Dorul greu îl ştie-o bătrânică

[Bodea Silvia Simona]

Dorul greu îl ştie-o bătrânică

 

 

Copiii mei plecat-au la oraş
Şi singur-am rămas, o bătrânică,
Mă sună des, ca orişice urmaş
Să-ntrebe dacă-s toate bune, cică.

Sunt bine maică, eu le spun mereu,
Să nu vă faceţi griji fără vre-o vină
Şi chiar de-mi este câte-o dată greu
Lor nu le zic, că n-ar avea hodină.

Casa e veche şi-ar cere câte-un cui
Şindrila-i putredă şi plouă-n casă,
Dar tac molcom şi nu spun nimănui
Că n-aş vrea să le fiu lor năpastă.

Băiatul mare are doi feciori
Şi banii sunt puţini, cerinţe-s multe,
Mai vine-acasă-n an de două ori
Şi fire albe văd la el pe tâmple.

Fata cea mică a avut noroc
Cu un bărbat ce o iubeşte, tare,
Au un băiat şi-o casă cu mult loc,
Şi lucruri mândre, fără-asemănare.

Privesc la geam, poate mai trece iar
Poştaşul să-mi mai dea o scrisorică,
Să văd că-s bine, de griji n-aibă habar,
Doar dorul greu îl ştie-o bătrânică.

[Bodea Silvia Simona]

Mulţumesc frumos fiecăruia. Apreciez sinceritatea. Simplitatea mă caracterizeaza.

Cu mult respect.

[Ion Lazăr da Coza]

Fără-ndoială, mesajul emoționează, însă...

Bun venit!

da Coza

[gina zaharia]

Frumos, dureros!

[Bodea Silvia Simona]

Vă mulţumesc frumos.

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mă bucur să ne întâlnim, Silvia! Bine ai venit!

[Sofia Sincă]

„Și George nu mai vine”, Mama, de G.Coșbuc, aș adăuga eu.

O versificație simplă, despre durerile actuale din păcate, dar uite că ele au fost dintotdeauna, dacă a scris despre ele și G.Coșbuc, acum 100 de ani.

Eu, îți spun, însă, bine ai venit cu poezie în site-ul nostru! Ne se poate caracteriza un poet după o poezie. Prin  urmare mai aștept/așteptăm și altele.

Sofy