Era Cocoșilor ignoranți

[giurgiu maria]

Munții- în flăcări
stau îngenuncheați în fața altarului
chemând izbăvirea cerului
plouă cu scrum
și se asterne cenușă
peste bucuriile verii
vulturii au ajuns sinistrați
iar cocoșii de munte
s-au stins îmbrățișați cu iubitele
cerbii și-au pierdut coarnele
și urșii plâng
cu ochii răniți și labele arse
pribegind pritre cioturi și scrum
azi din nou
s-a înfuriat cerul
îi fulgeră ochii
și-i tună răgușit glasul
balaurului de gheață
contra ignoranților oameni
și legilor lor – ascunziș pentru criminali
în valuri de ceață
micul cățel al pământului
samurai la curtea furtunilor
și-a disputat cu Caronte
grațiile frumoasei Milky Wai
la ceasul serii
sfâșia oglinzile apelor cu trombe
și săbii de cristal argintate
arunca pe gurile iadului
Cenușăreasa cu veșmintele sfâșiate
pe sub rădăcini plângea amarnic
ascunzându-și fața neagră
între șerpii din plete
cerberul își scutura
coamele cu furie oarbă
sub platoșa
mileniului trei
rătăcitor pe corabia
fantomă;
marea vomită
pe punte cadavre
cerul scuipă scârbit de atâta otravă
orbul găinilor s-a pogorât
demon -lințoliu
peste mintea coloșilor
a infestat cu pecinginea
era Cocoșilor.

[giurgiu maria]

Mulțumesc tuturor de popas și comentarii. M-a inspirat realiatea, totuș, nu apocalipsa. Într-o excursie prin Italia dacă ai ocazia să vezi sute se focuri devorând pădurile pe coastele munților împrejurul așezărilor locuite și vălătucii de fum până la cer și poți considera doar o scenă de speriat babe și copii domnul da Coza, recunosc că sunteți cel mai tare! Fiecare cu emoțiile și trăirile sale. Dacă am fi toți din aceeași pastă,  lumea nu ar mai avea  farmec.  Nu mi-o  luați în nume de rău, e părerea mea!   Prețuire multă, și toată stima mea, tuturor!

[Vasilisia Lazăr]

Neglijență:

Munții- în făcări / Munții, în flăcări
stau îngenunchiați în fața altarului / stau îngenuncheați în fața altarului

Atmosfera asta de Apocalipsă e caracteristică majorității poeziilor tale, Maria. E o revoltă împotriva Omului care, pas cu pas, distruge Planeta.

Ai putea rezuma, știu că nu te înduri, dar esențele tari stau în sticluțe mici. :)

[Mihaela Suciu]

O revoltă, o amărăciune într-un pesaj apocaliptic; mă atrage și mă surprinde, dar nu-i de speriat... Drag de truda!
înbrățișați - îmbrățișați

[Sofia Sincă]

Poveste... poveste. Fantezii cu multe divagații. Dar poezie nu e. Începe cu alură din Labiș și se termină cu o marină din filme de groază...

Semnul meu,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

Atmosferă apocaliptică, bună de speriat copiii obraznici. 

da Coza

[Valeria Merca]

De acord cu Ana. Apreciez, totuși, imaginile create, metaforele construite și mesajul transmis.

Am citit cu plăcere