrei să-l afli și pe celălalt?
       – Nu, aaa!... deci unul l-am ghicit. Nu sunt curioasă momentan, nu vreau să fiu, simt că aș trișa, dacă înțelegi ce zic. Adam, știu, și în mod sigur, știi și tu dictonul latin, ,,in vino veritas”, dar nu vreau să profit de asta acum, pricepi?. Îmi vei spune altă dată care este cel de-al doilea țel.
       ‒ Îmi oferi această... nesperată, șansă?
       ‒ Poate.
       Adam își îndesă și mai adânc mâinile în buzunarele pantalonilor, gata să le rupă și după ce oftă lung, spuse:
       – Mda, cred că am... de fapt îmi cer scuze că am... înțelegi, sunt puțin amețit și nu mai sunt capabil să te înțeleg. Voi ați fost, sunteți și veți rămâne pentru totdeauna, eterna enigmă, femeia greu de înțeles, de descifrat, de adunat, de scăzut, de împărțit, de înmulțit, dar și mai greu de satisfăcut.
       ‒ De înmulțit, Adam, de înmulțit suntem bune, nu de împărțit, zise Angela chicotind.

       Nu se așteptase ca ea să-i dea un răspuns așa de categoric. El știa din cele citite, din cele auzite și puținul timp petrecut cu Mira, că femeile, în general sunt foarte curioase, dar ea, ea nu confirma regula, sau ce, făcea pe deșteapta?
       – Adam, de ce voi bărbații vă credeți superiori?
       Întrebarea pusă pe un ton foarte interogativ îl surprinse pe Adam și se opri iarăși o clipă în loc.
       – Suntem... și ridică degetul arătător spre cer, dar fizic, și chicoti ușor, apoi continuă: Angela, sincer nu știu exact, dar eu nu mă cred superior, spuse el reluând-și mersul. Știu foarte bine că pe lângă cele cinci simțuri, de altfel foarte bine dezvoltate la voi, îl aveți și pe cel de-al șaselea. Știu că voi puteți foarte ușor să ne păcăliți, vezi nu spun ,,mințiți”, iar noi nu putem așa de ușor. Și mai știu că voi înțelegeți foarte bine limbajul inimii, al corpului, al ochilor, al feței, etc. Apoi eu cred că noi suntem superiori, așa cum am mai spus, doar din punct de vedere fizic, nu crezi?
       – Ba da, sunt de acord cu tine, dar mai trebuie menționat ceva.
       ‒ Ce?
       ‒ Că voi nu aveți creierul dotat să auziți sau chiar să observați amănuntele.
       ‒ Ba unii îl au, și încă foarte bine.
       ‒ Excepții Adam, dar în general nu.

       

       Adam tăcu și se opri brusc în fața unei vitrine. Așezate parcă de-a valma, dar privite așa în ansamblu, manechini și manechine îmbrăcate pentru sezonul de vară, formau un tot unitar, o imagine complexă care te ducea cu gândul la o mică șuetă sau o discuție la picnic. Se întoarse încet spre Angela și o întrebă în șoaptă:
       – Ce crezi că-i spune ea, lui?
       Angela ridică din umeri, șoptind zise:
       – Nu mă pricep să descifrez limbajul manechinilor...
       – Corect, vezi, ai spus adevărul. Voi vă pricepeți foarte bine să faceți diferențierea tonului vocal, dispuneți de o sensibilitate net superioară nouă și la schimbarea vocii voi simțiți când spunem adevărul și când nu. Însă un ton foarte ridicat vă paralizează pur și simplu totalmente și mulți bărbați știu acest lucru... spun toate astea ca să dezvolt ce-am spus mai devreme.
       – Unii abuzează de asta, și țipă și tot țipă...continuă Angela cu gândul la Robert.
       – Uneori mai ridică și pumnul, dacă nu reușesc cu țipatul.

- va urma -

Vizualizări: 46

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Și discuția celor doi continuă relaxată, ordonată, inteligibilă, înclinând spre alt drum. Altă acțiune. E previzibilă o legătură mai apropiată între cei doi, dar vom vedea cum și în ce fel.

Textul se bazează pe dialog, lăsând la dispoziția cititorului să-și formuleze impresii despre cele două personaje. Așa ai ales, până acum. Dacă vei continua așa, vom vedea. Altfel, se poate intra și în latura psihologică a personajelor... Dar este scrierea ta.

acoperindu-i un pic pleoapele de sus. -  Aș prefera, puțin în loc de un pic.

nu, nu.. cred - trei puncte

șuietă- șuetă

Am citit cu deosebită plăcere și aștept continuarea.

Sofi

Am citit cu plăcere! Referitor la timp, prea dăm vina şi avem aşteptări să rezolve ,,rănile''; în fond nu rezolvă, noi ne obişnuim cu durerea şi acceptăm situația. Unele femei sunt tari în gură; acolo, cel mai des îşi exersează unii bărbații puterea pumnului ca ultim argument (asta ca o părere pentru finalul tău, Emil).

An Nou cu sănătate şi inspiratție!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

VALERIA MERCA 

SOFIA SINCĂ 

MIHAELA POPA

TUDOR CICU

VASILISIA LAZĂR 

Activitatea Recentă

Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Și preț de-o clipă albastra urbe a plutit a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (122-124) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 1 oră în urmă
Chris a contribuit cu răspunsuri la discuţia În lume (2) a utilizatorului Marginean Liliana
cu 2 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Manuscrisele inimii a utilizatorului gina zaharia
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Manuscrisele inimii a lui gina zaharia
cu 10 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog înțelepții a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog înțelepții a lui Darie Giurgiu
cu 11 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului Elena Spataru
cu 11 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului C.Titi Nechita
cu 11 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântecul sângelui a utilizatorului Dolha Paul-Alexandru
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Și preț de-o clipă albastra urbe a plutit a lui gabriel cristea
cu 12 ore în urmă
Mihaela Suciu a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Nicu Zacheu a lăsat un comentariu pentru Sofia Sincă
cu 13 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (122-124) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Socrate a căzut printre punctele de suspensie a lui Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Socrate a căzut printre punctele de suspensie a utilizatorului Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog urban a lui Darie Giurgiu
cu 13 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog urban a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 13 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vals fals a utilizatorului Dinca Valerian
cu 13 ore în urmă
Nicu Zacheu a postat o stare
"Să mulțumesc la cei care mă apreciază."
cu 13 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor