Pentru cele ce urmează, să vă povestesc,cine sunt şi cum mă cheamă, nu prea are mare importanţă. O parte din amănunte le veţi afla mai târziu pe parcurs. Am să vă spun doar că întâmplarea s-a petrecut intr-o zi toridă, una dintre acele zile devastatoare din vara trecută, când, pe la ora prânzului, nu-ţi mai venea cheful să ieşi din casă, nici luat cu salvarea. Din asfalt se ridicau valuri-valuri de căldură, iar lumina tremura indecisă, printre arborii piperniciţi de pe marginea bulevardului.
    Am cotit la dreapta, pe o străduţă îngustă, şi am parcat maşina pe trotuar, la umbra precară, a unui un zid vechi, plin de graffiti. Un câine, pe jumătate adormit cu limba scoasă, a deschis, precaut, un ochi, a căscat plictisit şi a dat vag din coadă, alungând o muscă. Când am iesit, după aerul condiţionat din interior, vipia de afară mi-a dat senzaţia că intru într-o etuvă. Am transpirat instantaneu, mi-am sters faţa cu batista şi m-am îndreptat spre locul unde aveam stabilită întâlnirea cu clientul meu.
    Fast-food-ul la care trebuia să ajung, situat undeva, într-o piaţetă din centrul vechi al oraşului, era un fel de combinaţie ciudată, intre un bistrou şi o cofetărie. Cea mai mare parte o ocupa bistroul, de fapt o linie de autoservire, un ”împinge tavă” de odinioară, separat de cele nouă-zece mese din sală, printr-o bară nichelată. Aşa-zisa cofetarie avea o vitrină, din care se vindeau prăjituri proaspete şi, alăturat, un dozator de sucuri .

    Pe cele două ţigănci, le observasem încă de afară, înainte de a intra. Una era foarte tânără. O adiere uşoară, iscată de nu ştiu unde, le flutura fustele creţe, ca două flăcări aurii, legănându-se deasupra trotuarului încins. Cei doi băieţei, care mergeau în faţa lor, nu mai mari de şase-şapte ani, îţi săreau în ochi de la distanţă. Fuseseră îmbrăcaţi, în ciuda căldurii, la fel, curat , cu pantaloni şi pantofi negri, cămăşi albe şi cravate negre, asortate. Când s-au apropiat, mi-am dat seama de ce atrăgeau atât de mult atenţia rarilor trecători, care îi priveau amuzaţi: erau gemeni.
    Au pătruns cu toţii în holul de la intrare, comun cu magazinul de la etaj. Unul dintre băieţi a dat să intre, dar vocea autoritară a celei mai in vârstă l-a oprit:
-Beshes! Stai.
   I-a întors cu faţa spre ea, a scuipat în palmă şi le-a trecut mâna prin păr, netezindu-l, apoi i-a mai scuipat o dată, uşurel, să nu se deoache. Cealaltă s-a apropiat de uşa de la intrare, a dus palma streaşină deasupra sprâncenelor, să vadă mai bine prin geamul fumuriu, şi a privit iscoditor înăuntru.
   Clientul meu incă nu venise. Am cumpărat un pahar mare cu juice de portocale şi m-am aşezat la o masă liberă, cât mai aproape de zona unde un ventilator anemic încerca să aducă un strop de răcoare.
Incet-încet, coada care se formase la dozator ajunsese aproape în dreptul meu. Stăteam cu faţa spre uşă, aşa că am văzut cu uşurinţă tot ce s-a întâmplat în minutele următoare.

Când cea tânără s-a apropiat suficient de mult, senzorul a funcţionat, deschizând uşa, iar ea a pătruns înăuntru, păşind pe vârfuri, uşor, ca o balerină, cu ochii în toate părţile. S-a intors după câţiva paşi şi i-a făcut semn să înainteze:
-Haoarde, am auzit-o spunând, vino aici.
    Avusesem, ca avocat, câteva procese, în care inculpaţii erau rromi şi, vrând-nevrând, învăţasem câteva cuvinte. Cea vârstnică a împins uşor copiii înainte, îndemnându-i din priviri să se aşeze la o masă liberă, apoi s-a aşezat şi ea la rând, sporovăind încet cu cealaltă, în limba lor ciudată. Singurul cuvânt, pe care l-am înţeles ,a fost shukar şi mi-am dat seama că vorbeau despre copii. Se uitau din când în când la ei, şi erau într-adevăr, frumoşi, aşa cum îşi aşteptau, cuminţi, prăjiturile.

* * *
     Mobilul a sunat scurt. L-am deschis şi mi-am auzit clientul scuzându-se: ”Maestre, sunt în trafic şi trebuie să mai întârzii vreo juma’ de oră”.L-am înjurat în gând, am vrut să amân întâlnirea, dar mi-am amintit de căldura de afară şi am zis: “Bine, da’nu mai mult” apoi am închis.
M-am ridicat să mai iau un pahar şi să comand un cataif. Sucul era, într-adevăr rece şi bun.
Atunci a apărut un bodyguard. Ieşise de undeva, din spate, probabil de la bucătărie. Tocmai se ştergea la gură, încă mai clefăia ceva. Când le-a văzut pe cele două, a tresărit şi s-a îndreptat direct spre ele:
- Hei, cioropinelor, ce căutaţi acilea, i-am auzit vocea răguşită, de ce aţi intrat? Hai, huşi afară!
Cea mai tânără s-a încruntat uşor, dar cea vârstnică i-a pus mâna pe braţ, linişţind-o.
- Hai, frumosule, chiparosule, i-am auzit vocea linguşitoare, lasă-ne şi pe noi să luăm, neşte prajituri şi la frumoşii noştri. Nu facem galagie, zău, pă ochii mei, mai e domnu’ la rând, luăm şi noi şi plecăm.
”Domnu” era un adolescent pletos, cu fruntea plină de coşuri, blugii rupţi şi ochii roşii, de prea mult stat noaptea în faţa calculatorului. Puştii se ridicaseră deja în picioare şi priveau speriaţi către ele, gata să iasă la primul semnal.
- Am spus s-o uşchiţi, o uşchiţi! s-a arătat neîndurător cerberul localului.
- Hai,domnu’ „gadibardu”, a îngăimat şi cea de-a doua, lasă-ne, că e ziua lu’ ăştia micii, să aibă şi ei o bucurie.
- Bă, voi ştiţi deja că nu aveţi voie aici, a ridicat acesta glasul. A spus patronul că „fără ţigani înăuntru” aşa rămâne, şi a dat să o apuce de mână.
- Aşa e mişto, l-am auzit şi pe lăţos bodogănind, ca-n State, ce pana mea, „negrii, evreii şi indienii nu au voie să intre”.
Atunci mi-a sărit ţandăra. M-am ridicat şi am intervenit în discuţie:
- Domnilor, am zis, ceea ce faceţi dumneavoastră e interzis şi pedepsit de lege în orice ţară civilizată. Asta se numeşte discriminare. Pe dumnealor nu le puteţi da afară, au voie să cumpere, ca oricare cetăţean.
    Mă enervasem şi ridicasem, fără să vreau, vocea. Câteva capete curioase s-au întors de pe la mesele învecinate, însă nimeni nu a intervenit. Malacul în uniformă s-a intors şi el pe jumătate spre mine, surprins. În privirea tâmpă i se citea stupoarea. Nu-i venea să creadă că cineva îndrăznea să îi conteste „lui,” autoritatea.
    Ce mi-a spus nu a făcut decât să mă înfurie şi mai mult:
-Tataie, l-am auzit şuierând printre dinţi, ia şezi matale acolo blând şi nu te amesteca unde nu–ţi fierbe oala. La matale acasă nu vine nimeni să ciordească tacâmuri, cum face astea pe aici, nu vine nimeni să se babardească în veceu, nu face scandal, nu te scuipă , nici nu te înjură. Aşa că, bagă-ţi mai bine discriminarea aia undeva şi lasă-mă să-mi fac treaba cum vrea patronu’.
Mi-am pierdut, pentru o clipă, cumpătul.
- Dumneata ai o legitimaţie, m-am răstit, sau trebuie să sun la 112, să chem poliţia?
    Gorila şi-a îngustat şi mai mult fruntea lată de două degete, m-a privit urât şi a făcut un pas înainte, ameninţător. Intrasem în încurcătură şi, dacă se ajungea la violenţă în public, prestigiul meu de om al legii, ar fi fost vizibil şifonat. Din belea m-au scos însă tot pirandele:
- Şăfu, şăfu, s-a precipitat una dintre ele, lasă poliţia să doarmă-n pace. Ce nevoie avem noi de caralii? Decât să te superi, un boier mare ca matale, mai bine plecăm noi, fără ciorovăială...Şi duse au fost, cu puradei cu tot.
* **
     Am crezut că incidentul s-a terminat. Am băut ce mai rămăsese în pahar, mi-am terminat cataiful şi m-am îndreptat spre ieşire, ignorându-mi adversarul, care patrula agresiv în apropiere.
     Când am ieşit în hol am auzit un tropăit rapid şi, din penumbra răcoroasă a scărilor, care urcau spre magazin, au coborât pirandele. Păreau agitate şi nu ştiam la ce să mă aştept. S-au oprit între mine şi ieşirea principală, aşa că, a trebuit să mă opresc şi eu. Prima mi s-a adresat cea tânără. Privită de aproape, era chiar frumoasă. Cei mici se ţineau strâns de fusta ei.
-Ascultă, barosane, a inceput ea, şi mi-a zâmbit, aşa galeş, ca o lalea neagră.Te-am aşteptat să vorbim cu tine, să nu crezi că suntem neşte proaste. Se vede pe faţa ta că eşti om cu carte. Baba asta, şi a zâmbit iar, zice că te-a văzut pe la trebunal. Oi fi poate vreun procoror, treaba ta, să fii sănătos, bahtalo. Da’ eu te întreb acum, ce-ţi veni cu descremenarea, unde ai văzut descremenare, la noi? Pe ăla îl făceam noi, dacă nu ereai tu. Îi dădeam doi lei, ca de obicei, şi ne lăsa în pace, nici nu ne vedea. Da’ aşa, tu te-ai făcut de râs, şi noi cu prajiturile, canci.
Am dat să-i răspund dar cealaltă mi-a luat vorba din gură:
- Acuma, să ştii şi tu, că noi am fost şi prin alte ţări şi ne-am dăşteptat, că descremenarea aia de care cardeşti este de două feluri, nasoală şi mişto. La noi, la Românica, este nasoală, că uite ce-am păţit. În Franţa e mişto. Acolo, când te descremenează, te suie în avion, îţi dă moca trei sute de euroi şi te trimite acasă, cu beletul plătit în buzunar. Apoi te intorci când se mai uită treaba. Şi să mai ştii că eu nu sunt babă. Asta e fata mea şi are patru clase termenate, iar ăştia nepoţii mei, e amândoi premeanţi.
    Nu au aşteptat nici un răspuns. Mi-au întors spatele şi s-au depărtat de mine, spre cuptorul de afară in care s-au topit, păşind mândre ca nişte regine ale rromilor,cu puradeii ţopăind în jurul lor.

Vizualizări: 145

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesantă chestie descremenarea asta... Profită fiecare după cum poate de ea, înclusiv ei, discriminaţii. Asta este civilizaţia şi cultura poporului nostru. Mai avem până înţelegem adevăratul sens al cuvântului şi, apoi până îl punem în aplicare mai durează o generaţie... cel puţin.

Un text bun, o lecţie de viaţă într-o proză scurtă, bine narată, uşor lizibilă şi picurată cu puţin umor chiar dacă negru sau măcar gri.

Însă va trebui să mai treceţi peste text, deoarece sunt mulţi de î fără căciuliţă şi sunt pe ici pe colo câteva căciuliţe în plus, care schimbă sensul cuvântului. Apoi mai există un, neândurător, şi un trimte acasă.

Am citit cu plăcere!

Sofy

Apreciez atitudinea lor și stilul descrierii. Interesantă scriere!

Atmosferă, personaje şi conflict pornit de la descremenare. Că de, este de două feluri! :) Condei sigur, naraţiune bună şi bineînţeles câţiva stropi de umor. Am citit cu plăcere!

Cu prietenie,

 Mulţumesc tuturor lectorilor mei pentru comentarii şi sugestii.

Toate sunt relative pe lumea asta, inclusiv discriminarea, determinantă fiind perspectiva din care priveşti. Apreciere!

Interesant este, mai ales, faptul că ați postat acest articol de ziua națională a României. Nu știu dacă ați făcut-o intenționat, dar oricum, se pare că are ceva efect.

 Domnule Rotaru,

Explicaţia  datei postării nu are legătură cu ziua naţională a României. Deoarece acest text literar se afla inscris la un concurs de proza, care interzicea  promovarea textelor concurente  înainte de  1 Decembrie, l-am publicat imediat ce a dispărut interdicţia. Efectul de care vb., ţine de felul in care proza mea a fost acum şi cu alte ocazii receptată de cititori, care  îşi exprimă părerea  prin comenturi. 

   In altă ordine de idei, pt. că se pare că sunteţi în confuzie, ceea ce aţi citit mai sus este un text literar sau altfel zis o proză scurtă/short story. Genul este diferit de articol, cum  îl credeţi  dvs.,  specie care ţine de publicistică . Pentru lămuriri suplimentare  in acest sens puteţi folosi linkul: http://dexonline.ro/definitie/articol. Cu stimă IMC


Paul Rotaru a spus :

Interesant este, mai ales, faptul că ați postat acest articol de ziua națională a României. Nu știu dacă ați făcut-o intenționat, dar oricum, se pare că are ceva efect.

Se pare că ora târzie mi-a jucat un renghi și mi-am ales greșit termenii, mai ales că nu fac parte din lumea publicisticii. Sincer, nu am vrut să fiu deloc răutăcios. În fond, subiectul creației dumneavoastră este unul delicat și nu merită luat în derâdere. Aveți un fin spirit de observație, reușiți să punctați clar tipurile de personaje, ceea ce puțini reușesc, mai ales, în proză. Vă mai aștept cu astfel de opere. Cu stimă,

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Lui Rădița Răpeanu i-a plăcut profilul lui bolache alexandru
cu 49 minute în urmă
Postare de log efectuată de Rădița Răpeanu
cu 1 oră în urmă
Tudor Cicu şi Ionuț Dumitru sunt acum prieteni
cu 1 oră în urmă
Ionuț Dumitru şi Laura Cozma sunt acum prieteni
cu 2 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Laura Cozma îi place postarea pe blog în noaptea asta.... a lui Chris
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Pantum a lui Valeria Merca
cu 2 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pantum a utilizatorului Valeria Merca
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pantum a utilizatorului Valeria Merca
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Prezență a lui nicolae vaduva
cu 3 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Prezență a utilizatorului nicolae vaduva
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pantum a utilizatorului Valeria Merca
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Pantum a lui Valeria Merca
cu 3 ore în urmă
Postare de log efectuată de Valeria Merca
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Frig (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frig (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Frig (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor