Japonezul (1)

[Mihaela Suciu]

             De aproape o lună, octombrie își făcea mendrele cu o toamnă colerică. O știa cam vagaboandă de la ,,Răpciune” ce i-o predase pe inventar, chiar înainte să-și dea duhul, jigărit de ifosele ei. Îmbătrânit, prea devreme, octombrie o strâgea cu puterile sale sleite să nu-i scape și îi amușina mireasma sorbind-o cu nesaț. Asta am ajuns! Inimă tânără în trup bătrân! – își spuse ghiujul îndulcindu-și năduful ultimelor clipe. Soarele îi ținea hangul: Frate, ai pasiune morbidă sau vine ,,Apocalipsa”?  Și dă-i căldură, și dă-i nădușeală... trudă, iar poama zdrobită mustea lascivă.

 

             Lângă bloc, două băbuțe se bucurau de timpul frumos stând pe bancă și legănându-și picioarele; nostime ca niște copilițe. Apoi, s-au alipit una de alta să se audă mai bine însorindu-se ca două gângănii Vaca-Domnului. Harnice și minuțioase, așa cum le este firea, astăzi, dumnealor vor croșeta laolaltă, spre deosebire de vremea rea când una lucrează pe față și alta pe dos, în funcție de cum are fiecare orientată locuința, spre ușa de la intrare sau în spatele blocului. Din turnul de pază sau de pe bancă, vigilentele ochesc tot ce se întâmplă în jur, iar urechile lor ciulite le destăinuie aproape tot ce se petrece prin vecini sau pe casa scării. Nimeni nu scapă! Pun etichete și pe cunoscuți, și pe străini!

              În fața lor, impasibil, un nuc moțăie. E leat cu bătrânele, fanat, ridat și noduros, dar nu vorbește. În locul lui, drept în vârf, croncăne o cioară: Crau! Crau!

– Huși! Huși, paduchioaso! o alungă una dintre femei – Natalița, țipând și bătând din palme.

– Trebuia s-o lași, își lărgea și ea orizontul. Hi! Hi! – se îneacă în râs Aglaia și adaugă: ,,Mai ai nuci?”

– Îhî! Cam de-o colivă – răspunde Natalița.

– Vezi! Așa-ți trebuie, doar ți-am spus să păzești nucul, că tu ai ferestrele spre el.

– Văleuuu! se încălzește, în vorbă, Natalița: ,,Uiți, fa, că țî-am zâs că l-o batut noapcea! Io dorm, n-am insomnii! Și amu, ș-ai cu mini? Bre, te-ai sculat cu fața sub ogheal di mă nădușești?”

– Ba tu mă omori cu zile! Tu și țărănismele tale... Gata, nu mai spun nimic!

             Cu un ochi la prietenă să vadă dacă s-a supărat și cu celălalt pe alee, Aglaia începe să se mire cu voce tare: ,,Ce mândrețe de fată!”, dar Natalița nu-i răspunde.

             Tânăra sprințară se apropie de ele, le salută politicos din mers: ,,Zâua bună! Do’mne-ajută!” și se îndreaptă spre ușa blocului fără să mai aștepte vreun răspuns. Pe îndelete, din spate, până dispare din câmpul vizual, Aglaia o analizează: E îngrijit împletită! Are părul bogat, prins într-o coadă de cal, lungăăă, lungă de-i mătură șoldurile. Bineee!... Mulați pe ea, pantalonii îi scot în evidență crupa, picioarele sunt drepte și suple, iar gleznele subțiri, nervoase... De rasă! Dă un ghiont vecinei, iar aceasta răspunde veselindu-se:

– Fa, Aglaie, io zâc că n-are budigăi pi șăli. Matali?

– Mda... Iapă de prăsilă! Hai, du-te! c-o pierdem. Ești mai sprintenă ca mine. Vezi la cine intră. Vorbim pe urmă... Mai stai?

– Oleacă! Oleacă! Iaca ma duc!

 

           Trec minute bune! Aglaia e pe jar. Fierbe și vorbește singură: ,,Mototoală, mototoală...” Când apare, o ia din scurt:

– Dacă și boala s-ar grăbi să vină ca tine... Eiii!? Zici sau nu?

– Ghini! Ghini! Fărî gâlșeavî... Îîî!... olecuțâcă, sî-mi trag... hîîî!... șî nu-s di vină... hîî!... fata îi... hîîî!... o tot bîjbîit prin porhaită dupa chei... hîîî!... șî șadi lichită di noi, la apartamentul șinși.

– Drăguță! Hai, în casă! poate auzim ceva prin pereți și vorbim la mobil... Dă să se ridice: ,,Natalițooo, mă ajuți?”

– Ghini, bre! Dacă așa vrai, la tilifon... Auleo-leo-leo!... Pi matali ti dor chișoarili și pi mini, amu, m-o palit pântișili di la curechi...

(va continua)

 

Regionalisme moldovenești:

 

amu – acum

batut – bătut

budigăi – chiloți

chișoarili – picioarele

curechi – varză

ghini – bine

gîlșeavî – ceartă

iaca – iată

io – eu

lichită – lipită

matali – dumneata

noapcea – noaptea

ogheal – plapumă

oleacă, olecuțâcă – puțin

palit – lovit

pântișili – burta

porhaită – geantă

șăli – șale

șinși – cinci

tilifon – telefon

văleu/auleu – vai

vrai – vrei

 

 

[Sofia Sincă]

Un text spumos, ghiduș și umoristic 100%. Te caracterizează, de fapt. Am zâmbit tot timpul, știu eu ce șoaldele tale...

Mulțumesc pentru pastila de râs :))

Sofy

[Elena Mirca]

incantata de popas , am intrat in ograda mea, multumesc!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc Sofy! Sper să iei doar pastile de râs și nu neapărat ale mele. Mie îmi ajunge un semn de la tine și am o zi însorită. Mereu cu drag și nu uita că te vreau obiectivă, chiar nu mă supără dacă sunt observații.


Sofia Sincă a spus :

Un text spumos, ghiduș și umoristic 100%. Te caracterizează, de fapt. Am zâmbit tot timpul, știu eu ce șoaldele tale...

Mulțumesc pentru pastila de râs :))

Sofy

[Mihaela Suciu]

Ograda e mare, intră cine vrea și iese cine poate. Mulțumesc frumos pentru popas!


Elena Mirca a spus :

incantata de popas , am intrat in ograda mea, multumesc!

[Ana C. Ronescu]

Lirism cât cuprinde - în primul paragraf - lovit fără milă de bobârnacul realității și tăvălit cu măiestrie în hohote de râs, la final.  Excelent! :)

PS - lista cu regionalisme e inutilă, doar moftangii se prefac, vezi-Doamne, că n-ar pricepe graiurile... :)

[Chris]

amuzant, am citit cu plăcere...

[giurgiu maria]

Am lecturat cu plăcere! Un text amuzant.

[Pop Dorina]

Am citit zâmbind. Aștept, cu drag, să văd unde va poposi firul acțiunii.

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, MiCo! Ce-i luat cu stil, e luat :), dar am o rețetă, cred că-i mai bună pentru ziua ta specială, curiozitatea și copilul ce șălășuiește în tine. :)

http://www.prajituria.ro/retete/prajitura-japoneza-2

Mihai Cotea a spus :

Ce dor îmi era de acest stil caracteristic dvs., cu regionalismele de rigoare și cu efervescență! Bucuros de citire. Foarte bine redat, sunt curios de continuare.

Îl voi lua drept cadou de ziua mea, dată fiind ziua în care l-ați publicat. :) 

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Ana C Ronescu, de apreciere! Cu alte cuvinte e un melanj, tata i-ar zice carcalete :) 

Ana C. Ronescu a spus :

Lirism cât cuprinde - în primul paragraf - lovit fără milă de bobârnacul realității și tăvălit cu măiestrie în hohote de râs, la final.  Excelent! :)

PS - lista cu regionalisme e inutilă, doar moftangii se prefac, vezi-Doamne, că n-ar pricepe graiurile... :)

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Să ne citim cu drag!

Augusta Cristina Călin a spus :

amuzant, am citit cu plăcere...

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! Și eu te citesc. Ca să lecturăm împreună trebuie să merg la Giurgiu? 

giurgiu maria a spus :

Am lecturat cu plăcere! Un text amuzant.