Iarnă

[Constantin Stancu]

 Nu-mi place de tine iarnă,

 Că ţi-e haina friguroasă,

 Iar când râzi, din ochi se cearnă

 Aştri călători pe casă...

                    Dar, nu-mi pasă!

Vii uşor, pe nesimţite,

Nu ştiu cum, dar nu sunt gata:

degetele-s amorţite,

ochii-mi sunt sticloşi ca vata,

                   Vii-n peţite.

Mi-era drag de tine-odată,

Când purtai doar moşi prin tolbă,

Dar acum, când eşti fardată,

Parcă stai prea mult de vorbă.

                      Du-te-odată!

Cântă la o altă masă,

Unde-aşteaptă lăutarii.

Poate ghiocei te-aşteaptă,

Poate vrăbii sau prigorii,

                     Hai, mă lasă!

[Corina Militaru]

Am citit cu plăcere! :)

[bolache alexandru]

Semn de popas!

[Ion Lazăr da Coza]

Vă recomandăm lecturi intense din poezia interbelică.

da Coza

[Mihaela Popa]

frumos!

[Constantin Stancu]

Stimate domn,

Puteţi să criticaţi, e dreptul dvs. democratic. Jignirea e însă o reminiscenţă a trecutului. Nu vă place poezia, asta e. Probabil că nici nu e bună. De altfel nu mă consider poet, scriu rar şi am publicat-o pt. că îi place fetiţei mele.

Nu vă irosiţi timpul preţios.

[Ionel Mony Constantin]

Aşa nu. Poezia dvs. este amuzantă doar prin umorul involuntar pe care îl degajă ca orice poezie nereuşită, ca sa nu spun altfel. Iată un exemplu de astfel de strofă aiurea:

Vii uşor, pe nesimţite,

Nu ştiu cum, dar nu sunt gata:

degetele-s amorţite,

ochii-mi sunt sticloşi ca vata,

Vii-n peţite.

Promit pe viitor să nu vă mai critic, nu de alta dar ar fi pierdere de timp şi pot face altceva mai bun.