Cap. 27. Insula Magică a Fericirii

[Nicolae Sărătean]

                                                     27. Marele război

               În această pace desăvârşită, într-o frumoasă şi senină dimineaţă, la uşa palatului de cleştar, descălecă de pe un superb inorog înaripat, cerând urgent să intre în audienţă la sultan, un sol al regiunilor din nord ale insulei. Un gardian, aleargă repede dinaintea sultanului anunţându-l, acesta coborî în cabinetul său şi în câteva clipe, solul se prezentă  alteţei sale regale şi cu respiraţia întretăiată încă din cauza grabei spuse:
             - Alteţă, este incredibil ce s-a întâmplat! În curând vom fi atacaţi! Corpuri întregi de armată se îndreaptă spre capitală. Ameninţarea este de proporţii încât trebuie să ne pregătim de luptă imediat.
            - Gardian, vino repede, strigă sultanul!
În câteva clipe un frumos ostaş se apropie.
            - Cu ce pot să vă fiu de folos alteţă?
            - Anunţă degrabă consiliul de război al insulei, dar mai întâi pe Magul Tânţărin şi pe Principele Încruntat, pentru şedinţa extraordinară ce va începe în câteva clipe în cabinetul prezidenţial!
             Spuse acestea luându-şi solul la braţ, îl invită să ia loc şi-l servi cu o băutură specială, direct din barul personal. Îl rugă să se liniştească şi să-i povestească pe îndelete cum şi ce s-a întâmplat, încurajându-l să aibă încredere că nimic în univers nu poate pereclita securitatea şi integritatea Insulei Magice a Fericirii.
             Magul Ţânţărin, intră valvârtej urmat îndeaproape de Principele Încruntat, exclamând!
            - Ce s-a întâmplat alteţă?
            - Veşti rele Majestate! Cu ocazia nunţii, prin vortexurile deschise s-au înfiltrat inamici foarte puternici care acum se află în fruntea armatelor popoarelor din nord şi se îndreaptă spre noi. Doar atât mi-a spus solul mai multe nu ştie nici el.
              La cele auzite magul scoase degrabă globul său de de cristal, îl atinge uşor cu bagheta şi îndată o uriaşă hologramă se deschise în faţa lor! Era incredibil ce vedeau! Călări pe şerpi, dragoni zburători, covoare şi alte specii de nave, înarmaţi până-n dinţi, dinaintea lor, se desfăşura o imensă armată ce înainta în viteză printre vârfurile copacilor şi crestetele munţilor, îndreptându-se spre capitală! Sultanul păli ca şi toţi ceilalţi de faţă, când văzură că în fruntea oştilor erau chiar ei; magul, sultanul, principele încruntat, prinţesele îmbrăcate în straie de război, ducesele, lady-ule şi toţi locuitorii insulei, aveau copia lor în aceste fiinţe maligne.
           - Ce se întâmplă majestate? exclamară toţi vociferând şi nu înţelegând situaţia!
          - Avem clone? Ce sunt de fapt, sau mai degrabă cine sunt? exclamă nedumerit si întrebător Principele Încruntat.
          - Sunt gândurile noastre negative!spuse Magul, lăsate în urmă prin trecerea dimensiunilor ascendente! Conflictele nerezolvate, afacerile neîncheiate şi toată negativitatea noastră pierdută în timp şi spaţiu! S-au înfiltrat pe insulă şi au convins popoarele din nord că ei sunt cei adevăraţi! Au aproape aceleaşi puteri magice ca şi noi! Magia nu ne va folosi împotriva lor, sunt încarnaţi în şefii şi conducătorii acestor fiinţe, aşadar, nu-i putem ucide fără să ucidem şi spiritul acestor nevinovaţi!
            Trebuie să lipsesc puţin! Alteţă! Dă ordin să fie pregătite toate armatele noastre, vom porni degrabă, în întâmpinarea lor! Mă scuzaţi, acum trebuie să ies întru invocarea tatălui meu, Marele Magus! spuse acestea, ieşi în murmurul general al asistenţei.
          - Principe,continuă Sweet Aladdin! Armatele să fie gata de plecare în cel mai scurt timp posibil! Ducesă Lia! Asigură paza palatului, va trebui să porneşti la luptă alături de noi! Fiecare ştie ce are de făcut, să organizăm repede totul, întru a putea pleca, odată ce revine Magul.
             Marele Magus, apăru dinaintea fiului său, într-o uriaşă hologramă, după evocarea printr-un ritual binecunoscut de acesta. Îi explică tatălui său cum stau lucrurile, motivul evocării şi deranjului, relatându-i tot ce ştia cu privire la marea primejdie ce ameninţa Insula Magică a Fericirii, locuitorii săi şi echilibrul întregului univers.
          - Dragă fiule, există doar o singură soluţie! Va trebui să-i atrageţi în luptă aproape de vortexul principal, pe muntele sacru al insulei, unde se poate creea, cea mai puternică gaura neagră! Aici momeala vei fi chiar tu! Vei avea la dispoziţie doar câteva clipe între ai atrage acolo până la ultimul şi apoi să ieşi în mare grabă, astfel portalul găurii negre se va închide pe veci. Vei invoca cei patru zei ai creaţiei şi pe Suprem însuşi, în numele meu şi al iubirii, pentru a deschide gaura neagră. Este deosebit de riscant! Dacă nu se va închide la timp, va înghiţi şi va dizolva InsulaMagică şi întreaga dimensiune! Cum am spus deja, ai doar timp de zece respiraţii pământene normale, apoi trebuie să repeţi ritualul de închidere şi să ieşi. Dacă nu reuşeşti, vei rămâne definitiv prizonier, între dimensiunile spaţiu- timpului, fără a mai putea vreodată să revezi insula şi pe cei dragi! Aşadar, ştii ce este în joc, tu decizi!
           - Mulţumesc dragul meu tată! Voi face întocmai! Nu voi lăsa să se întâmple asemenea lucruri, vom rezolva această problemă cu orice preţ.
              Magul îşi luă la revedere de la scumpul său părinte, acesta îi ură mult noroc şi succes, încurajându-l, amintindu-i că are mare încredere în el, în a duce la capăt, această misiunea grea.
              Intră puţin abătut în cabinetul sultanului, le explică tuturor cum stau lucrurile apoi  ieşiră  şi încălecând pe Ouroburus, legendarul şarpe înaripat cu cap de lup, se puse dinaintea armatelor.
            - Dragi prieteni, a venit vremea să luptăm contra celui mai mare inamic al universului. Avem doar o singură şansă! Să învingem, ori să dispărem împreună cu draga noastră insulă, în eternitate. Fiecare ştiţi pentru ce luptaţi şi ce aveţi de apărat! Nu putem pierde această bătălie, le-o datorăm creatorilor noştri!
Spunând acestea, ridică mâna dreaptă şi dădu semnalul de plecare. Cerul se umplu de covoare zburătoare, inorogi, dragoni şi o mulţime pestriţă de navete spaţiale de luptă.
              Stabiliră un cod şi o anumită frecvenţă pentru toţi luptătorii, pentru a se pune în contact unii cu alţii telepatic, fără că mesajele lor să poată fi receptate de inamici, astfel în mare viteză şi tăcere schimbau între ei informaţii cu privire la localizarea inamicilor. În scurt timp se apropiară într-atât că începură să-şi simtă adversarii. Ajunseseră rapid, în zona munţilor şi aici magul dădu semnalul de oprire. I se părea locul ideal pentru abordarea tacticilor necesare şi de a se întruni pentru ultima oară cu conducătorii armatelor.
              Urcară toţii comandanţii pe covorul sultanului şi în faţa hologramei creată de mag cu locaţiile inamicilor, începură să elaboreze planurile de bătaie.
Sultanul şi principele se puseră de acord. Trebuiau să înconjoare muntele astfel încât să-i încercuiască, magul urma să facă un ritual şi un cerc magic pe vârful muntelui sacru, iar în momentul când toţi inamicii s-ar găsi în zona cercului, Lady Urlatica va trebui să producă cel mai puternic urlet de care era în stare, la comanda magului, pentru a scoate aceste entităţi malefice din trupurile în care intraseră. Abia când vor fi toţi afară, magul va deschide, marea gaură neagră, apoi se va arunca în mijlocul lor ca să-i conducă la pieire.
                Situaţia pentru prietenii noştrii era destul de dificilă, pentru a lupta contra demonilor proprii materializaţi în corpurile acestor fiinţe, fără să poată folosi magia, era de neînchipuit. Principele nu putea să facă uz de sprâncene contra lor, dar ideea salvatoare îi veni Tricontelui de Zacuscă. Acesta se prezentă repede înaintea magului şi-i spuse.
              -Majestate, cu ajutorul hologramelor cred că le putem veni de hac şi-i putem conduce spre vârful muntelui.
             - Bravo Triconte! I-aţi echipa şi la treabă! Acesta se supuse şi plecă degrabă împreună cu Lady Piscotel şi Ducesa Lia spre tabloul de comandă a navei sale, de unde putea forma renumitele holograme, a le programa rutele şi scopurile precise.
Aladin îşi luă două corpuri de armată şi plecă spre sud întru încercuirea inamicilor. Principele luă cealaltă direcţie, spre nord cu alte două corpuri, înţelegându-se să se întâlnească înconjurând muntele făcând un lung ocol în spatele acestuia şi odată ajunşi să-l restrângă, forţând inamicii să se îndrepte spre vârful muntelui. Ducesa Bibi Loquela, împreună cu Lady Motocel şi Lady Chiţ-Chiţ, porniră înspre est, iar Ducesa Lia spre vest, împreună cu Lady Marina, conducând fiecare câte un corp de armată! Magul Ţânţărin se îndreptă împreună cu Lady Orhidelia, Ducesa Urlatica şi Lady Licurici direct spre  coama muntelui, în aşteptarea inamicului pentru a-i da lovitura de graţie. Cu un corp restrâns din elita armatei putură a se infiltra foarte uşor printre rândurile ferocilor duşmani, având avantajul celor mai rapide nave din univers. Lady Măseluţă împreună cu Lady Aripel şi Lady Pelin rămăseseră la noua bază întru aşteptarea eventualilor răniţi.
Tricontele de Zacuscă multiplicase de zece ori numărul oştilor copiind şi creând holograme, după fiecare corp de armată în parte, astfel încât inamicilor să le fie deosebit de greu în a-i percepe pe adevăraţii luptători, lansându-le una după alta în urmă companierilor săi iubiţi...
             Totul se desfăşura conform planului, înaintea armatelor se puseră hologramele create de Triconte. Cu toţi, asteptau semnalul de atac al Magului Ţânţărin. La un semn, al acestuia, cercul format de armate se puse în mişcare restrângându-se şi apropiindu-se tot mai mult de oştirile inamice, obligându-i pe aceştia să dea înapoi şi să se îndrepte spre vârful muntelui, speriaţi oarecum de numeroasele armate ce le tăiau calea, neştiind că de fapt au de-a face doar cu nişte holograme.
              Fulgerele aruncate de Triconte imitând toate armele posibile, brăzdau cerul senin al insulei şi părea mai mult un spectacol de artificii într-o zi de sărbătoare decât o adevarată luptă. Acest lucru nu dură prea mult, maleficele creaturi îşi sădiră repede seama şi începură  să distrugă rând pe rând toate hologramele, dar oricum acestea îşi îndepliniseră misiunea cu succes, aruncându-i înspre direcţia mult-dorită.
               Magul Ţânţărin şi de altfel toţi actorii noştri îndrăgiţi, începuseră să simtă odată cu apropierea de aceste creaturi sentimentul fricii, transmis de aceşti musafiri nepoftiţi. Aceştia, reuşiseră detectarea câtorva mesaje telepatice şi-i atacau îngrozitor, încercând să le afle şi domine gândurile, transmiţându-le cele mai înfricoşătoare imagini, lupta dintre ei era de fapt lupta iubirii contra fricii.
              Sweet Aladdin primea de la "clona" sa, mesaje de tipul:
            - Ce crezi că faci? Uiţi că lupţi împotriva ta? De ce nu te accepţi în totalitate cu bune şi rele! De ce trebuie să fim separaţi! Trebuie să terminăm cu magul şi legile lui! Poţi să ai la picioare întreg universul! Acum putem fuziona şi să fim unul! Nu poţi lupta împotriva ta! Nu poţi exista fără mine! Legile universului poţi să le faci tu! Niciodată nu vei fi desăvârşit fără mine!
               Astfel de mesaje primiseseră cu toţii, în fiecare dintre ei se dădea marea luptă interioară. Magul însăşi le percepea pe toate şi încercă din răsputeri să le anuleze, amintindu-le pe rând fiecărora dintre membrii, cine şi ce sunt aceste creaturi şi faptul că nu au putere asupra lor.
               Trimisese repede un mesaj telepatic prin care le transmitea tuturor cea mai pură iubire, astfel eroii noştri se dezmeticiră repede şi-şi dădură seama că frica ce-i acaparase era doar o iluzie. Cercul se strângea rapid, inamicii urcau tot mai mult şi în câteva clipe se găsiră încercuiţi pe muntele sacru.
               Dintr-o dată magul se simţi inconjurat şi din vânător se transformă în vânat. Toată oastea inamică şi-a dat seama că distrugându-l pe Magul Ţânţărin, războiul ar fi câştigat. Lady Orhidelya era cuprinsă de sentimentul fricii, nu cunoştea pe deplin planul magului. Ducesa Urlatica şi Lady Licurici, la fel erau cuprinse de panică! Magul cu puterile lui se ocultă din faţa lor lăsându-i oarecum dezorientaţi şi în acest timp, îndreptă toată această frică spre cele trei femei comprimând-o totodată, adunând întreg sentimentul fricii de pe întreaga insulă în pieptul Ducesei Urlatica, în vederea obţinerii celui mai terorizant şi puternic ţipăt de groază din univers.
               Îşi imagină că se află în parcul din faţa palatului într-o meditaţie profundă împreună cu toţi membrii consiliului de administraţie şi că se ţineau toţi de mâini. În această poziţie invocă lumina binefăcătoare a iubirii care căzu peste ei ca o ceaţă albă-albăstruie şi în scurt timp acoperea întreaga insulă, apoi întreaga dimensiune crescând şi expandându-se în întreg universul, învăluind totul de la cel mai mic subatom, până la cea mai mare galaxie. Apoi prin puterea magică comprimă această energie, în vârful baghetei.
               Sweet Aladdin se apropia ca un uragan pe o parte, pe cealaltă venea Principele Încruntat, ambii nerăbdători şi neînfricaţi, dornici să termine cu bine această luptă şi să se întoarcă învingători la prinţesele lor. Din celelalte două laturi închizând cercul, veneau Ducesa Bibi Loquela cu Lady Motocel şi Ducesa Lia cu Lady Marina.  

              Inamicii se simţeau fără scăpare, încercând fără succes să mai inspire din doza de frică ce le rămăsese, când Magul îndreptă bagheta spre Ducesa Urlăţica descărcându-i în piept toată groaza şi frica superconcentrată, apoi spre Principele Încruntat dândui cea mai mare doză de iubire. Această iubire primită de principe, o retransmise degrabă cu renumitele-i sprâncene, sultanului, duceselor, lady-elor şi întregii suflări de pe insula magică vindecându-i şi umplându-i cu acest sentiment.
             Ducesa Urlatica, scosese cel mai uimitor şi puternic ţipăt de groază, încât vibraţia acestuia ridică toată suflarea, la câţiva zeci de metri de sol şi în acelaşi timp eliberând corpurile posedate de maleficele spirite, care se învârteau acum deasupra armatelor, într-o imensă tornadă neagră, cu vârful orientat spre Magul Ţânţarin.
            Acesta, invocă cei patru zei ai creaţiei într-o clipă şi dinaintea ochilor săi se deschise imensa şi întunecata gaura neagră! Salută asistenţa într-un semn de rămas bun, îi aruncă un zâmbet plin de iubire Lady-ei Orhidelia, transmite ordinul frumosului şi neînfricatului Ouroburus, care dintr-un salt fu deja la marginea deschiderii marii găuri negre şi cu toată armata de spirite malefice pe urmele lor, se aruncară în densul întuneric.
.           Cât ai bate din palme, norul negru se dizolvă în întunecimea vortexului, care apoi se inchise intocmai cum spuse Marele Magus.
             Mulţimea aştepta cu sufletul la gură redeschiderea şi apariţia magului.

             Clipele treceau una după alta, emoţiile tuturora şi neliniştea atinseră apogeul. Nisipul clepsidrei s-a scurs, incheindu-şi misiunea pentru Magul Ţânţărin.
             O tăcere mormântală se întinsese pe toată insula, viaţa însăşi parcă se oprise în loc. În conturul acesta, pentru un moment totul părea o amintire, un istant dintr-o fotografie alb-negru. După multe clipe de aşteptare, concentraţi în nemişcarea lor, spre locul unde dispăruse cel ce a fost Magul Ţânţărin, toţi ochii se îndreptară spre Lady Orhidelia.
              Părul ei auriu, devenise mai alb decât pura zăpadă, ochii mari albaştri, ce cu câteva clipe înainte, ar fi putut vrăji şi da viaţă cu strălucirea lor, se transformară în două adânci izvoare cristaline, de lacrimi. Era singura care intuise, ce avea să se întâmple cu adevărat şi ultima privire a magului, i-a confirmat pe deplin acest lucru. În al său suflet, abia acum se dădea marea luptă.  Se învinovăţea pentru naivitatea ei, crezând că magul se va întoarce şi de a nu-l fi urmat în adâncurile întunericului. Apoi a înţeles că nu mai este nimic de făcut. A simţit ea, că misiunea soţului său iubit, era să salveze insula cu orice preţ şi din ultimele priviri ale acestuia înţelesese, că nu-l va mai revedea niciodată. Păstra câteva momente de reculegere şi cu binecunoscuta-i voce blândă şi totodată autoritară, se adresă mulţimii:
              - Cred că era unica posibilitate şi nu s-a dat în lături, de la sacrificiul suprem! Ştia acest lucru, ştia că nu există cale de întoarcere! Îl vom purta în inimile noastre pentru veşnicie! Cuvintele sunt de prisos, ştim cu toţii că nu ar fi putut fi altfel! Asta a fost destinul şi misiunea lui! Generaţiile viitoare şi universul întreg îi vor purta veşnică recunoştinţă! A reuşit să anuleze efectele, distrugând pentru totdeauna cauzele! Nimic de aici încolo nu va mai putea influenţa pacea absolută şi armonia universului! Vom începe imediat în onoarea sa, cea mai mare sărbătoare de pe Insula Magică a Fericirii! Nu-l vom plânge ci îl vom cinsti cu bucurie şi cu zâmbete de voie bună ca şi cum ar fi printre noi! Să ne întoarcem deci la palat, nu mai putem face nimic, viaţa şi sărbătorile continuă!

[Sofia Sincă]

Să înţeleg că ai renunţat la personajul principal? De! În război ca în război... se mai şi moare, respectiv se piere în gaura neagră.

Şi în acest episod ţi-ai pus pe palmă imaginaţia debordantă, în războiul răului împotriva binelui, unde cel din urma a învins, desigur cu un sacrificiu. Amănuntele sunt picante ca de obicei, o joacă de oameni mari.

Nu am găsit greşeli. Cred că am citit destul de atentă. Însă, vreau să-ţi spun că eu nu m-am referit niciodată la punctuaţie. Şi vreau să-ţi mai spun că Ion da Coza în urma mea găseşte o sumă de greşeli. El le numeşte greşeli pe cele de puncutaţie şi chiar sunt... Nu te speria! Se pot rezolva şi ele sau poate rămâne aşa, este cartea ta.

Un singur cuvând mă deranjează: terorificante - eu îl înţeleg, dar sub aceasă formă nu există în DEX.

Am citit cu plăcere şi cu aceeaşi plăcere aştept continuarea, Sofy!

[Nicolae Sărătean]

Daca am lua viaţa ca pe ceva serios, am umple spitalele de nebuni Sofy!   Cine ştie, poate  noi aştia de afară suntem adevăraţii "zâmbăreţi" :))  Îţi mulţumesc frumos pentru tot !  Ţi-aş spune ce urmează, dar s-ar pierde farmecul ..)   Cred că am virgule în plus şi minus... sper doar sănu fie prea multe! :))  La mulţi ani Sofy, meriţi  "un copac întreg cu flori" pentru ceea ce eşti! Sărut mâna!

 Cu admiraţie,

[Vasilisia Lazăr]

Aș vrea să las un semn, dar o să fiu cinstită. Nu pot ține pasul cu tine, Nicolae. Nu pot citi în ritmul în care tu postezi. Știu, greșeala e la mine. Dar nu vei rămâne necitit. Vine un timp când va trebui să-ți facem cartea, atunci va trebui să citesc tot, așa cum am procedat și cu alți prozatori. Până atunci te felicit pentru cât de activ ești pe acest forum! Mult succes!

[Nicolae Sărătean]

Mulţumesc Vasilisia, din suflet! din păcate toţi depindem de acest timp! Ştiu, nu-i uşor.. eu abia mai găsesc timp să mai  citesc câte un poem şi foarte rar să scriu  unul :) Pot să spun cu mâna pe inimă că aici alături de voi mă simt acasa! Apreciez mult ceea ce faceţi  şi vă rămân veşnic îndatorat!

Cu prietenie , admiraţie şi respect.
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Aș vrea să las un semn, dar o să fiu cinstită. Nu pot ține pasul cu tine, Nicolae. Nu pot citi în ritmul în care tu postezi. Știu, greșeala e la mine. Dar nu vei rămâne necitit. Vine un timp când va trebui să-ți facem cartea, atunci va trebui să citesc tot, așa cum am procedat și cu alți prozatori. Până atunci te felicit pentru cât de activ ești pe acest forum! Mult succes!