Veșmânt viu

[Laura H.]

Aș vrea din trupul tău să-mi fac rochiță,

Să mă îmbrac în tine și să-mi fii

Veșmântul viu cu alb de romaniță

Prins în corsetul verilor târzii.

 

În falduri calde să mă-nvălui toată                                 

Și-așa gătită să mă duc haihui

Pe buza ta răsfrântă și pe pleoapă,

Pe drumuri nedeschise nimănui.

 

Astfel în alb, vreau să mă simți ușoară

Și-n fire de argint să te răsfiri,

Eu să m-alint și să mă las povară –

O pamblică în roz de trandafiri.

 

Să fiu așa, cu firea mângâiată

De simfonii și flori de tamarin,

Pe trupul meu de-nfiorată fată

Să regăsești eternul feminin.

 

Iar dacă vântu-aruncă-n jur scânteie,

Și ne răsfiră-n fald diamantin

Tu să mă placi așa cum sunt – femeie – 

Învăluită-n tine... ca-n satin.

[Corina Militaru]

Versuri adolescentine, calde, plăcute! :)

[Laura H.]

Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii și observații... învăț din ele!

[Ion Lazăr da Coza]

hai-hui > haihui

O pamblică cu roz de trandafiri. Merge foarte bine în.

O poezie adolescentină.

da Coza

[Sofia Sincă]

Versuri de ingenuă... De fată de la pension.

Personal, citesc cu plăcere astfel de versuri, dar le consider de domeniul mult trecut. Diminutivul rochiță... falduri, pamblică roz... satin și tamarin - descriu o lume de visuri ale fetelor din secolul trecut.

Sofy

[Valeria Merca]

Inedita/ ingenioasa viziune pentru  ''Vesmant(ul) (tau) viu''. Mi-a placut mult aceasta metamorfoza.

''Să fiu așa, cu firea mângâiată

De simfonii și flori de tamarin,

Pe trupul meu de-nfiorată fată

Să regăsești eternul feminin.''

''Și dacă vântul vine să ne ieie,'' ... ''sa ne ia'' este forma corecta a verbului ''a lua'' la modul conjunctiv, timpul prezent. 

Drag,