COBRA (1)

[Exemplu de Titlu]

Era întro seară de iulie, prin anii nouăzeci, în jurul orei douăzeci şi două.

Alina intră pe aleea mărginită de gard viu. La capătul ei se deschidea parcul în toată splendoarea sa.
Se opri câteva secunde, dorindu-şi să găsească un loc mai retras, unde să nu atragă atenţia cuiva, pentru că se auzeau nişte voci de fete şi băieţi de undeva. Privi la băncile de lemn din faţă, despărţite de pajiştile micuţe cu tufe de trandafiri de toate culorile. Îşi aruncă privirea spre aleile întortocheate unde se vedeau alte bănci, acompaniate de pomi diferiţi şi cu tulpinile groase şi crestate. Deşi nu erau la fel, aveau un lucru în comun. Toţi pomii erau încărcaţi de crengi groase şi bogate cu frunze. Gardul viu împrejmuia pe alocuri unele porţiuni ale parcului şi tufele de trandafiri altoite se vedeau peste tot.
Era o seară frumoasă de vară şi începea să se simtă răcoarea de seară, dar ea nu era conştientă de acest lucru, pentru că era îmbrăcată într-un costum de blugi deschis la culoare. Sub geacă avea un tricou alb cu mânecă scurtă  şi cu imaginea cauciucată a lui John Lennon pe piept. Era încălţată într-o pereche de Drăgăşani bleumarin şi la mijloc avea o borsetă care conţinea un portofel, un pachet de ţigări neînceput, o brichetă roşie, un rimel, un tuci şi un ruj mov. Nu pleca niciodată de acasă fără ele.
Părul negru şi ondulat, lung până la mijloc şi-l prinsese cu un elastic bleu. Îşi lăsase o şuviţă de păr să-i cadă pe faţă, care îi dădea un aspect delicat. Avea puţin peste un metru jumătate şi era plinuţă. Nu o interesa prea mult aspectul acesta, deşi se gândea uneori că i-ar plăcea să fie mai slabă ca alte fete. Avea o fată plăcută cu frunte înaltă şi ochii albaştri-verzui, umbriţi de nişte gene negre lungi şi întoarse cu rimel. Deasupra lor tronau o pereche de sprâncene frumos pensate. Nasul drept, împreună cu buzele cărnoase şi rujate ieşeau în evidenţă alături de obrajii rozalii, ce dădeau fizionomiei sale o strălucire aparte datorită ochilor săi.
Înaintă spre băncile şi tufele de trandafiri din faţă şi trecu pe lângă una din ele, fără să o privească. Cunoştea toate locurile din parc. Cel mai mult îi plăcea să stea în spate, lângă bustul lui Eminescu ce era postat pe un soclu înalt de un metru sau puţin mai departe unde era o măsuţă rotundă, înconjurată de scaune mici de lemn, aşezate pe un caldarâm de piatră.
Ajungând pe lângă bustul lui Eminescu, se aşeză jos pe iarbă lângă un pom. În faţa sa era o superbă tufă de trandafiri roşii şi roz, dar ea "n-o vedea" pentru că se gândea la Ionuţ. Nu se întâlnise de două zile cu el. Era atât de absorbită de gândul ei, încât tresări când se auzi strigată:
- Alinaaa! Alinaaa! Ce faci?
Privirea ei îşi schimbă direcţia drept înainte, să vadă cine o strigă.
Era prietena ei Ani, o fată brunetă şi mai înaltă decât ea cu cincisprezece centimetri. Era tunsă scurt, cu breton pe frunte. Avea ochi căprui,  era slabuţă şi foarte drăguţă. Ca şi Alina, era îmbrăcată într-un costum de blugi, dar închis la culoare. Sub geaca de blugi avea şi ea un tricou bleu cu imaginea lui Bob Marley. Era încălţată în adidaşi Puma şi borseta de la mijloc era neagră. Spre deosebire de Alina, ea nu obişnuia să se machieze şi de aceea nu avea în borsetă decât un pachet de ţigări şi un portofel cu ceva bănuţi în el.

va urma

Mihaela Moşneanu 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Aşa... Hai la treabă:

- Era întro seară de iulie, prin anii '90, în jur de ora 22:00. > Era într-o seară de iulie, prin anii 'nouăzeci, în jurul orei douăzeci şi două. [Într-un text literar nu prea au ce căuta cifre decât cu foarte mici excepţii!]

- Se opri câteva secunde în loc, dorindu-şi să găsească un loc mai retras

- iar la mijloc avea o borsetă albastră în care avea un portofel, etc., etc., etc. Observi că foloseşti fie paronime, fie omonime în aceeaşi frază, lucru supărător. Prea multe tufe de trandafir!...

Ai uşurinţă în scris, limpezime. Mai multă atenţie nu strică.

Cu drag,

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

dându-i un aspect delicat fizionomiei sale.

Avea 1,60 cm  - avea puţin peste un metru jumătate

cu ochii albaştri-verzui, împrejmuiţi de nişte gene negre lungi şi întoarse cu rimel, însoţiţi de-o pereche de sprâncene, frumos pensate - cu ochii albaştri-verzui, umbriţi de nişte gene negre, lungi şi întoarse cu rimel, deasupra cărora tronau o pereche de sprâncene, frumos pensate

buzele cărnoase şi movalii de la ruj

în ton cu culoarea ochilor. - nuanţa ochilor (pentru a evita cacofonia)

Înaintă spre băncile şi trandafirii din faţă, trecând pe lângă o tufă de trandafiri, fără să se uite la ea. Le cunoştea pe toate, Cunoştea toţi pomii, toate tufele de trandafiri, toate băncile şi aleile din parc. 

Cel mai mult îi plăcea să stea în spate, lângă bustul lui Eminescu ce era postat pe un soclu înalt de un metru sau la vreo cinci metri distanţă puţin mai departe de bust, unde era şi-o măsuţă rotundă, înconjurată de scaune mici de lemn, postate aşezate pe un caldarâm de piatră.

Ajungând într-un final pe lângă bustul lui Eminescu, se aşeză jos pe iarbă, lângă un pom. În faţa sa, cam la o jumătate de metru, era o superbă tufă de trandafiri roşii şi roz, 

Privirea ei fixată spre tufa de trandafiri, îşi schimbă direcţia drept înainte, să vadă cine o strigă

 

Deci PREA MULTE AMĂNUNTE, prea multe repetiţii...

Sper să nu fie acesta motiv de supărare. Scopul acestor forumuri e în primul rând acela de a ne ajuta. Numai aşa ajungem sus. Numai şlefuind bine un diamant, acesta va străluci.

Vă doresc BUN VENIT în cadrul acestui minunat cenaclu!

Cu drag, Vasilisia

 

 

 

 

 

[Sofia Sincă]

Un început de ceva... vom vedea ce va urma.

În ceea ce priveşte construcţia naraţiunii au spus cei doi fondatori ai site-ului, familia Lazăr. Vreau să-ţi spun, Mihaela că Ion lazăr da Coza este un perfecţionist, drept pentru care eu l-am numit domnul perfecţiune. Însă cine ţine cont de sfaturile lui, ajunge departe (hi!). De fapt are dreptate în tot ce spune.

Prin urmare ai nevoie de nişte modificări pe text şi apoi vom mai vedea.

Eu trec la următorul.

Cu prietenie, Sofy!