Un derviş rotitor în noaptea de sânziene

[Nikol MerBreM]

Peste viitura albastră a venelor ce se umflau, puhoaie,
Pe harta trupului răvăşit de chemări,
Mi-am pus cămaşă de borangic scăldat în rouă.
Cu tălpile goale am păşit în luminişul pădurii
Şi aerul rece al nopţii mi-a sărutat pe sub cămaşă,
Notă cu notă, partitura amprentelor tale de gânduri
Uitată dinadins pe pielea-mi străvezie.
Luna a apărut brusc, alunecând în decor, precum o bucată de gheaţă,
Promiţând să răcorească cerul îmbătat de dorul sânzienelor.
Cu straie albe şi torţe de flori în mâini
S-au scurs din subconştientul pădurii
Ele, zânele verzi ale locului,
Decupând în horă cercuri pereche,
Pe pământ şi-n cer deopotrivă.
Magnetizată de forţa ce te păstra încă în venele mele,
Cu fiecare secundă din care te izgoneam inutil,
M-am prins în dansul hipnotic al suratelor ielelor,
Întregind torul de lumină ce unea cerul cu pământul.
Lumea toată s-a învârtit odată cu pădurea,
Repede, tot mai repede, măcinată în goana gleznelor frenetice,
Până când, ostenită de dor, m-am prăbuşit la picioarele cerului.
Trupul mi s-a transformat în boabe grele de struguri
Zdrobite sub dansul, de pe acum nemilos, al drăgaicelor
Iar sufletul, derviş rătăcitor, mi s-a desprins de trup,
Plutind o vreme deasupra pădurii
Pentru ca mai apoi, să dispară tăcut,
Rotindu-se spre vortexul căscat în burta cerului.

[Nikol MerBreM]

Mulţumiri pentru semnul lăsat, doamnei Chitic, doamnei Enea, doamnei Nădejde şi domnului Burduşa!

[Nikol MerBreM]

Domnule da Coza, mă bucur că aţi intrat în atmosferă :)! E adevărat că m-am dus puţin mai spre poveste şi fiorul s-a disipat dar a fost acolo, măcar în subconştient...

Răbdarea şi intransigenţa cu care citiţi mă face să încerc în curând un haiku...

[Nikol MerBreM]

Doamna Merca, faptul că parte din imaginaţia mea a trecut foaia mă bucură. Vă mulţumesc!

[Nikol MerBreM]

Doamna Cîmpeanu, mă bucur că am putut să brodez puţin ia drăgaicelor!

[Ion Lazăr da Coza]

Cu straie albe şi torţe de flori în mâini

S-au scurs din subconştientul pădurii  // atât de apoetic, atemporal, aiurea...
Ele, zânele verzi ale locului, 

Poezia are atmosferă, dar e prea puțin fior.

da Coza

[Valeria Merca]

Imaginaţie din belşug şi expresivitate.
Am citit cu drag,