Nu mă mai tem

[Adina Speranta]

Mi-e sufletul o rană, tristețea - o povară

Ce-și plânge neputința ascunsă în cuvânt,

Se zbat în mine gânduri menite să mă doară,

Mă pierd în labirintul dintre a fi și sunt.

În jurul meu se sfarmă și strigă de durere

Un univers utopic în care am crezut,

Iar inima se frânge și moare în tăcere

Când bezna mă cuprinde c-o forță de temut.

Iubirea-i doar minciună, nu este un refugiu,

Calvarul existenței e pentru mulți blestem!

În vis nu-i alinare, iar noaptea e un giulgiu.

Dacă așa-i în viață, să mor nu mă mai tem!

Adina V.

28.07.2016

[Adina Speranta]

Dragă Elena Mirca, Nikol, Ana Cîmpeanu,  multțumesc pentru vibrare:)

Dragă Valeria, ești a doua persoană care îmi semnalează acest cuvânt, deci trebuie să fac ceva cu el :)

Cu drag :)

Domnule da Coza...unii acceptă resemnați acest calvar al existenței, alții se revoltă contra lui.

Cât despre ultimul vers, sunt încântată că v-a impresionat :) 

Draaag! :) 

[Ion Lazăr da Coza]

Calvarul existenței e pentru mulți blestem! E un nonsens - dacă e calvar, normal că e blestem.  

Ultimul vers e la limita pateticului, însă, pe total, poezia place.

da Coza

[Nikol MerBreM]

Versuri pline de revoltă dar şi asumare...

[Valeria Merca]

 

O succesiune de stări, care aduc, într-un final, resemnarea. Mi-a plăcut! Nu-mi sună tocmai poetic giulgiu din formularea  noaptea e un giulgiu. Eu aş reface acest vers.

drag,

[Elena Mirca]

Chiar daca trezeste trista emotie, e scris f.frumos!

cu pretuire.

[Adina Speranta]

Da, doamnă Sofia,  mulțumesc pentru menționarea celei de-a doua zbateri, o liniștesc imediat :) 

Cu mare drag! 

Aurel , păi de multe ori mai simțim și așa, mai ales când suntem înșelați în așteptări.

Pe cine să dăm vina? :) Cine nu a gândit așa măcar o dată în viață să ridice mâna :))

Mulțumesc pentru trecere. Și ție , Nelu! 

[Sofia Sincă]

O elegie, meditativă. Iubirea ca un capăt luminat de flăcările cerului, dar care trece doar prin clipă, durează cât o clipă, apoi se destramă, se împarte  în ecouri ce dor.

Ca elemente compoziționale, se pare că folosești cam aceleași expresii și idei. În fiecare poezie a ta, se zbate ceva, aici de două ori, în două strofe și, desigur nu lipsește elementul morții. Dar e un stil.

Am citit cu multă plăcere,

Sofy

[Nelu Preda]

Frumoase, dar pesimiste versuri, Adina! Felicitări!