Editare video -Angela Iosif

Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare

Propagăm aceeaşi emoţie!
Prin simple bătăi de aripi, un fluture
ne călăuzeşte drumul apărându-ne inima
mai puternic decât orice alt scut.

Prin puntea dintre maluri,
în trecerea de dincolo de cuvânt,
prin umbrele oculte ce-şi caută lumina,
printre lianele sufletului ce par
să respire
aceleaşi miresme ale paradisului sau infernului,
cine o înţelege, înţelege tot!

La baza tuturor stă străfulgerarea. Iubirea durează
cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare,
acel punct de topire-a luminii,
atingerea stelelor cu mâna în completarea întregului!

Un vis! Taci. Păşeşte, păşeşte uşor,
În zbor prinzi amintirile presărate
de cântecul privighetorii.
Păşeşte, păşeşte uşor. Taci şi priveşte o piatră,
o piatră netedă atingi, luminată de stele
prin timpuri, în cântecul serii...
La ceas de seară luminiţa ta pâlpâie încă!

Am gura plină cu litere sângerânde,
O baladă a durerilor negre sunt,
dulcea ei asperitate
pentru a-i simţi atingerile de catifea!
Dincolo de sfârşitul timpului,
mergând pe verticala eternitatii,
vom respira nemărginirea universului.

A rezona înseamnă să poţi,
dincolo de trup este adevărul!
Prin lumina difuză din adâncuri,
taina inimii se va risipi deschizându-se.

O primăvară este gândul tău,
între uitare şi taină alerg spre tine!
Eternitatea clipei,
În veşnicia rece doar piatra zâmbeşte!
Suntem piatra dintre izvor şi cer,
În adâncul amintirilor, doar copacii
mai ştiu frunzele scuturate în liniştea absentă.

Mâine e doar
inscripţia pietrei din deşertul tăcerii:
BANA IASTI ICI TIVA,
CA BRUMA DI TAHINA... CANDA CHIARI VREAREA! *
(- O, privighetoare a inimii şi sângelui lui!)

Sunt încă departe,
abia mâine vor sosi la răscrucea cărărilor...
_________________________________
* Viaţa este chiar nimic,
Este ca bruma dimineţilor... când dragostea moare!

(trad. din armână)