IUS şi ISA . XXVII .

[Emil Dumitru]

          Lizetta termină de băut prima paharul şi cu mişcări largi îl aşeză pe masă. Luis i-l umplu din nou. Ea privi calmă operaţiunea, apoi îşi mută privirea pe sticla goală şi oftă uşor:

      − Ce ghinion… s-a terminat tocmai când tu ţi-ai pus în gând să mă îmbeţi. Sunt sigură că ştii: o femeie beată, e mai greu de manipulat, ca să folosesc un termen mai elevat… să revin: te-am întrebat ceva şi nu mi-ai răspuns! Cineva din trecut, asta am înţeles, dar eu sunt curioasă să ştiu cine! Se poate sau e tabu? nu-l slăbi ea.

      − Da, n-am uitat! Te rog,  mai spune-i să aducă vin, pe tine te cunoaşte mai bine! glumi el.

      Lizetta o căută cu privirea pe Connie dar n-o găsi în local, însă la scurt timp, ea apăru la masa lor cu o sticlă de vin, semn că urmărise totul. Turnă în pahare fără să spună ceva şi la fel de tăcută plecă.

      Luis ridică paharul.

      − Aha, e clar! Vrei să mă îmbeţi, să profiţi de asta, adică să-mi spui şi eu să uit… Auzi, mai bine mergem la mine, îi propuse Lizetta direct, acolo putem discuta în linişte, aici parcă nu-ţi convine atmosfera şi te simţi stingherit… Te percep aşa, de parcă nu ai fi cu toată fiinţa aici!

      − Aşa directă eşti tu cu  toţi bărbaţii? o întrebă Luis, foarte uimit de propunerea ei.

      − Doar cu unii! accentuă ea ultimul cuvânt, doar cu bărbaţii care-mi plac! Şi tu, încă nu ştiu de ce, îmi placi. Eşti… eşti enigmaticos aşa îmbrăcat.

      − Poftim?

      − Ce, nu ai mai auzit cuvântul?

      − Nu.

      − Mă bucur că te-am surprins cu el, pentru că tot ce-am turuit până acum n-a fost nimic nou pentru tine, toate femeile ţi-au vorbit poate la fel, deci băgă-l în dicţionar dacă mai are loc. Repet: eşti enigmaticos aşa îmbrăcat, mă rog, şi luat ca un tot, iar în spatele bărbii, gândesc şi sper să nu mă înşel, că ascunzi o enigmă, şi asta m-a incitat de ţi-am făcut propunerea care a sunat indecentă pentru tine, şi mai simt şi altceva, care nu se spune aici în gura mare. Sunt o… o prostituată atipică! spuse ea la fel de direct, lăsându-l mască. Spun asta ca să te scutesc de… frământări, şi prostituţia o practic acum din pură plăcere, dar să nu crezi că sunt o nimfomană! Îmi place amorul, mai ales arta amorului nu sexul brutal, animalic, cum place unora dintre bărbaţi, voi… voi nu faceţi − unii, nu toţi − diferenţa între: sex, dragoste şi… şi mai ales arta amorului! Voi, decât dezbrăcaţi femeia, vă mulţumiţi să-i pipăiţi corpul, ambalajul inimi – sunt sigură că mă înţelegi ce vreau să spun! – dar niciodată nu ajungeţi să-i mângâiaţi şi sufletul. Nu vă interesează, probabil consideraţi că vă cade vreun galon sau că v-aţi auto-răni masculul din voi. Şi, continuă ea mai ponderat, reţine următorul aspect, nu o fac pentru a primi bani şi nici nu plătesc, o fac pentru mine, uneori şi mintal şi cu multă artă! Ceva din arta erotică thailandeză! Tu Luis, ai făcut amor mintal vreodată?

       Luis ridică din umeri. Nu, nu făcuse amor mintal niciodată. Dezvăluirea ei, îl şocase. Naturaleţea cu care o spusese, efectiv îl cucerise, dar îl şi uimise. Luat prin surprindere, e puţin spus, poate bulversare totală e mai nimerit. 

      − Am să-ţi arăt în această seară, arta amorului mintal! Concret voi pune în practică „n” experienţe, acumulate de-a lungul anilor… sau cel puţin încercăm – ideal ar fi dacă vom reuşi să nu ne minţim! − creându-ne iluzia că suntem fericiţi. Pentru că, atunci când o femeie sau iubita ta − şi subliniez că asta e cel mai dureros, că e iubita ta! − îţi spune că te iubeşte enorm, doar pe tine şi numai pe tine, dar… dar totuşi are nevoie de tehnici şi stimulente erotice pentru a se şi a te satisface, acest lucru nu-ţi dă de gândit? Bănuieşti, cel puţin, de ce recurg la astfel de metode?

      − Până acum, nu m-am gândit la asta şi nu am întâlnit… apoi nu sunt femeie, deci…

      − Dragul meu, monotonia face ca orgasmul să dispară, rutina zilnică le omoară plăcerea de a mai simţi ceva şi de atâta mimat, organismul lor se uzează până acolo, încât nu mai sunt capabile să simtă nimic, chiar dacă vor, chiar dacă îşi impun, de aceea recurg ele la tot felul de bazaconii şi tehnici sexuale, că să simtă totuşi ceva, de fapt nu fac altceva decât să se păcălească, şi-ţi spun asta din proprie experienţă, am trăit şi trecut de multe ori prin asemenea momente. Este foarte greu, chiar şi pentru o femeie, să-şi facă trupul şi mintea să rezoneze cu simţămintele, dacă nu este un pic ajutată şi de bărbat. Imaginează-ţi femeia care are norocul să dea peste acest bărbat! Eu încă nu l-am găsit şi simt cum timpul mă presează… pe exterior vreau să zic, atât de tare mă presează că zilnic lasă câte un mic semn pe unde nici n-ai gândi.

      Lizetta se întristase dintr-o dată, se oprise, fixase paharul cu o privire rece, hipnotică, îl ridicase calmă, îl dusese la gură şi se oprise cu el pe buze, fără să bea, simţind că vinul rece îi face bine.

      − …Şi ce te face să crezi că voi accepta propunerea ta? o întrebă Luis după un timp.

      − Curiozitatea! răspunse ea repede. Ştii, am descoperit eu, că pe voi bărbaţii, curiozitatea, setea asta nepotolită de aventură, căutarea ineditului, descoperirea de lucruri noi, palpitante, enigmatice, vă scoate din minţi şi vă dă afară din casă, uneori înşelându-vă chiar pe voi, ca să nu mai vorbesc de iubite sau soţii, nu ştiu dacă şi amanta poate intra în calcul. Vreau să-ţi mai spun ceva, o mică întâmplare ce la vremea respectivă m-a amuzat teribil: am cunoscut un bărbat cu mulţi ani în urmă, ne întâlneam, discutam câteva ore, adică eu vorbeam cel mai mult, el mă asculta şi mai punea câte o întrebare din când în când, plătea dublu pentru asta şi sex n-am făcut niciodată… Tu de ce crezi?

      − Poate era impotent!

      − Nu, nu era… bărbăţia lui se observa prin blugi. Când l-am întrebat de ce nu facem sex, mi-a spus foarte categoric: nu vreau să-mi înşel amanta!

      − Wow!... Dar pe soţie o înşela!

      − Bineînţeles ca i-am reproşat şi eu asta, atunci mi-a spus că soţia lui e operată şi nu mai poate să întreţină raporturi sexuale, că nu poate nici divorţa din cauza carierei politice, etc, etc.  Accepţi?

      − Cred că mai mult a averii.

      − Posibil, nu l-am întrebat! Totuşi accepţi?

      Luis o privi, mai bine spus îi analiză ochii, incitat de privirea ei fixă. Licărul ciudat apăruse brusc şi dispăruse la fel.

      − Ce? Comportamentul bărbatului sau propunerea ta?

      − ­Aş fi curioasă să aflu – şi zâmbi larg – punctul tău de vedere în legătură cu acel bărbat, dar acum lasă, vom discuta poate mai târziu sau cu altă ocazie, deci?

      − Dar dacă eu nu sunt curios şi fac parte din categoria bărbaţilor care fug de femeile ce fac propuneri indecente! Nu te-ai gândit la asta?

      − Consideri că propunerea mea e indecentă? Eu o consider foarte normală. Din punctul tău de vedere este indecentă că vine din partea mea, dacă era propunerea ta, atunci nu mai era indecentă? Poate că ai dreptate în optica ta! Bine spus, dar nu este aşa. Tu eşti foarte curios şi mare aventurier pe deasupra! Te-am citit… te-am citit! Acum te gândeşti: cum dracu’ o fi cu arta asta erotică thailandeză, cum o fi cu sexul mintal! Iar dacă încă nu te-ai gândit, cu siguranţă o vei face de acum înainte… Apropo! De ce voi bărbaţii vă opriţi numai la fizicul femeii? Ţi-am spus asta şi mai înainte! De ce nu reuşiţi să treceţi şi dincolo de… el, de corp?

      − Nu ştiu, spune-mi tu, observ că ai răspuns la toate, se eschivă Luis şocat şi mai tare, ce-i drept într-un mod plăcut, de atitudinea incisivă, directă, nonconformistă şi foarte libertină a Lizettei.

      − Voi bărbaţii, doriţi ca femeia voastră să fie un frumos unicat unic multifuncţional.

      − Cum ai spus!?

      − Da, îmi place mie să folosesc această exprimare incitantă, are farmec şi culoare… Dar lasă-mă să-mi duc ideea până la capăt: ar fi şi mai inedit, dacă, printr-un miracol, ea ar putea să aibă, mai multe corpuri. Hei, ce spui de asta?

      − Cum mai multe corpuri?

      − Adică să-şi poată transforma propriul corp, să se metamorfozeze conform viselor şi dorinţelor voastre în funcţie de împrejurări, dar ea să nu ştie!

      − Chiar aşa?

      Lizetta nu răspunse, zâmbind, ridică paharul gol şi Luis i-l umplu. Îl bău iarăşi dintr-o dată.

      − Da… chiar aşa! Şi nu te mai gândi la sexul mintal, am să-ţi spun eu cum e, dar mai târziu! Acum vorbim despre corpuri, deci: voi vreţi să dictaţi totul şi femeia voastră, indiferent că este, iubită, soţie sau amantă:

             − să aibă un corp de zi, arătos, de scos la plimbare, să zicem, prin locuri publice sau parc, acesta din urmă, fiind locul ideal de fâţâit din fese, iar tu, tu masculul feroce să stai ascuns şi să citeşti pofta şi oftica din privirile lascive ale altor bărbaţi, care n-au avut norocul tău!

             − să aibă un corp de noapte, numai şi numai pentru tine, sexi, dar nu vulgar, atrăgător, ademenitor şi cu forme apetisante, până la acel prag, să nu cadă dincolo de, muză pentru visători, pictori şi poeţi, dar intangibilă pentru toţi, să fie numai şi numai a ta, tu să fii unicul culegător al nectarului ei.

             − un corp pentru petreceri. Şi culmea, acest corp pentru petreceri, să se poată transforma, în funcţie de: unu, pentru acele petreceri în familie, corp comun, puţin grăsuţă şi „bujori în obrăjori” semn distinct că totul este ok în casa ta. Şi doi, petreceri în afara familiei, cu străini, corp 90-60-90, dar foarte clasic îmbrăcată, chiar sobru, puţin rigidă în mişcări, asta pentru impresie, vocabular elevat, la curent cu toate descoperirile din univers.

      Se opri şi mai bău încă un pahar, iarăşi dintr-odată.

      − Ai uitat un corp, ca să-ţi închei pledoaria, zise Luis după ce-o privi câteva clipe. Corpul de mers la biserică!

      − Pardon, aici pa! Nu poţi face nimic. În casa domnului intri aşa cum te-a creat El. Acum mergem la mine, să-ţi explic cum e cu sexul mintal? Deja, numai gândul că tu te gândeşti acolo, mă face să visez, ca să nu spun şi altceva, înţelegi tu!... Văzându-l că ezită, îl abordă şi mai direct: Nu fi ridicol Luis!

      − Sau prost să refuzi asemenea ofertă, nu?

      − Mă rog, tu ai spus-o! Ştii, se spune că pe vremuri, femeile aristocrate aveau mai mereu câte doi amanţi, unul pentru suflet şi altul pentru bani! Am auzit că acum, unele femei căsătorite pe lângă cei doi amanţi,  mai au unul în plus, de rezervă, de, nu se ştie niciodată, nu? Şi cum eu, nu fac parte nici din lumea aristocrată, nici din categoria celor măritate, te pot invita pe la mine, contrar  obiceiurilor împământenite de mulţi ani, şi nu cred că sunt prima femeie care te invită pe la ea! Sau vrei să auzi din gura mea, că ştiu cât mă înjosesc, invitându-te? Apoi am şi o baie, o cameră specială pentru spălat, dacă ai uitat ce înseamnă asta! mai spuse ea privindu-l şi zâmbind uşor sarcastic.

      Luis o privi printre gene şi se abţinu, nu-i reproşă nimic, chiar dacă îl afectase că aşa mai voalat cei drept, îi spusese că este nespălat – gândindu-se că băuse mult şi acum vorbea alcoolul. Şi apoi trebuia să-i joace în strună, căci avea un scop. Totuşi, un mic semnal de alarmă îi aprinse un beculeţ: Lizetta era încă coerentă şi sigură în mişcări, iar în ochi îi apăruse din nou luminiţa stranie, ce încerca acum, să-i adoarmă simţurile, să-l hipnotizeze.

      Connie apăru ca din pământ:

      − Mai doriţi ceva domnule?

      − Nu, vreau nota de plată, spuse Luis.

      − Ok!... spuse Connie şi scoase nişte bani din buzunar. Îi aşeză pe masă în dreptul lui Luis, fără să-i numere: Poftiţi restul, eu am oprit cât a fost necesar.

      − Îi poţi păstra.

      − Mulţumesc! zise Connie zâmbind.  

      Luis şi Lizetta, se ridicară amândoi aproape simultan şi părăsiră localul „Cocoşul roşu”, ca doi buni prieteni ce se cunoşteau de-o viaţă, mai lipsea ţinutul de mână.

  - va urma -

[Sofia Sincă]

Un capitol care mi-a mers la suflet. Pe motivul că s-au spus multe adevăruri în ceea ce privesc raporturile dintre un bărbat şi o femeie, despre simţuri şi altele. Deşi autorul este bărbat, recunoaşte şi demască numeroase orgolii masculine, prin dialogul Lizettei, o prostituată atipică aşa cum de fapt se denumeşte. Auzi Emil? Nu mai reţin acel raport sexual mintal. Abia aştept capitolul următor. :)))

Dar îmi amintesc o secvenţă din ''Planeta maimuţelor'', când o maimuţoaică dorea sex cu un bărbat umanoid, dar fără schimb de fluide... Asta însemna ca să se privească, să-şi zâmbească şi să-şi facă ochi dulci, să-şi imagineze cam cum ar fi... fără să se atingă. Ce m-a amuzat chestia, atunci... Aşa o fi şi al tău?

eşti enigmaticos, - m-a amuzat teribil termenul
ca să zic aşa,- eu nu prea suport această sintagmă... Oricum nu aşa de des. De fapt eu le-aş scoate de tot. Ai zis, ai zis... sună ca o scuză pentru ce ai zis.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Corina Militaru]

Un capitol reusit. Curioasa in continuare.

Are dreptate Sofy in legatura cu expresia ca sa zic asa, si eu as renunta la ea. De tot.

cu mişcări mai largi îl aşeză pe masă( mai largi decat ce?)

ca doi buni prieteni ce se cunoşteau de-o viaţă, mai lipsea ţinutul de mână( dupa parerea mea)

Cu prietenie,

[Emil Dumitru]

Sofia, mulţumesc pentru... ca să zic aşa, am reformulat frazele respective.

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Un capitol care mi-a mers la suflet. Pe motivul că s-au spus multe adevăruri în ceea ce privesc raporturile dintre un bărbat şi o femeie, despre simţuri şi altele. Deşi autorul este bărbat, recunoaşte şi demască numeroase orgolii masculine, prin dialogul Lizettei, o prostituată atipică aşa cum de fapt se denumeşte. Auzi Emil? Nu mai reţin acel raport sexual mintal. Abia aştept capitolul următor. :)))

Dar îmi amintesc o secvenţă din ''Planeta maimuţelor'', când o maimuţoaică dorea sex cu un bărbat umanoid, dar fără schimb de fluide... Asta însemna ca să se privească, să-şi zâmbească şi să-şi facă ochi dulci, să-şi imagineze cam cum ar fi... fără să se atingă. Ce m-a amuzat chestia, atunci... Aşa o fi şi al tău?

eşti enigmaticos, - m-a amuzat teribil termenul
ca să zic aşa,- eu nu prea suport această sintagmă... Oricum nu aşa de des. De fapt eu le-aş scoate de tot. Ai zis, ai zis... sună ca o scuză pentru ce ai zis.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Emil Dumitru]

Corina, mulţumesc pentru lectură, am modificat totul, cu excepţia ultimei fraze. Am folosit-o ca să scot în evidenţă, cam până unde ajunsese relaţia lor, până în acel moment.

Cu prietenie, 

Corina Militaru a spus :

Un capitol reusit. Curioasa in continuare.

Are dreptate Sofy in legatura cu expresia ca sa zic asa, si eu as renunta la ea. De tot.

cu mişcări mai largi îl aşeză pe masă( mai largi decat ce?)

ca doi buni prieteni ce se cunoşteau de-o viaţă, mai lipsea ţinutul de mână( dupa parerea mea)

Cu prietenie,