insomnii

[Camelia Ardelean]

cu întunericul în coaste

alergi pe pajiștea trecutului

coșmarurile se scurg prin firele de iarbă

încerci să-ți vindeci

insomniile ocazionale cu produse naturiste contrafăcute

au și nopțile albe durerile lor

cumpărate la prețuri derizorii dintr-un second falimentar

 

crăpăturile pereților

martore la somnul tău obosit

veghează sfidând liniștea

te întrebi dacă dormi sau ești treaz

vise extaziate mor în fașă

un comis voiajor le cară în spinare

răsăritul se suspendă

 

existența bolnavă te apasă pe piept

perturbându-ți bioritmul

conștiința ridată

așteaptă un ultim tratament de înfrumusețare

în singurul colț liber din eul tău

 

[Camelia Ardelean]

Laura, Angi, domnule Burdușa: vă mulțumesc pentru popasul în pagina mea și pentru semnul lăsat! Drag,

[Camelia Ardelean]

:-)) Domnule da Coza, pe mine cuvântul "maidan" mă duce cu gândul la bieții câini vagabonzi de pe străzile noastre! Prefer "pajiște", cel puțin până găsesc altceva, mai interesant! :-)

Poezia aceasta este, într-adevăr, mai mult una "de stare", decât una de epatare... intelectuală! Există în ea, totuși, suficiente figuri de stil pentru un... exercițiu, mai ales că... nu am vrut să "chinui" pe nimeni! :-) Stimă,

[Camelia Ardelean]

Doamna Sofy, mă bucură trecerea dvs. prin pagina mea! Da, poemul meu e un exercițiu, cum bine ați remarcat! :-)

Varianta dvs. nu sună deloc rău ("vise extaziante"), doar că... nu există în dicționar, cel puțin la mine, așa că nu știu dacă se poate folosi, deși am mai auzit exprimarea aceasta! Eu mă gândeam că visele extaziate mor în fașă, fiindcă extazul lor e prea scurt (ele au fost "extaziate" de la naștere, de aceea dezamăgirea e și mai mare atunci când mor brusc)! Cu stimă,

[Ion Lazăr da Coza]

pajiștea trecutului??? Ah, ce bucolic! Dar tu nu asta ai urmărit! Zi măcar maidanul trecutului!  

O poezie extrem, extrem de săracă în epitete! „În chinuirea epitetelor, stă poezia!” spunea Cioran. Tu, nici măcar epitete nu ai!

da Coza

[Sofia Sincă]

Mult descriptiv... ar fi fost bine, ar fi căpătat sens de poezie dacă ar fi integrat cât un vers de forță, pe ici pe colo, câte un punct de rezistență. Nu ai făcut altceva, decât ai explicat o insomnie puțin metaforizată...

vise extaziate mor în fașă - acest vers nu are sens. Dacă visul moare în fașă nu ajunge la extaz. Poate vise extaziante...

Pentru exercițiu e bunicel.

Sofy