Dileme (continuare-fragment)

[Giurgiu Silvia]

    -Iubito, de ce ai tăcut atâta vreme? De ce m-ai lăsat să greşesc, de ce nu mi-ai spus niciodată cum voiai să fiu, să te iubesc? Eu am crezut mereu că te fac fericită, că avem o relaţie
perfectă!
Dumnezeule, cât de orb am fost!
   -Te rog, nu te mai învinui! se ruga Lea stavilindu-şi plânsul. Trebuia să îmi deschid inima, să îţi spun ce nu merge, să construim viaţa noastră aşa cum merităm amândoi. Dar nu am putut să te înfrunt, nu am putut să îmi depăşesc limitele şi am lăsat să se năruiască o iubire atât de mare! Tu să mă ierţi, Carlos! Ai foarte multe să îmi ierţi!
    -Putem îndrepta tot, putem să o luăm de la capăt. Acum ne cunoaştem, ştim ce am greşit, ştim ce vrem şi nu trebuie decât să rămâi, Lea! Nu pleca, fără tine sunt pierdut!
     Sufletul Leei gemea sub apăsarea grea a acelor implorări, a atatei iubiri. Simţea cum vraja ei o ameţeşte, cum o învăluie ca o otravă dulce, cum îşi înfăşoară lanţul de miere în jurul inimii şi o readuce la captivitatea din care voia cu orice preţ să scape. Simţea că nu ajunge iubirea. Dacă iubea, de ce dorea cu atâta ardoare să se îndepărteze, să se elibereze de acele braţe care o strângeau pătimaş, posesiv? Nu mai putea suporta despărţirea asta dramatică şi îşi astupă urechile să oprească şuvoiul de cuvinte ce curgeau chinuitor de pe buzele pe care le iubise atât. Privirea se agăţase iremediabil de valiza pregătită ce întruchipa în acel moment certitudinea libertăţii de care avea atâta nevoie.
    -Nu! Te rog acceptă, Carlos! Eu voi pleca! Nu mai pot să fiu femeia pe care tu o iubeşti! Nu am fost niciodată cea adevărată! Ai iubit pe altcineva! Lea e această femeie care peste un minut va ieşi pe uşa aceea. Adio Carlos!
     În timp ce auzea cum frânturile sufletului se prăbuşeau peste ea şi el cu plânset sfâşietor, se întoarse pe călcâie, apucă cu hotărâre valiza şi aproape alerga către taxi-ul pornit care aştepta de prea mult timp în stradă. Nu privi înapoi şi nu răspunse acelui strigat...o Doamne...acelui geamăt a cărui durere şi disperare îi însângeră calea şi viitorul.
     Maşină demara în trombă şi dispăru din câmpul acela magnetic încărcat cu trăiri din cele mai contradictorii, mai intense şi mai copleşitoare. Gara se ivi ca un ţărm salvator după lupta cu stihiile dezlănţuite ale despărţirii, imagine ce întări spiritul pustiit al femeii. Telefonul se tânguia neîncetat în străfundurile haotice ale genţii, dar nimeni nu îl auzea, nimeni nu răspundea.
     Trenul se opri cu un scrâşnet strident de fiare rănite. Lea îmbrăţişa cu privirea oraşul care o primise în urmă cu 11 ani şi o adoptase ca pe o fiica rătăcită, când viaţa ei se termina şi începea cu primul pas facut pe  acest pământ. Atunci, un tren o expulzase dintr-o lume crudă ce-i nimicise fiinţa şi trecutul,  iar azi, un alt tren o smulgea dintr-o altă lume pentru a o propulsa într-un viitor incert de care prezentul se agăţa cu zgomot de ziduri năruite. Oooh, cum îşi rănise sufletul luptând să le dărâme! Fugea din nou! Lasa iar în urmă durere, inimi sfărâmate, acel ,,DE CE?" pentru care nu avea un răspuns, nu încă.
     Dar, in sfarsit, telefonul tăcu! Şi cu el tăceau şi reproşurile ce-i întunecau mintea. O uşurare binecuvântată cobora în suflet, privirea se desprinse din haosul imaginilor lăuntrice şi zbură liberă pe fereastra deschisă,către orizonturi vii,adevărate,către libertate şi noi inceputuri.

[Corina Militaru]

Frumos aici! :) Să mai spun că sunt și mici scăpări? :))

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Un paragraf drăguț, cu scena despărțirii dintre doi iubiți. Frumos descrisă, dar clasică, nou... nimic.

Eu am găsit niște abateri de la limba literară și anume:

- a acelor implorări, a atatei iubiri, o otravă,- a se evita astfel de alăturări, și nu sunt puține.

- strigat...o Doamne...acelui,  - lipsesc pauzele dintre semnele de punctuație și cuvânt; mai sunt în text și altele asemenea situații.

- Maşină demara în trombă şi dispăru - mașina demară... dacă urmează dispăru. Am observat că ai verbe și la perfectul simplu și la prezent sau alte cazuri chiar în interiorul frazei. De preferat este să se nareze la același caz. Sau poate lipsește căciulița lui ă și din nou este o eroare. Mai ai lipsă diacritice.

Ar mai fi, aranjarea grafică a primelor trei rânduri.

Dar am citit cu plăcere,

Sofy

[giurgiu maria]

Am recitit cu multă plăcere Silvia! Felicitări și multă prețuire!