Manelista

[Bidulescu Constantin]

(Parodie după un cântec la modă)

 

Jos în vale-i un palat

Cu o manelistă

Succes are garantat

Cântă ca solistă.

 

Azi în loc de păsărele

Şi de murmur de izvor,

Se aud numai manele

Iar urechile te dor.

           

Şi aşa seară de seară        

În grădini şi-n orice loc.

De-auzi muzică uşoară

Pot să spun că ai noroc.

 

Cântec (Sus în deal...)

 

Sus în deal e-o casă                           

Şi acolo-i mândra mea                    

Sprintenă, frumoasă                        

Dacă o vezi n-o poţi uita.               

 

Ochi de foc ca două stele                

Şoapta-i murmur de izvor                 

M-a privit numai o dată                  

Şi-am aflat ce-nseamnă dor              

           

Am să trec şi mâine seară                        

Cu-n buchet de busuioc                    

Dac-o vrea sa mă sărute                  

Pot să spun că am noroc.    

 

 

        

       

 

[Vasilisia Lazăr]

Prima strofă nu urmează exact măsura originalului.

Parodia se face, în general, după o operă cunoscută. Până aici să zicem că e în regulă. Dar când citești parodia, ar trebui să recunoști opera parodiată. Aici nu prea e în regulă.

[Crinu Sorin Leşe]

Spectacolul există datorită spectatorului.

[Sofia Sincă]

Da, e o mică parodie, mai mult critică decât parodie și... de cartier. Ușurică, aritmată, bogată în truisme.

Semnul meu,

Sofi

[Bidulescu Constantin]

Mulţumesc, doamna Merca.

[Valeria Merca]

Sunt, din nou,  câteva ruperi de ritm în poezie (la succes,  numai, de-auzi ), dar ideea e bună.

Am citit cu interes și ciudă... pe manele!:)